2,990 matches
-
Liceului „Vasile Alecsandri” (1912), apoi devine licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1916). Din 1920 predă, ca profesor definitiv, româna și latina la Liceul „Mihai Viteazul” din București (până în 1928), ținând aici și cursuri de italiană (1922-1923), apoi la liceul din Câmpina, unde a întemeiat Ateneul Popular „B. P. Hasdeu”, și din nou la Liceul „Mihai Viteazul”, unde în 1934 obține definitivarea. A tipărit, singur sau în colaborare, metodici, manuale și cursuri de limbă și literatură
PAPADOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288670_a_289999]
-
Ionescu, I. L. Caragiale, Ion Barbu, Marin Sorescu, Nicolae Breban, G. Călinescu, G. Bacovia, Mario Luzi, Paul Celan, Lorenzo Renzi, Umberto Eco, Pier Paolo Pasolini ș.a. Sunt incluse interviuri și texte critice despre fiecare personalitate evocată, traduceri din opera autorului, în italiană ori în română. Rețin atenția, în numărul 2-3/1993, și interpretările unor semiologi italieni (Cesare Segre, Gian Paolo Caprettini ș.a.) privind opera eminesciană, alături de cele ale lui Marin Mincu (despre textualizare la Eminescu), Octavian Soviany, Ștefania Plopeanu ș.a., precum și dosarul
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
2-3/1993, și interpretările unor semiologi italieni (Cesare Segre, Gian Paolo Caprettini ș.a.) privind opera eminesciană, alături de cele ale lui Marin Mincu (despre textualizare la Eminescu), Octavian Soviany, Ștefania Plopeanu ș.a., precum și dosarul Eminescu a Firenze, despre traducerea Luceafărului în italiană, realizată de Sauro Albisani; în numărul 1-3/1996, traducerile în italiană și franceză din Nichita Stănescu, textele critice dedicate operei acestuia (în special cel semnat de G. Rotiroti); în numărul 2/1998, studiul despre Ion Barbu și poezia textualistă, semnat
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
Caprettini ș.a.) privind opera eminesciană, alături de cele ale lui Marin Mincu (despre textualizare la Eminescu), Octavian Soviany, Ștefania Plopeanu ș.a., precum și dosarul Eminescu a Firenze, despre traducerea Luceafărului în italiană, realizată de Sauro Albisani; în numărul 1-3/1996, traducerile în italiană și franceză din Nichita Stănescu, textele critice dedicate operei acestuia (în special cel semnat de G. Rotiroti); în numărul 2/1998, studiul despre Ion Barbu și poezia textualistă, semnat de Marin Mincu, în care se propune paradigma barbiană pentru poezia
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
participă, fiecare cu o contribuție semnificativă, Ion Pop, Ioan Buduca, Paul Cornea, Irina Mavrodin, Angela Marinescu, Livius Ciocârlie, Daniel Cristea-Enache, Ion Simuț, Mircea Martin, Mihai Zamfir ș.a. În afară de texte critice și eseuri, P. publică și poezie în română și în italiană. Se mai remarcă interviurile lui Marin Mincu cu Nichita Stănescu, Mircea Ivănescu, Umberto Eco, Gianni Vattimo. De asemenea, sunt publicate poeme ale lui Eugenio Montale, ale Gabriellei Sobrino, ale lui Mario Luzi sau Alfredo Giuliani, corespondența lui Emil Cioran cu
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
emisiunile în limba germană ale Radiodifuziunii Române. Emigrează în Germania, stabilindu-se în 1969 în Berlinul de Vest. O sumedenie de cărți, conținând poezie, precum și traduceri din scrieri ale unor autori aparținând literaturii române, dar și celei ruse (Velimir Hlebnikov), italiene (parafrazări libere a treizeci și trei de sonete de Francesco Petrarca) și olandeze (Wiel Kusters), i-au adus consacrarea în lumea scrisului, lirica sa fiind premiată de diferite foruri literare: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (1967), Premiul „Hugo Ball” (1990), Premiul
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
Lessing, Goethe, Schiller), literatură engleză (Shakespeare) și franceză (Corneille, Racine, Molière). Merge frecvent la spectacole teatrale, învață să cânte din flaut. Își formează o cultură solidă și multilaterală, întemeiată mai ales pe capodoperele literaturii universale. Studiază, tot acum, franceza, engleza, italiana, latina și greaca. Încă elev, tălmăcește o povestire din Jean Paul, pe care o trimite, în 1857, la „Gazeta Transilvaniei”, însoțind-o de câteva rânduri în care blamează literatura franceză de foileton, dar apreciază literaturile engleză și germană. Tălmăcește de
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
nella fiaba romena, Torino, 1978; „Luceafărul” comentat, București, 1978; Pradă realului, București, 1980; Poesia romena d’avanguardia (în colaborare cu Marco Cugno), Milano, 1980; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981; Proba de gimnastică, București, 1982; La semiotica letteraria italiana, Milano, 1982; ed. (Semiotica literară italiană), București, 1983; Lucian Blaga comentat, București, 1983; Intermezzo, I-IV, postfață Octavian Soviany, București, Constanța, 1984-2002; Pradă realului, postfață Laurențiu Ulici, București, 1985; Eseu despre textul poetic, București, 1986; In agguato, îngr. Alfredo Giuliani
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
propoziției, dintre propoziții sau fraze. Linia de dialog nu creează, În general, niciun fel de dificultăți În folosire. Menționăm că, În ultima vreme, probabil din nevoia de a economisi spațiul tipografic sau de a urma modelul din alte literaturi (cea italiană, de exemplu), se renunță la folosirea liniei de dialog În favoarea ghilimelelor, cuvintele sau propozițiile aflate Între ghilimele nemaiîncepând cu alineat. Așa sunt scrise, de pildă, ultimele romane ale lui Augustin Buzura. Linia de pauză se folosește În interiorul unei propoziții sau
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o lucrare a apărut prin colaborarea unor edituri din localități diferite sau editura are filiale În mai multe localități, se menționează toate localitățile respective: Mioara Avram, Cuvintele limbii române Între corect și incorect, Cartier, București-Chișinău, 2001. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. 8. În cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Milano-Torino, 2000. 8. În cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. Dicționar enciclopedic, vol. I-V (A-Q), Editura Enciclopedică, București, 1993-2004. 9. Titlurile În limbi străine nu sunt traduse În limba română, așa cum propun alți autori: Duden. Die deutsche Rechtschreibung, 22., völlig neu bearbeitete
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
din manuscrise, scrisori, autograme inedite. Sunt reproduse note, comentarii privind receptarea poetului în epocă și relațiile sale cu contemporanii (I. Slavici, Scrisoare inedită despre Eminescu), articole despre traducerea operei sale în diferite limbi, însoțite de poezii eminesciene în germană și italiană, în traducerea lui Olivian Soroceanu, Francesco Politi, Arthur Bosch. Sunt inserate, de asemenea, poezii de Veronica Micle și George Voevidca închinate poetului. Buletinul conține numeroase studii și articole critice despre personalitatea și opera poetului și mai ales despre exegeza operei
BULETINUL „MIHAI EMINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285929_a_287258]
-
Georgios Gemistos Plethon, ei făptuind în același timp și cele mai de seamă contacte între Orient și Occident, între lumea bizantino-ortodoxă și aceea romano-catolică, contacte de amploare care vor aduce mult așteptata apropiere între cultura veche a grecilor și aceea italiană modernă. În acest sens, un rol însemnat l-a jucat Conciliul de la Ferrara, respectiv, cel de la Florența (Conciliul pentru unirea bisericilor - 1437-1442), reprezentând cadrul istoric al mișcării de idei. Nicolaus Cusanus a fost considerat o lumină a Bisericii, cărturarul care
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un secol de consolidare” potrivit expresiei lui Pierre Chaunu, pentru Răsărit el este un moment propice unui demaraj sui-generis. Modelul francez al monarhiei administrative se extinde treptat în centrul și estul continentului. Limba franceză câștigă tot mai mult teren, înlocuind italiana și castiliana, în sud, latina în Ungaria și în țările scandinave. Ea devine o limbă universală, ceea ce aduce cu sine implantarea culturii franceze în multe state ale continentului. Apogeul acestei francizări a elitei europene a fost situat, potrivit celor mai
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
relativ complet și coerent pentru a analiza viața umanității, apelând la problemele de logică și teoria cunoașterii, de metafizică, politică și estetică. Dificultatea documentară o depășește relativ ușor, dacă avem în vedere că este și poliglot: cunoaște greaca, latina, slavo-sârba, italiana, româna, franceza, germana, engleza, albaneza și rusa, fapt care îi permite să se plimbe dintr-un spațiu cultural într-altul, să compare conceptele materialiștilor francezi cu modelele filosofice propuse de gânditorii englezi, să facă analogii între tezele clasicilor antichității și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
reface astfel întreaga devenire a literaturii italiene, din perspectiva unei estetici constant realiste. Dispunerea acestui material polimorf într-o curgere temporal coerentă, în scopul elaborării unei istorii a literaturii italiene, este anunțată de cele două volume din Storia della letteratura italiana (1962), mijlocită și de Sinteze umaniste (1984). Traducerile (unele, în colaborare cu soția sa, Anca Balaci) și intervențiile publicistice completează activitatea impunătoare a italienistului. SCRIERI: Dolores, București, 1941; Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian, București, 1944; Giosuè Carducci, București, 1947; Studii
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
1962), mijlocită și de Sinteze umaniste (1984). Traducerile (unele, în colaborare cu soția sa, Anca Balaci) și intervențiile publicistice completează activitatea impunătoare a italienistului. SCRIERI: Dolores, București, 1941; Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian, București, 1944; Giosuè Carducci, București, 1947; Studii italiene, I-IV, București, 1958-1968; Storia della letteratura italiana, I-II, București, 1962; Dante Alighieri, București, 1966; ed. București, 1995; Francesco Petrarca, București, 1968; Niccolò Machiavelli, București, 1969; Giacomo Leopardi, București, 1972; ed. București, 1998; Jurnal italian, București, 1973; Lodovico Ariosto
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
unele, în colaborare cu soția sa, Anca Balaci) și intervențiile publicistice completează activitatea impunătoare a italienistului. SCRIERI: Dolores, București, 1941; Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian, București, 1944; Giosuè Carducci, București, 1947; Studii italiene, I-IV, București, 1958-1968; Storia della letteratura italiana, I-II, București, 1962; Dante Alighieri, București, 1966; ed. București, 1995; Francesco Petrarca, București, 1968; Niccolò Machiavelli, București, 1969; Giacomo Leopardi, București, 1972; ed. București, 1998; Jurnal italian, București, 1973; Lodovico Ariosto, contemporanul nostru, București, 1974; Alessandro Manzoni (Monografia unei
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
și atașamente carbonare, ce împărtășea sentimentele „misogalliste” ale lui Vittorio Alfieri. Muza va fi numită, în spirit arcadizant, Leuca (Leufca, Lefca) și Cinzia, în timp ce poetul lua pseudonimele Alvir, Alviro Corintio-Dacico, Alvir Dachienu (Alviru Dacianu). Prin poeziile de dragoste compuse în italiană și sonetul ocazional, pe o temă la modă (zborul cu aerostatul), publicat în „Giornale del Campidoglio” (1811), obține titlul, des invocat, de „mădular Academiei de Roma”. La sosirea în țară, în 1812, visul Daciei rediviva, legat de campania napoleoniană în
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
de A. de Lamartine, rămâne o mostră de sincronism asachian, fără ecou în plan literar. Piesele de rezistență ale liricii erotice ale lui A. stau sub semnul sonetului petrarchist ce inspiră, până la pastișă, ciclurile de poezii compuse la tinerețe, în italiană, La Leucaide și Raccolta delle Poesie, asupra cărora poetul va reveni în variante românești, originale, mature. Iubirea, într-o viziune platonică, ia forma unei prietenii spirituale ce tinde spre eternizare. Sentimentul melancoliei, poetizat prima oară de Petrarca, se regăsește în
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
tatălui său Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae, gest fundamental pentru faima europeană a prințului. Tălmăcirea, apărută în 1734-1735, a stat la baza versiunilor franceză și germană. C. însuși a început, ajutat de abatele Ottavio Guasco, să traducă Historia... în italiană, dar tălmăcirea a rămas neterminată și needitată. La Paris, leagă prietenii cu Montesquieu (realizează o versiune în rusește pentru Lettres persanes), cu Maupertuis, președintele Academiei de Științe din Berlin (grație căruia s-au publicat, în 1750, în germană Satirele lui
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
ales pentru băiețelul care întregea tânăra familie: Napoleone. Cu numele de alint Nabulio. Iar cel de poreclă - Babulione. Adică cel ce se amestecă în toate. În registrul de botezuri al parohiei Notre- Dame din Ajaccio s-a consemnat, în limba italiană: „în anul una mie șapte sute șaptezeci și unu, în douăzeci și unu iulie, au fost săvârșite sfintele taine și rugăciunile pentru Napoleone, fiu născut din căsătoria legitimă a domnului Charles Îfiul lui Joseph Buonaparteă și a doamnei Maria-Letiția, soția sa, care copil
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
o fac de regulă copiii: inteligent și glumeț. Fapta a fost pe loc asociată cu felul cam dezordonat al „amorezului”, gest din care s-a născut imediat un distih: „Napoleon cel cu ciorapii căzuți / îi face curte Giacominettei”. Desigur, în italiană cele două versuri au și rimă, sunând mai mult a poezie: „Napoleone di mezzo calzetta / Fa l’amore a Giacominetta”. Cum, însă, năbădăiosul nu fusese trimis la acel pension pentru a se bate cu băieții și a se îndrăgosti de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
militare, el obținuse și o izbândă diplomatică. Cu toată răceala pe care Josephine o afișa în scrisorile ei, ofensivul general nu-și pierdea vremea în Italia. El cucerea localitate după localitate, cu toate împotrivirile trupelor austriece, venite în sprijinul celor italiene. La 15 mai, Napoleon a intrat în Milano, unde s-a instalat ca un veritabil suveran. „Vom scoate din țara aceasta zece milioane” - își informa el Directoratul. Acolo, în celebrul oraș, Bonaparte și-a descoperit și vocația de iubitor al
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mai avea acum nici un guvern, că nu mai era nimic Între ei și turcii care avansau. (Și v-am spus cum, vara, străzile din Smirna erau pline de coșuri cu petale de trandafir? Și cum toată lumea din oraș vorbea franceza, italiana, greaca, turca, engleza și olandeza? Și v-am pomenit de celebrele smochine, aduse În caravane trase de cămile și descărcate pe jos, mormane imense de fructe cărnoase zăcând În noroi, cu femei murdare care le opăreau În apă cu sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]