1,301 matches
-
Franța, de exemplu). După marea ciumă din 1347, „Graeci, albanesi et cingari” au emigrat din Grecia, Epir și de pe coasta dalmată spre sudul Italiei, în Sardinia și în Spania și, de aici, și în Portugalia. Din cauze diverse, în peninsula italică au dispărut relativ repede. În Spania, Regii catolici au practicat față de aceștia aceeași politică de excludere și asimilare precum cea vizând pe conversos (evrei convertiți la creștinism), ceea ce a condus la o reacție de consolidare a identității lor în Andaluzia
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
un pseudonim hibrid. The Devil is Clever - A Memoir of My Romanian Mother (Meșter e Dracu - Amintiri despre mama mea româncă), Harper Flamingo, 2004, este singurul lui volum de memorii. L-a împănat cu vorbe și expresii românești culese cu italice: tată, biserică, plug, seceră, oaie, capră, porc, pernă, cămașă, doină, tilincă, toacă, mărțișor, pasărea măiastră, nu face doi bani și chiar întru fericita adormire, veșnică odihnă dă, Doamne. Crede, totuși, că denumirea românească a „ghetelor" este. lustragiu. Nu cunoaște, așa
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
istorie a presei. Transcrierea dialogului s-a făcut în conformitate cu normele ortografice și de punctuație în vigoare atunci, ca și acum. Ne-am străduit să redăm modulațiile vocii invitatului prin intermediul semnelor de ortografie și de punctuație, al sublinierii unor cuvinte cu italice etc. Am păstrat unele mici oralități, care dau farmec expunerii libere. Recent (6 septembrie 2010), ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, a revăzut varianta finală a textului și a fost de acord să publicăm acest dialog. Îi
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
salvează de la inflația unor confrați ai amintitei serii. Neispitită de divagația imaginativă ori explicativă, atrasă în schimb de o claritate a inefabilului, de o precizie a tăieturii verbale, ea s-ar revendica mai curînd dintr-o familie a marilor moderni italici, Ungaretti, Saba, Montale, Quasimodo, asupra cărora Ilie Constantin s-a aplecat și în calitate de traducător. O asemenea concentrare deschide calea ermetismului, rar frecventată de șaizeciști. Iată un madrigal în substanța căruia nostalgia devine intensitate, emoția se coroborează prin melancolia cogitației: „Anul
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
Supraviețuiri V, supraintitulat Logica, 1985, pagina 268 și, Autodenunțuri..., pagina 39. în ambele, un articol din 1956, înfierat atunci ca antibolșevic, scos la iveală în 1985 cu precauții, la sfîrșitul unui capitol cu mult epic, sub formă de "bibliografie", cu italice - protejat așadar de o mulțime de artificii care, ciudat, sună foarte literar acum, după ce în epocă trebuie să fi apărut cu totul altfel, de o nuditate pe care o percepem azi închisă la toți nasturii. Pentru ca în 2001 autorul să
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
formule memorabile, unele inventate, altele extrase din cărțile pe care le comentează. Înțelegând critica de identificare inclusiv sub raport stilistic, el se contaminează, frecvent și voit, de maniera scriitorului analizat, amestecând rândurile, punând alături sintagme personale și propoziții (date cu italice) semnate de ilustrul predecesor. Citim fragmente întregi din care ne zâmbesc - sau din care se încruntă la noi - scriitorul și criticul său, îmbrățișați într-o intertextualitate sui generis, unilaterală. Fiindcă, dacă Mircea Mihăieș începe să scrie ca Tolstoi ori Kafka
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
bârfe și personaje mateine, n.n.) - așa ar fi tebuit să se intituleze cartea lui Cornel Ungureanu despre Cercul Literar de la Sibiu. Pâna la urmă, autorul s-a mulțumit să aleagă, după criterii tematice, un titlu ambiguu și general, specificând, cu italice: intervalul timișorean. Inscripția de pe poartă descurajează o primă apropiere, neavizată, de un studiu care afișează, ostentativ, avertismentul: pentru cunoscători! În curtea sibiană, hăitașii proletcultismului latră a pustiu. Cerchiștii s-au împrăștiat, între 1948 și 1965, în toate colțurile țării, cei
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
Editura Tracus Arte, 2011, 80 pag. Rar carte atât de bună, editată (de fapt, reeditată) atât de rău. Un format mai degrabă meschin, inadmisibil de îngust. O copertă simplistă, aproape în întregime albă. Prenumele autorului apare scris firav, cu caractere italice. Numele, imens, cu verzale bold. Titlul, intermediar ca dimensiune, revine la italice. Singura intervenție grafică o reprezintă conturul circular în care e încadrată fotografia lui Traian T. Coșovei. (Un portret, de altfel, deja banalizat, cunoscut cititorilor, dacă nu de altundeva
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
de fapt, reeditată) atât de rău. Un format mai degrabă meschin, inadmisibil de îngust. O copertă simplistă, aproape în întregime albă. Prenumele autorului apare scris firav, cu caractere italice. Numele, imens, cu verzale bold. Titlul, intermediar ca dimensiune, revine la italice. Singura intervenție grafică o reprezintă conturul circular în care e încadrată fotografia lui Traian T. Coșovei. (Un portret, de altfel, deja banalizat, cunoscut cititorilor, dacă nu de altundeva, măcar din antologia Băutorii de absint). Și altele, și altele. Nu pierd
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
și altele multe denumeau până nu demult caractere sau corpuri de literă tipografice, unele foarte vechi, altele destul de noi, căci nimic n-a putut bloca imaginația grafică a tipografilor înainte de apariția computerului. Puține se mai folosesc în chip curent: bold, italic și alte câteva. Celelalte au ieșit complet din uz ori pot fi remarcate doar în câte un titlu, cum ar fi clarendon-ul din titlul cotidianului parizian „Le Figaro”. De curând, au apărut în Franța două cărți despre istoria tipografiei: Caractere
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4639_a_5964]
-
în fața unor fapte pe care rutina le-a scos din câmpul observației proaspete” ( p. 236). Marcus relevă că această mirare este specifică și poetului și matematicianului: „Dar oare poetul nu face același lucru, mirându-l [se în fața unor, textul în italice din paranteză urmează în original verbul „a mira” - aici am găsit una dintre puținele erori dactilo ale volumului, o redundanță care, în fapt, exprimă o căutare stilistică] fapte intrate pentru cei mai mulți în rutină” (p. 236). Creativitatea poetului matematician devine astfel
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
-i exagerat să se spună, de aceea, că o monografie Norman Manea reprezintă o încercare chiar pentru un critic cu oarecare vechime în meserie, darmite pentru un debutant. Cu Estetica lui Norman Manea (grafia în culori diferite, transcrisă aici în italice, întreține ambiguitatea dintre etică și estetică, refuzând în același timp conceptul acreditat de Monica Lovinescu), Claudiu Turcuș se achită însă convingător de sarcină. Două sunt calitățile care impresionează de la început în demersul său: e vorba, în primul rând, de o
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
scriitori) lumea textuală în care trăim la un moment dat. Or viziunea e totul. O observație amuzantă și nu lipsită de semnificație. În ciclul din 1983, versurile preluate de la alți scriitori - subiectul intertextualității, cum ar veni -, erau subliniate prin caractere italice. Această prudență nu i-a împiedicat pe unii, dacă nu cumva mă înșel, să vorbească despre plagiat. Ei bine, acum textul poetic nu mai marchează vizibil convenția, semn că și priceperea noastră într-ale poeziei postmoderne a crescut. Și acest
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
Perța a publicat, în 2012, o carte de proză atipică, Teofil și câinele de lemn (Editura Herg Benet), care poartă subtitlul „poem”. E drept, fiecare dintre cele 33 de capitole succinte se încheie cu câte un pasaj distinct, marcat cu italice, care poate fi citit, de fiecare dată, ca un poem de sine stătător, de dimensiuni variabile. În ansamblu, Teofil și câinele de lemn reprezintă un text hibrid, greu de încadrat într-o categorie anume, care mixează ingrediente dintre cele mai
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
pagini de mare poezie, precum cele care-l evocă pe Câinele de lemn în sanatoriu, în compania altor personaje pitorești (nebuni, înțelegem) - Conducătorul de Oști Celeste sau Regele Nisipurilor Mișcătoare. Spuneam că fiecare capitol se încheie cu un pasaj în italice (mai scurt sau mai amplu, de la un rând până la o pagină), care are mereu sunetul unui adevărat poem în proză, halucinant, vizionar sau chiar revelatoriu. Iată un exemplu: „Ceață albastră, ceață albastră, scufundă-mi creierul în imensitatea ta, lasă-mă
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
le așterne pe hîrtie ca-n transă în atmosfera enigmatic-promiscuă a căminului Universal, transcriind (cu deformări importante...) scrisorile de epocă desuet ceremonioase ale lui Vasile, pline cu formule de adresare gen „muraki mi” sau „Rada mi”. Ele apar reproduse cu italice și deschid ferestre către un trecut din care lipsesc multe verigi. Bun prilej de lecturi multiple și hermeneutici sofisticate... Un alt palier, paralel și complementar romanului studențesc „nouăzecist”, este cel „de epocă”, despre biografia aventuroasă a lui Capșa, a tovarășilor
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
mica clădire în care lucrează Parlamentul republicii liliputane, cu un serviciu de gardă posedând uniforme ce le fac de rușine pe cele ale halebardierilor elvețieni de la Vatican. La vest, fortăreața San Leo, una dintre cele mai impresionante imagini din peninsula italică. Marius Horescu Legătură aeriană l Timișoara-Milano Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia oferă, prin companiile aeriene care operează, posibilitatea efectuării unor călătorii înspre importante orașe europene: Viena, Budapesta, Stuttgart, Düsseldorf, Ancona, Bari, Bergamo, Bologna, Florența, Milano, Treviso, Veneția, Verona, Torino, Chișinău
Agenda2004-39-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282930_a_284259]
-
bîrne de poveste n-au mai făcut, niciodată, o punte. O făptură vaporoasă, duh din lampa simbolismului, adăpostind, la rîndu-i, personaje cu dublă față. Bunăoară Lia, al cărei pseudo-jurnal, contrafăcut de Darie (aflăm dintr-unul din cam numeroasele inserturi în italice semnate I.V.), ne e servit ca suprema ridiculizare (invidioasă, totuși, pe marea proză...) a matrapazlîcurilor romanului. Lia, aciuită la o școală, încurcată, nu se știe, încă, din ce pricini, cu părintele cam troglodit al lui Darie, e cînd batjocura dezinhibaților
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
De la Coșbuc, tălmăcitor al Divinei comedii (ca și, mai tîrziu, Eta Boeriu), și de la Blaga cel sedus de mirajele luzitane, doritor a trimite "bănuitului Sud un gînd fără greș", la Aurel Rău și Adrian Popescu, evocatori insistenți ai unor drumeții italice și traducători din spaniolă și italiană, se întinde un domeniu al unui soi de compensație moral-geografică, sub un olimpic senin goethean. Iată că apare însă un bard ce nu ezită a-și asuma cu semeție Nordul: sătmăreanul George Vulturescu. Să
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
De aici se reține scena vizitei de lucru a securiștilor în apartamentul lui Septimius Ilarie, amuzantă, cu tot neverosimilul ei (omeniți cu mâncare, rachiu și cafea, aceștia ajung la cele mai neașteptate confesiuni despre viața lor). Interludiile erotice (scrise în italice), având același sound muzical, dar „instrumente” feminine și arome culinare diferite, dau întreaga măsură a virtuozității stilistice a lui Radu Țuculescu: „Prefera preludii lungi, cu execuții rafinate. Degetele sale înlănțuiau arpegii pe pielea înfiorată, insinuându-se peste tot cu delicatețe
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
poetice de reduse dimensiuni, cum a fost Asachi, și bulimicul Heliade, preferința unui cititor din secolul XXI nu mai înclină automat spre acesta din urmă. De numele lui Asachi, numele Italiei se asociază spontan. Scriitorul Gheorghe Asachi este o creație italică, deoarece, fără experiența trăită în Italia, Asachi n-ar fi devenit niciodată poet. Născut în 1788, la sfîrșitul unui secol care, pentru Principate, însemnase doar agonia prelungită a Evului Mediu tardiv, Asachi a presimțit că se află în zorii unei
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Pleiada. Asachi a scris chiar și sonete în alexandrin românesc. Fără îndoială că introducerea, în poezia noastră, a sonetului reprezintă principala inovație asachiană. Formă specifică a liricii italienești încă din secolul al XIII-lea, sonetul a marcat răspîndirea spiritului poetic italic în întreaga Europă. Apariția Renașterii a avut în literaturile europene un indiciu sigur - adaptarea sonetului italian la diverse limbi naționale. Cu întîrziere de patru secole, procesul se verifică în tînăra poezie românească. Tradiția sonetului petrarchist, după ce străbătuse mai multe secole
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
a tradus, cu efort și fără har, din poeții italieni. Chiar dacă în ultimii ani ai secolului al XlX-lea literatura italiană începe să fie citită de Duiliu Zamfirescu în original, ea îi rămîne în bagajul mintal pasiv; doar cîteva aluzii italice sunt plasate pentru sugerarea unei lumi sudice (Roma, Palermo, Tivoli, Lațiul). O dată cu volumele Poezii nouă (1899) și mai ales Pe Marea Neagră (1919), poezia lui devine o repetare în ton minor a ceea ce fusese deja spus și probează căderi de gust
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
în momentele cînd se afla în străinătate. Lipsit de suflu liric intens, apelează la pretexte epice pentru surprinderea unor stări de spirit excepționale; cîteodată experiența îi reușește, precum în Sosesc, poezie scrisă imediat după ajungerea în Italia, transpunere sub cerul italic a melancoliei dunărene: „Sosesc cocoarele, sosesc,/ De după deal de țintirim,/ Iar anii trec, copiii cresc,/ Se schimbă tot ce-i omenesc,/ Și noi îmbătrînim.// Mi-aduc aminte ca acum/ Cînd alergam cu capul gol/ Prin prăfaria de pe drum/ Și cînd
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
16 ian. 1971). Tot cam în aceeași perioadă I. Negoițescu ignoră cu dezinvoltură exagerările ("rătăcirile"?) italieniste ale pașoptistului și alege cu iscusință versul "Umbrit de chedrii slavei, florat de amarante..." sub delicat dar apodictic comentar: "Dulceața ce emană din sonoritatea italică (...) e în adevăr rarissimă și se integrează ca un bun propriu poeziei noastre". Adevărul e că, oricît de adulat sau contestat ar fi fost pe parcursul zbuciumatei sale vieți, autorul Mihaidei știe că o anume "poză" va decide Istoria în favoarea marilor
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]