1,814 matches
-
ce? Fiecare se simte același, de demult și dintotdeauna, deși știe că nu mai e... străinul din noi, silit să se accepte străin... de propriul trup, nu doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie ilicită, care își creează cruzimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știe că nu mai e... străinul din noi, silit să se accepte străin... de propriul trup, nu doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie ilicită, care își creează cruzimile, dar nu pierde acordul incert, o amețeală muzicală, de aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în strâmtoarea asta. M-ai dorit, dar nu destul. Deși m-ai dorit aprig, adesea, copilărește. N-ai perseverat... Șampania, pulpițele dansatoarelor, glumele porcoase... zău așa, puteai deveni textierul cabaretului! Mătușile si domnișoarele te alintau, erai frumușel, zău așa. Flușturatic, isteț. Har? Har am doar eu, dar ai fi gasit artificiul care să simuleze harul. Textier la cabaretul Levcenco! Sau cabaretul ATOMICA sau clubul PĂSĂRICA. Un rege, un gigant! Ca mine, Giganta... Nu părea o glumă. Giganta forfecase aerul cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simpatie, nu de la administrator la chiriaș. Ar fi fost mai greu cu bărbatu-su, un parvenit țâfnos, plin de sine. Profituri ilegale fac amândoi, desigur, dar Șperaclu nu și-a pierdut o anume modestie și bună-cuviință a condiției sociale inițiale. Isteață, miloasă, vicleană, știu asta.Are cap, are suflet, are de toate și îi place să aibă. Se vede și din felul cum vorbește despre doctor. Vede calitățile, dar și trucurile lui Marga. Ține la el, într-un fel, dar observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cele mai puternice din On Clowns este The Censor’s Report (Referatul cenzurii), ce istorisește cu foarte vii detalii autobiografice cum a fost publicat până la urmă Plicul negru. S-a spus că autorul unor texte piezișe este întotdeauna mult mai isteț decât cel mai sofisticat dintre cenzori. Cazul lui Manea o confirmă. Biruința i-a lăsat însă un gust amar, pentru că, în cele din urmă, el a devenit conștient de „efectul deformant pe care îl are toată această codificare, obscurizare, exces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce oficială“ (aceea a limbii de lemn a partidului), o voce popular-argotică (aceea a „șmecherului“, a tipului isteț din România), o voce distant ironică și adeseori o voce puternică, stranie, obsesiv poetică, voce care e a autorului însuși. Romanul lui Manea, probabil cea mai strălucită realizare literară a sa de până acum, construiește o lume ficțională care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el acasă - același Levitt căruia îi vânduse un superb Smith fals cu doar trei luni în urmă? Inutil de precizat, doctorul cel bogat i-a arătat cu mândrie noua achiziție expusă pe peretele sufrageriei și, inutil de precizat, văduva cea isteață și-a dat imediat seama cu ce avea de-a face. Nu-l simpatizase niciodată pe Harry, dar îl îngăduise de dragul lui Alec, știind că directorul de la Dunkel Frères era cel căruia i se datora în primul rând cotitura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fiica mea mă iubea atât de mult, încât voia să facă tot ce făceam și eu. Timp de trei sâmbete la rând, n-a scos un cuvânt. Indiferent cât am rugat-o să înceteze, a refuzat. E un copil tare isteț, unchiule Nat, dar știi cât poate fi de încăpățânată. Te-ai bucurat de același tratament și, odată ce a luat o hotărâre, să încerci să o întorci din drum e ca și cum ai vrea să răstorni un bloc împingându-l cu umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu ? OK, poate că relația noastră n-a Început tocmai cu dreptul. Dar poate asta e șansa mea de a mă ridica un pic În ochii lui. Poate găsesc o cale prin care să-i arăt că sunt o fată isteață și motivată... Cum stau așa și răsfoiesc dosarul cu materiale promoționale, sunt conștientă de faptul că Îmi țin capul un pic mai sus decât de obicei, de parcă aș fi la ora de balet. Și, În clipa În care Îmi arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apoi Îmi face cu ochiul. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine, Emma, draga mea ! — Nici o problemă ! spun, pe același ton ca ea. Oricând, cu plăcere. Shit, mă gândesc pornind spre birou. Trebuia să-i fi dat o replică mai isteață. Trebuia să-i fi zis „Munca de echipă e de bază În ceea ce facem noi.“ OK, nu contează. Găsesc eu ceva cu care să-l dau pe spate. Cu aerul cel mai firesc de care sunt În stare, deschid un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sunt... — Văd ! Nu te-aș fi crezut niciodată În stare de așa ceva. Îmi strânge brațul. Ei, bravo ție ! Omul trebuie să se distreze, asta e părerea mea ! Ți-ai scos și verigheta, adaugă, uitându-se la mâna mea stângă. Fată isteață... hopa ! Vine ! Hai că mă duc. Pleacă clătinându-se ușor, În timp ce Jack Își reia locul la masă, iar eu mă aplec ușor În față, aproape râzând. O să-i placă la nebunie chestia asta. — Ia ghici ! zic. Am un soț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
studiu de piață. A, spun. Păi... poftim. — Și, Emma, de ce le plac atât de tare Panther Bars celor În vârstă ? Știi cumva ? Pare total fascinat de subiect. — Da, evident că știu. — Din cauza puterii lor scăzute de cumpărare, se bagă Nick isteț În propoziție. Schimbările demografice În rândul populației pensionabile explică faptul că... — Ba nu-i adevărat ! spun impacientă. E din cauză că... fiindcă.. O, Doamne, o să mă omoare bunicul dacă aude. E din cauză că... nu le scot dinții falși. Urmează o pauză de stupoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
unei femei. Abia când se ridică zări sluga. Răsărise ca din pământ. Bine înarmată și urmată de un cal. Culese din mers pelerinele căzute. Le scutură de zăpadă, apoi privi lung spre pădure. ― A naibii treabă! A naibii treabă, dar isteață foc! Deși uluit cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă și luă grăbită urma perechii, îndemnându-și tare calul și stârnind ecouri aspre în valul pașnic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Însă altcineva a fost într-adevăr tras pe sfoară. Și n-aș vrea să mă aflu prin preajma aceluia când își va da seama de asta. Și, dacă îmi mai îngăduiți, cred că prințul acela armean, le banquier Mannouci, e băiat isteț. A șters-o la timp! Ledoulx se opri și își privi crunt valetul. Nu pentru că n-ar fi fost de acord, ci pentru că nu putea să nu fie de acord. Cum de nu se gândise el, consulul, la asta? Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl strecura printre două uluci ca să ajungă la o cățelușă, așa, pe măsura lui. Mignona, chiar dacă nu se ridica la pretențiile unui nobil maltez, îi satisfăcea totuși, cu brio, cel mai arzător dintre actele sale canine, coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care e încă un adolescent. Numai că tot ce mi-a spus era logic și, mult mai important, m-a făcut să-mi dau seama ce prost am fost. — Ar trebui să-l ascultăm mai des. Jake e un băiat isteț. —Mai puțin când a decis să ia Ecstasy. —A, da, atunci, s-a strâmbat Fiona. David i-a luat mâna și-a strâns-o puțin. —Ai făcut ce-ai crezut, în momentul ăla, că e mai bine. Acum am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și să doarmă aici peste noapte ca să se asigure că sunt în regulă. Nu vrut să renunțe la ideea asta nici în ruptul capului. David s-a umflat în pene de mândrie. —Așa cum ai zis și tu, e un copil isteț. Să-l chem înapoi acum? David a dat să se ridice, dar Fiona l-a oprit. Stai puțin. Vreau și eu să-ți spun ceva. M-am gândit mult la noaptea aia și într-adevăr am greșit când ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în Arabia, aproape de orașul sfânt Mecca, unde orice credincios trebuie să meargă în pelerinaj cel puțin o dată în viață, se spune că ar fi trăit, cu mult timp în urmă, în înfloritorul și aglomeratul oraș Mir, gloria califilor, trei negustori isteți ce adunaseră, după mulți ani de afaceri împreună, o mare sumă de bani pe care au hotărât s-o investească într-un nou negoț... Se pare, totuși, că acești negustori nu prea aveau încredere unul în altul, pentru că au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
casă, îi spuse acesteia: — Dă-mi săculețul pe care ți l-am dat, că avem nevoie de el... — N-o fac dacă nu sunt de față și prietenii tăi, răspunse femeia și, cu toate că celălalt insista, continuă să-l refuze, până când istețul negustor îi spuse: Ieși la fereastră și-ai să vezi cum prietenii mei care sunt în stradă au să-ți spună să mi-l dai... Femeia făcu ce i se ceruse, în timp ce negustorul ieși și, apropiindu-se de cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jignesc. Te rog să nu pui la inimă ce ți-am spus. Îmi pare îngrozitor de rău. Te rog să mă ierți. Eram pur și simplu supărată pe mine. Cred că nu te înțeleg destul de bine. Nu sunt un tip prea isteț și-mi ia ceva timp ca să înțeleg anumite lucruri, dar dacă o să am vreodată timp, o să încerc să te înțeleg, o să-mi dau toată silința să te înțeleg mai bine decât ar putea-o face oricine altcineva pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să văd. Era bolnavă, pur și simplu bolnavă. Inventa câte ceva tot timpul și în timp ce inventa câte o poveste, ajungea să o creadă și ea. Scornea apoi tot felul de minciuni care să se potrivească cu poveștile ei. Era atât de isteață, încât se afla tot timpul cu un pas înaintea ta și nu puteai s-o iei prin surprindere. Avea grijă să evite amănuntele care puteau părea ciudate, astfel încât să nu dea nimănui de bănuit. În primul rând, cred că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cerut un whisky dublu. Hatsumi a început să-mi povestească despre o fată cu care voia să-mi facă cunoștință. Aborda invariabil același subiect, avea întotdeauna câte o colegă drăguță, dar eu mă eschivam mereu. Zău că e drăguță și isteață, spuse ea. Am s-o aduc cu mine data viitoare. Sunt sigură că o să-ți placă. — N-are rost, insistam eu. Eu sunt prea sărac ca să ies în oraș cu fete de la facultatea ta și nici n-a[ ști ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l aducă tocmai pe Ăsta? — Nimic. Am avut pur și simplu noroc. Cele mai multe din vinurile astea de la palat sînt de tot rahatu’. — SÎnt prea vechi. Și nici clima asta nu-i bună deloc pentru vin. — Uite-l pe tovarășu’ Ăla isteț, spuse Al, Înclinîndu-și capul către masa cealaltă. Omulețul cu ochelari groși care ne povestise despre Largo Caballero stătea de vorbă cu niște tipi despre care știam că sînt mahări mari. Se pare că-i un șmecher. — CÎnd sînt destul de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
simțim atât de ușurați când ajungem la destinație, că sărim ca greierii din mașină; imediat ne dăm seama că nu am chibzuit câtuși de puțin cum să procedăm. Să intrăm toți odată? întreabă Ben. — Să nu-l intimidăm, devin eu isteață. Știți, șase contra unu... Aruncăm o privire la casa lui Jim. E mică, are un perete comun cu a vecinilor și un zid de piatră îngrădește un petic de iarbă care ține loc de grădină. Niște boscheți anemici marchează, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de benzi desenate capodoperele literaturii. Nu din zgârcenie, ci poate din suspiciunea ce-o avea față de benzile desenate, tatăl meu Încerca să scape de mine. „Scopul acestei reviste”, am decretat eu atunci, citând deviza seriei respective, pentru că eram un băiat isteț și convingător, „este, În fond, acela de a educa În mod plăcut”. Tata, fără să-și ridice ochii din ziarul lui, zise: „Scopul revsitei tale e scopul tuturor revistelor, acela de a vinde cât mai multe exemplare”. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]