KorAP: Find »[drukola/base=iudaic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...97 >

2,415 matches

Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309

mai potrivit să-l elibereze decât să facă din el un martir. Așadar, mai marii preoților au încurajat mulțimea să ceară eliberarea lui bar Abba sau Baraba (despre mulțimile zgomotoase protestând în fața autorității romane, vezi Fap 24,1; Josephus, Antichități iudaice 18.264-273). Dacă Isus din Nazaret nu trebuia eliberat, atunci ce trebuia să facă guvernatorul cu el? Alternativele era foarte clare: fie execuția, fie închisoarea. Pilat forțează mulțimea să ia o decizie. În felul acesta, el se putea „spăla pe

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
de brutalitate din partea Romei. Pilat nu dorește să-și aprindă paie pe cap singur. Vrea doar să scape de responsabilitate (precum a făcut și proconsulul roman Galion în Corint, care a judecat litigiul adus în fața sa, considerându-l o dispută iudaică și nu una care intra în atribuțiile sale; cf. Fap 18,12-17). Dacă mulțimea insista ca Isus să fie răstignit, Pilat dorea să știe motivul și ca acesta să fie anunțat public. Întrucât nu voia să provoace mulțimea, Pilat îl

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Isus. E destul de plauzibil ca evangheliștii să fi exploatat din punct de vedere literar nehotărârea și incertitudinea lui Isus, dar mă îndoiesc că întreaga situație putea fi inventată în întregime. Dacă ținem cont de contextul social și politic al Palestinei iudaice din timpul lui Pilat, nu e de mirare că Pilat ezita să execute în mod deschis și provocator un profet popular din Galileea, în fața multora dintre cei care îl urmau și care se aflau în Ierusalim. Măsura de a-l

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
macabeu, Eleazar, care a fost dezbrăcat, biciuit, torturat și, în timp ce își dădea ultima suflare, se ruga pentru salvarea lui Israel (4Macc 5,1-30). Ne putem aduce aminte și de mărturia care conține cuvintele noului împărat Adrian și ale unei delegații iudaice, cu referire la revolta iudaică care a avut loc spre sfârșitul domniei lui Traian (115-117 î.C.). În acest document fragmentar este menționată batjocura unui aspirant să devină monarh: „Paul [a vorbit] despre rege, cum l-au condus și [batjocorit

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
dezbrăcat, biciuit, torturat și, în timp ce își dădea ultima suflare, se ruga pentru salvarea lui Israel (4Macc 5,1-30). Ne putem aduce aminte și de mărturia care conține cuvintele noului împărat Adrian și ale unei delegații iudaice, cu referire la revolta iudaică care a avut loc spre sfârșitul domniei lui Traian (115-117 î.C.). În acest document fragmentar este menționată batjocura unui aspirant să devină monarh: „Paul [a vorbit] despre rege, cum l-au condus și [batjocorit]; și Theon a citit edictul

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
era rezervată în special ucigașilor sau sclavilor răzvrătiți (și din acest motiv era cunoscută ca „pedeapsa sclavilor” sau, în latină, servile supplicium). Primul său scop era de a descuraja răzvrătirea. Probabil mulți cititori nu știu că, înaintea romanilor, și autoritățile iudaice au practicat răstignirea. Cazul cel mai cunoscut este Alexandru Ianeu (care a domnit între 102-76 î.C.) care - ne spune Josephus - a răstignit, într-o singură ocazie, un mare număr de farisei care i se împotriviseră și încheiaseră alianță cu

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
cel mai cunoscut este Alexandru Ianeu (care a domnit între 102-76 î.C.) care - ne spune Josephus - a răstignit, într-o singură ocazie, un mare număr de farisei care i se împotriviseră și încheiaseră alianță cu un dușman străin (Războaiele iudaice 1.97-98; cf. Antichități iudaice 13.380). Mărturia lui Josephus ne ajută să explicăm o informație din manuscrisele de la Marea Moartă care, într-un pesharim (un tip de interpretare scripturistică comună în manuscrisele de la Qumran) îl menționează pe „Leul mâniei

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Ianeu (care a domnit între 102-76 î.C.) care - ne spune Josephus - a răstignit, într-o singură ocazie, un mare număr de farisei care i se împotriviseră și încheiaseră alianță cu un dușman străin (Războaiele iudaice 1.97-98; cf. Antichități iudaice 13.380). Mărturia lui Josephus ne ajută să explicăm o informație din manuscrisele de la Marea Moartă care, într-un pesharim (un tip de interpretare scripturistică comună în manuscrisele de la Qumran) îl menționează pe „Leul mâniei” (care se referă la Alexandru

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
care „obișnuia să atârne oamenii de vii” (4Q169 fragmentul 3-4, coloana I, linia 7). Această precizare ar putea fi foarte bine o aluzie la incidentul înregistrat de Josephus. Într-adevăr, practicarea răstignirii în Israel în antichitatea târzie, atât de autoritățile iudaice, cât și de cele romane, a influențat înțelegerea textului Dt 21,22-23: „Dacă cineva comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
fiind încă în viață: o alterare practică ce reflectă uzul comun al răstignirii. Ca preludiu la răstignire, Isus este biciuit (Mc 15,15). Aparent, în epoca romană, flagelarea era o procedură premergătoare răstignirii (cf. Digesta 48.19.8.3; Războaiele iudaice 2.306). Era executată cu un bici făcut din curele din piele, la care erau atașate obiecte ascuțite, abrazive, precum cuiele, sticla sau pietrele. În urma biciuirii rezultau lacerații severe ale pielii și deteriorări ale cărnii. Trebuie să-l menționăm din

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
lui Anania. Datorită profețiilor sale despre ruina Ierusalimului, este dus înaintea guvernatorului roman. Deși, în final, omul nu a mai fost executat (așa cum doreau mai marii preoților), el „a fost biciuit până i s-a luat carnea de pe oase” (Războaiele iudaice 6.304), același cuvânt utilizat cu privire la Isus din Nazaret. Într-adevăr, Isus însuși i-a avertizat pe cei care-l urmau că și ei vor trebui să facă față pericolului biciuirii (cf. Mt 10,17; 23,34). Confirmând starea de

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Mc 15,26; Lc 23,38) scrisă în mai multe limbi, care îl prezenta pe Isus drept „Regele iudeilor”. Descrierea „Regele iudeilor” este de proveniență romană și, la origine, i-a fost atribuită lui Irod cel Mare (cf. Josephus, Antichități iudaice 15.409: „regele iudeilor, Irod”). După cum am precizat deja, acest calificativ nu a apărut în mediile creștine, deoarece creștinii se raportau la Isus cu titluri diferite. Importanța acestui titulus derivă din aceea că el confirmă conștiința mesianică a lui Isus

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
îngropate; cf. Digesta 48.24.1,3; Josephus, Viața 420-421). Voi lăsa această chestiune și problemele cu privire la îngroparea lui Isus pentru Capitolul 2, care este dedicat doar acestui subiect. După Cicero (Împotriva lui Verres 2.5.168) și Josephus (Războaiele iudaice 7.203), răstignirea era cea mai teribilă formă de moarte (vezi și comentariile tulburătoare din Juvenal, Satirele 14.77-78; Suetonius, Augustus 13.1-2; Horațiu, Epistole 1.16.48; Seneca, Dialoguri 3.2.2; 6.20.3; Isidor din Sevilia, Etimologia

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
cele mai aglomerate străzi, pentru ca să poată vedea cât multă lume și să se îngrozească. Pentru că scopul sancțiunilor nu este atât pedeapsa ca atare, cât efectul lor exemplar” (Pseudo-Quintilian, Declamațiuni 274; Aristofan, Thesmophoriamsae 1029; Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4,198-200; cf. Josephus, Războaiele iudaice 5.450-451). În evanghelii, soldații care l-au răstignit pe Isus și-au împărțit hainele între ei (Mt 27,35; Mc 15,24; Lc 23,34; In 19,23-24), fapt care se potrivește cu practica romană (cf. Digesta 48.20

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Cezar, centurionul îi atribuie acum lui Isus: nu Cezar este divi filius („fiul lui Dumnezeu”, făcând aluzie la titlul latin al marelui împărat Augustus), ci Isus. Implicații teologice Iată câteva dintre variatele implicații teologice ale morții lui Isus. Din perspectiva iudaică, definită de trăsăturile mesianismului popular din antichitatea târzie, Isus este un Mesia ratat. Așa cum reiese din câteva scrieri din această perioadă, se presupunea că Mesia trebuie să triumfe împotriva dușmanilor lui Israel. Cei de la Qumran, cel puțin după cum rezultă din

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
fi surprinși că cei care l-au urmat în timpul vieții cunoșteau locul îngropării? După părerea mea, mult din acest scepticism, ca să nu mai vorbim de abstracțiunile cele mai speculative și confuze, se datorează lipsei de cunoaștere a practicilor de înmormântare iudaice sau atitudinii condescendente a cercetătorilor moderni și a scriitorilor de pseudo-istorie când evaluează povestirile din izvoarele antice. Aceștia emit ipoteze nefondate despre evreii din Palestina din antichitatea târzie, presupunând că grija față de locul de înmormântare și păstrarea unei amintirii vii

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Palestina din antichitatea târzie, presupunând că grija față de locul de înmormântare și păstrarea unei amintirii vii a celui decedat, fie nu suscitau niciun interes contemporanilor lui Isus, fie depășeau priceperile lor. Vom descoperi în continuare că examinarea practicilor de înmormântare iudaice, a documentelor istorice din antichitatea târzie și a datelor arheologice ne oferă motive mai mult decât suficiente pentru a considera că relatările din evangheliile Noului Testament sunt mărturii istorice avizate și credibile. Așa cum o descriu evangheliile, înmormântarea lui Isus nu

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
mai mult decât suficiente pentru a considera că relatările din evangheliile Noului Testament sunt mărturii istorice avizate și credibile. Așa cum o descriu evangheliile, înmormântarea lui Isus nu este o legendă sau o farsă, ci un dat istoric. Practicile de înmormântare iudaice Iudeii își îngropau morții, apoi, mai târziu, le adunau oasele și le așezau în recipiente numite osuare, sau în cripte prevăzute anume în acest scop. Practica de a strânge oasele celui decedat se numește ossilegium sau „a doua înmormântare” (cf.

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Templului și noul sanctuar. Conform lui Josephus, Irod „a pregătit o mie de care pentru a transporta pietrele” pentru templu și a utilizat „zece mii dintre cei mai pricepuți meșteri”, angajându-i „pe unii ca zidari, pe alții ca tâmplari” (Antichități iudaice 15.390). Muntele Templului era enorm (și încă este) și includea o serie de clădiri și colonade, sanctuarul fiind cea mai impresionantă dintre toate structurile. Josephus scoate în evidență mărimea și frumusețea pietrelor (cf. Antichități iudaice 15.399; cf. Mc

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
alții ca tâmplari” (Antichități iudaice 15.390). Muntele Templului era enorm (și încă este) și includea o serie de clădiri și colonade, sanctuarul fiind cea mai impresionantă dintre toate structurile. Josephus scoate în evidență mărimea și frumusețea pietrelor (cf. Antichități iudaice 15.399; cf. Mc 13,1: „Învățătorului, iată ce pietre și ce construcții!”). Deși sanctuarul și celelalte structuri principale au fost terminate în timpul lui Irod, lucrările la Muntele Templului au continuat până în anul 64 î.C., respectiv în perioada administrației

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Ar trebui să citim: „Acest templu a fost în construcție timp de 42 de ani”. Când lucrul la Muntele Templului s-a terminat în cele din urmă, Josephus ne spune că optsprezece mii de muncitori au fost concediați (cf. Anticități iudaice 20.219). Aceste concedieri masive au contribuit la creșterea instabilității sociale și politice care, doi ani mai târziu, a dus la izbucnirea răscoalei. Unii dintre tăietorii în piatră concediați își vor folosi mai târziu instrumentele de lucru și îndemânarea în

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
instabilității sociale și politice care, doi ani mai târziu, a dus la izbucnirea răscoalei. Unii dintre tăietorii în piatră concediați își vor folosi mai târziu instrumentele de lucru și îndemânarea în construirea unor căi de acces secrete pentru răzvrătiți (Războaiele iudaice 7.26-27). Răspunsul la întrebarea noastră îl aflăm tocmai în coincidența cronologică între programul masiv de construcții, care a angajat mii de tăietori în piatră în timpul domniei sale (din 30 î.C. până în 64 d.C.) și apariția miilor de osuare tăiate

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
înfășurat și înmormântat (Fap 5,6); la fel și Tabita care „s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au spălat-o au pus-o în camera de sus” (Fap 9,37). Pe lângă aceasta, de obicei, cadavrul era parfumat (Josephus, Antichități iudaice 15,16; pentru arome, vezi Antichități iudaice 17.196-199; In 19,39-40). Ziua îngropării constituia și prima din cele șapte zile de doliu (Semahot 12.1). Istoricul evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea despre moartea, îngroparea și funeraliile

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
fel și Tabita care „s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au spălat-o au pus-o în camera de sus” (Fap 9,37). Pe lângă aceasta, de obicei, cadavrul era parfumat (Josephus, Antichități iudaice 15,16; pentru arome, vezi Antichități iudaice 17.196-199; In 19,39-40). Ziua îngropării constituia și prima din cele șapte zile de doliu (Semahot 12.1). Istoricul evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea despre moartea, îngroparea și funeraliile lui Irod cel Mare (mort în anul

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
Irod, care a supraviețuit] a ținut doliu șapte zile din respect pentru tatăl său - obiceiul țării prescria acest număr de zile - și apoi, după ce a dat de mâncare mulțimii și a pus capăt doliului, a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma doliului de șapte zile vine chiar din Scriptură: Iosif „a ținut un bocet de șapte zile pentru tatăl său” (Gen 50,10); cu privire la rămășițele regelui Saul și ale fiului său, israeliții „au luat oasele lor, le-au

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]