KorAP: Find »[drukola/base=iubit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...297 >

7,407 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

Iubitul meu nu e ca nimeni altul; Că după furtună vine pacea De aceasta nimeni nu se poate îndoi. Mă întorc în poala cerului, Fi-voi înconjurată de frumusețea lui. Nimic nu savurez pe lume Mai mult decât propriul meu iubit De soartă, de soartă, înnobilat, Drept cel mai frumos și vajnic pirat. Oh, oh, inima mea E numai, nu te-ndoi, e numai a ta! De altfel, avea tot albumul de Jazz Gedichte al lui Jens Gerlach din anii '80

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii și tăie ultimele trei găini (și un cocoș), pe care le oferi, gătite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ochilor lor de pe tot parcursul copilăriei, adolescenței și a toată tinerețea, cărora le răspundea cu obrăznicie prin faptele reprobabile expuse cu nonșalanță înțelepților nimicului, patriarhilor inutilului, adversari neobosiți ai luminii din sufletul ei. Plecând la drum, ce-i putea dărui iubitului? Pentru a-i spune astea veniseră fantasmele? Sau nu? Camuflarea S e ia o scândură, înaltă de 4 m, groasă de 4 cm și lată de 0,35 m. Și se îmbracă, desigur, cu tablă galvanizată de 0,5. Bătută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
iluștri, pentru că acolo unde va merge, cine o va vedea, pe unde ar poposi, să se spună, prin asociere, România. Fata bătrână cu gusturi alese, inacceptate, neînțelese sau bătrâna fată mereu dornică de frumos, așa cum era Mama dornică mereu de iubiți noi, o condiție de seamă, o conduită de onoare, un mod de viață, o necesitate ca respirația, ca rugăciunea. Ea trecea. Și după o zi, urma altă zi. După o noapte, o alta, toate fiind ca într-o alternanță fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ceea ce nu se putea tăgădui, Big-Bang-ul! Dacă în acest timp designerii, pictorii scenografi, Baronul metaforei românești, piloții, surferii și vatmanii lumii alergau ca să găsească cele mai rezistente și inedite materiale pentru rochia Alimentarei cu care urma să facă furori alături de iubitul ei Mitică Petrache, la balurile de la Versailles, plăpumăreasa hotărî să-și facă toate analizele medicale pentru a ști dacă se va apuca de plapuma Mioarei Alimentară sau de propriul trusou de moarte. Uite că la aceasta chiar nu se gândise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
scuzele de rigoare adresate Mioarei, medicul va fi decapitat. După care Mioara Alimentară înghiți cartea. Dar cădeau îngerii și ea tocmai începuse să scrie. Mitică Petrache trebuia anunțat imediat de venirea ei, de planurile de viitor, vom bea din Sena, iubitule, ne vom urca în carusel, tu vei lovi cu ciocanul, bila se va ridica, vei sparge recordul de kgf/cm2 sau molecula de cer sau atom de vis, vei rupe țesătura viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
după cum s-a și întâmplat. Maria Mamă avea timpul ei. Tu ești fiica mea. Vrei să fii fiica mea? întreba Mioara Alimentară păpușa, păpușa tăcea; o să te cheme ca pe mine pentru că nu ești încă femeie, tu nu ai un iubit cum am eu pe dragul de Mitică, mă așteaptă, dar eu vreau să adun cu grijă totul, pentru că nu pot să plec fără niciun dar la el după atâta timp, tocmai din liceu, s-ar putea să se supere și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
răspuns al acelora care considerau existența ca pe o vale a plângerii, o deșertăciune fără început, scop, rezultat. O trecere și atât. Trăia intens fiecare clipă și acolo în revers și aici în recluziune, acolo ca răspuns, aici ca să ducă iubitului ei la Paris, o ființă vie cu amintiri păstrate pentru el, cu prezent bine tușat și aici și acolo, cu speranța într-un viitor caritabil pentru doi, ca o ultimă gară din care aveau să plece spre oriunde, împreună. Pasiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
a câte milenii are așteptarea. Cream Timp asemenea Penelopei. Aveam răbdarea și intransigența ei, știind că toate acestea se vor scurge într-un trecut așa de îndepărtat, încât nu-l poți ajunge nici cu gândul, atunci când voi fi cu tine, iubitul meu! Autorule, șterge-mă din carte pentru că eu sunt propria mea creație. Cine va citi despre mine, ar spune că inexistența mea nu miroase a acțiune, a intrigă, a suferință, a răbdare, a morală, eu nu exist pentru că vrea Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
economiei, oferind sfaturi de cultură și educație în toate domeniile, încât celor trecuți spre masterate străine și masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
un concept care te-a creat pe tine și pe mine. Tu ai nevoie de mine, raportarea îți dă vitalitate, de când spui că mori și nu mai mori odată, vreau să fiu liberă, cine te oprește? Vreau să plec la iubitul meu, cine te oprește, vreau să nu mai fiu un concept, cine te oprește? Vreau să nu mă mai raportez la nimic, cine te oprește, cele șapte miliarde de lumi mă opresc Mamă! Mi-e teamă că trebuie să procedez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
1848, deși la câțiva zeci de kilometri e orașul Galați, mai ambițios decât Brăila și care concurează cu civilizațiile occidentale. Singurul lucru pe care-l apreciază este rochia mea de mireasă. Îmi cer amănunte despre croială, le promit tipare, descrierea iubitului, despre casa mea, despre părinți și plec, iar Autorul jurnalelor mele demarează în trombă, lăsând un Trecut uitat în Trecut. Am întâlnit oameni în cartierele orașului care mă întrebau unde se află Brăila. Le arătam tramvaiul cu care venisem. Așadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în vara aceasta toți brăilenii se strânseseră pe malul Dunării, în punctul de trecere al bacului spre Insula Mare. Cele mai frumoase fete veniseră fie împinse de părinți, fie de capul lor, fără să le pese de rugămințile fierbinți ale iubiților, total lipsiți de simțul infinitului. Binefacerile închegărilor unei familii, bucuria trecerii prin viață, consemnată în statistica vremii, oferea un orizont searbăd frumoaselor cu destin de vestală. Sacrificiul lor avea să le zeifice, pășind din viață în tărâmul inefabil al mitului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
a întors privirile spre întunericul mișcător al Dunării. Din spatele unei epave, s-au ivit, parcă plutind, parcă alunecând, două fecioare, una cu trupul de grâu, cealaltă de miere, doua zâne galbene ca Luna plină, cu obrajii arzând ca Luna nouă. Iubitul fetei de miere apăru în fugă și, luându-și frumoasa în brațe, s-a depărtat în grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului m-a sufocat infinitul! Două ființe strâns lipite mergeau acum încet pe malul Dunării către câmpiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
încadrată la resturi menajere, era cale lungă până la iubiri eroice, aprinzătoare de flăcări naționale, precum și dragostea pentru animale, flori, artă și am lăsat la urmă iubirea de aproapele, desăvârșită până la sufocare, atât de puternică era strângerea în brațe a celui iubit promovată de reprezentanții bisericii definiți ca mesageri divini, care nu-și dezmințeau cu nimic încadrarea pentru că, așa cum omul are chip și asemănare cu Dumnezeu, harul divin are culoarea obrajilor roșii de băutura consumată an de an, neîncetat, lupta împotriva gurmandismului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
copierea în draci direct din carte a tuturor soluțiilor. Bineînțeles că am luat amândoi nota 2. Chiar și bețivul de Samaliot a luat 10. Și îndrăgostita de Mioara Alimentară de la seral l-a părăsit pentru patru ore pe Mitică Petrache, iubitul ei fugit la Paris, ca să se concentreze pe teza decorată a doua zi cu 10. Eu, Mihai, am scris: Cine o să-și mai aducă aminte de lanurile de FloareaSoarelui din timpul tezei la fizică? Nimeni. Eu singur voi ști că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

cu o concluzie dură și greu de acceptat pentru mulți dar mai ales pentru cele două fete mai mici care nu Înțelegeau nici În ruptul capului cum ar putea cineva să le priveze de dreptul lor de a sta cu iubitul lor prim-nepoțel, Îngerul și călăul lor zilnic Așa se face că Într-o seară târzie și mohorâtă, când hăul nopții acoperise toată lumina caselor și verdele pomilor, ierbii și ogoarelor dar și lacrimile ce curgeau liber din ochii albaștri

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
neamurile sale, Ianoca, Giugaru și din când În când de bunicu’ Ghiorghi. Va nu era de nici un ajutor dar Își făcea de treabă pe lângă oamenii mari și constata cu bucurie că nimeni nu era mai tare ca Victor, tăticuțul lui iubit, apoi Într-o seară târzie Va a surprins câteva vorbe Între Victor și Maria: Nu pot, nu pot să-l las! Cine știe ce i se poate Întâmpla, dacă nu au grijă de el cum trebuie, Didița-i idioată iar Dorița e un

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

până la leșin, dar, analizate, rămân de neînțeles și se șterg repede din mintea celui ce le citește: „e atât de rară deșteptarea de mine / încât orice secundă a oricărui vers / nescris de tine / îmi sărută stins fiecare anotimp / al fiecărui iubit / ce lumina atinge și-nchide“. (Deșteptarea de mine) ‹ Să recapitulăm. Deșteptarea de mine, adică de Ana Cioriciu Ștefănescu, e atât de rară (cât de rară? lunară? trimestrială? anuală?) încât orice secundă a oricărui vers nescris de tine, adică de iubitul

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
iubit / ce lumina atinge și-nchide“. (Deșteptarea de mine) ‹ Să recapitulăm. Deșteptarea de mine, adică de Ana Cioriciu Ștefănescu, e atât de rară (cât de rară? lunară? trimestrială? anuală?) încât orice secundă a oricărui vers nescris de tine, adică de iubitul poetei, sărută stins fiecare anotimp al fiecărui iubit... Gata, am pierdut firul! Să o iau altfel. Orice secundă a oricărui vers nescris de El (dar, mă întreb acum, de unde știm când anume El nu scrie un vers ca să ne dăm

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
mine) ‹ Să recapitulăm. Deșteptarea de mine, adică de Ana Cioriciu Ștefănescu, e atât de rară (cât de rară? lunară? trimestrială? anuală?) încât orice secundă a oricărui vers nescris de tine, adică de iubitul poetei, sărută stins fiecare anotimp al fiecărui iubit... Gata, am pierdut firul! Să o iau altfel. Orice secundă a oricărui vers nescris de El (dar, mă întreb acum, de unde știm când anume El nu scrie un vers ca să ne dăm seama că mai intră în acțiune o secundă

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
El (dar, mă întreb acum, de unde știm când anume El nu scrie un vers ca să ne dăm seama că mai intră în acțiune o secundă), orice secundă deci sărută stins (stins, asta înțeleg, adică fără pasiune) fiecare anotimp al fiecărui iubit... Simt că mi se blochează inteligența. O secundă care sărută un anotimp... De fapt, nu un anotimp, ci fiecare anotimp al fiecărui iubit... Poeta are mai mulți iubiți? De unde au apărut ăștia? La început era vorba doar de unul. Și

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
o secundă), orice secundă deci sărută stins (stins, asta înțeleg, adică fără pasiune) fiecare anotimp al fiecărui iubit... Simt că mi se blochează inteligența. O secundă care sărută un anotimp... De fapt, nu un anotimp, ci fiecare anotimp al fiecărui iubit... Poeta are mai mulți iubiți? De unde au apărut ăștia? La început era vorba doar de unul. Și, mergând mai departe: ...fiecare anotimp al fiecărui iubit ce lumina atinge și-nchide! Dar câți iubiți reușesc, oare, să facă chestia asta, să

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
sărută stins (stins, asta înțeleg, adică fără pasiune) fiecare anotimp al fiecărui iubit... Simt că mi se blochează inteligența. O secundă care sărută un anotimp... De fapt, nu un anotimp, ci fiecare anotimp al fiecărui iubit... Poeta are mai mulți iubiți? De unde au apărut ăștia? La început era vorba doar de unul. Și, mergând mai departe: ...fiecare anotimp al fiecărui iubit ce lumina atinge și-nchide! Dar câți iubiți reușesc, oare, să facă chestia asta, să atingă și să închidă lumina

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
secundă care sărută un anotimp... De fapt, nu un anotimp, ci fiecare anotimp al fiecărui iubit... Poeta are mai mulți iubiți? De unde au apărut ăștia? La început era vorba doar de unul. Și, mergând mai departe: ...fiecare anotimp al fiecărui iubit ce lumina atinge și-nchide! Dar câți iubiți reușesc, oare, să facă chestia asta, să atingă și să închidă lumina? Toată cartea este plină de gângureli sibilinice. Fluvii vor seca în albie și stele se vor stinge pe cer până când

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]