1,006 matches
-
sinele succesorului său. Asta sper să fac și eu cu tine, Vultur-în-Zbor. Să te numesc regele păsărilor pământești. Tu ar trebui să fii următorul stadiu al ciclului, următorul purtător de flamură, Hercule urmându-i lui Atlas. Trăind, suntem prinși în iureșul morții. — Și dacă refuz? întrebarea ieși pe neașteptate de pe buzele pline de cicatrici ale lui Vultur-în-Zbor. E înfricoșător atunci când megalomania îți dă ocol. — Tu ești următoarea viață a păsării Phoenix, repetă Grimus. Moartea Phoenixiană. — Cum să refuzi? întrebă Grimus după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Ziua a doua Martombrie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-un picior. O figură nouă, pe care nimeni nu o mai văzuse. Se Învârtea tare, tot mai tare, rotinduse ca un titirez fantastic. Apoi, nu se mai văzură decât cercuri de linii și culori amestecându-se, prinse Într-un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ghemuit pe scaunul său cu brațe din lemn, lângă planta cu frunzele alungite ca niște tentacule. Hotărî să nu mai iasă În oraș. Acolo se simțea expus ca Într-o uriașă vitrină, analizat de prea mulți ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și mângâia corzile chitarei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un salt, zbierând, și am izbit nebunește, cu toată tăria cerurilor mele. De zeci și zeci de ori, căzând și ridicându mă, făcând fandări și piruete, mânuind securea ca un adevărat gladiator, ca un mare erou, lăsându mă purtat de iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina din cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea teren În mod vizibil, gâfâind din toate articulațiile, mugind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și totuși mă minunam cum de picioarele mă țineau Încă. Auzeam În ceafă fornăitul cailor uriași și simțeam cum mă Învăluie iureșul lor năvalnic. Apa sclipea În bătaia razelor și o secundă am avut senzația că voi reuși, că mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
putea imagina ambient mai potrivit pentru edificarea unei Încrederi devastatoare În aproapele meu, aferim! 9 Ieșit de sub duș, m-am Întins pe pat și, cu ochii ațintiți În tavan, am Încercat să Încropesc o ordine, să descopăr un sens În iureșul de evenimente și Întâmplări care se buluceau fără noimă În această cea mai neobișnuită zi a vieții mele. Minutele se scurgeau cu lentoare aproape materială, iar tot ce reușeam era să mă afund tot mai tare În necunoscut și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lui Romulus și Remus ca pe o amenințare fiind considerată de cei mai mulți dintre istorici un anacronism strident. Și totuși, doar o sută de ani mai târziu, În 212, legenda spune că, În timpul asediului orașului Siracuza, grecul Arhimede, care, nederanjat de iureșul luptelor dimprejur, desenase pe nisip o figură geometrică și era adâncit În studierea ei, i-a adresat soldatului roman care Îl amenința cu sulița celebrele cuvinte latinești: noli tangere meos circulos - să nu te atingi de cercurile mele! Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru o lume pe care o înțeleg tot mai puțin. Cu elanuri obosite încerc să mă amăgesc că încă sunt în ritmul vremii, deși, prea bine văd că, de fapt, rămân tot mai mult atârnat de coada ei. Târât în iureșul zilelor, al căror ritm nu mai pulsează în mine, ci tot mai depărtat, cum un pluton de soldați se pierde în orizont. Măcar de-aș începe să învăț a-mi chibzui mai bine timpul ce mi-a mai rămas. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
muzeelor și de la onomastici la marile sărbători creștine. Ne pregătim cu zile înainte, dăm buzna în magazine unde uităm și de criză și de tot, fremătăm, ne agităm, ne bucurăm gregar și exploziv. Dacă luăm însă puțină distanță față de acest iureș frivol, nu bucuria este ceea ce sare în ochi, ci mai degrabă frica. Anxietatea și fuga de o supradoză de ostilitate injectată în toate fibrele societății noastre, fie că sîntem conștienți sau nu de aceste lucruri, fie că le recunoaștem în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta vreme să le povestească... În
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-și ușor mâna spre cuțitul din tureatcă; pentru o clipă, lupul părea să ezite, să aibă în căutătură, acea sfială față de om, dar pe loc i se însângerară din ce în ce. ...Timpul se întorcea îndărăt, urechile îi vâjâiau, ca iureșul unei cascade. Clănțănind dinții cu o căutătură sălbatică în ochi, mârâind amenințator, lupul era gata să se arunce și să sfâșie. O spaimă cumplită îl înfricoșă, și o subită teamă de moarte îl cuprinse; își închise ochii strâns așteptând... și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și noapte bună - am răspuns înainte de a ieși pe poarta chiliei bătrânului. Soarele asfințise deja, dar m-a întâmpinat o boare de aer cald, îndemnându-mă să alerg la izvor... M-am bălăcit o vreme, pentru a-mi reveni din iureșul dialogului cu bătrânul. Am pornit spre chilie, cu pas domol. De obicei, la acel ceas fereastra de la chilia mea nu era luminată. Acum, însă, o lumină slabă ce abia reușea să treacă dincoace de geam dovedea că lampa era aprinsă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
luate de Grigore Ghica voievod, părea obosit. Am redeschis vorba, dar după oarecare pauză, când am crezut că și-a revenit. Nu știu pentru a câta oară constatam că el trăia aevea evenimentele pe care le discutam... ― După un asemenea iureș, cred că ar fi bine venit... - a lăsat bătrânul vorba în vânt, ridicând cu gest leneș șervetul de pe strachina cu gogoși alături de aceleași ulcele cu vin - să ne prindem sufletul și după aceea om mai vedea, fiule... Momentul de respiro
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
un duș și gata, sînt curat, dar Roza poate stă în pat, la taifas, cu piciorul pe el și lipită ca o bandă de scotch, gîndea el cu amărăciune. În lunga sa singurătate, martor atent la un film derulat în iureșul autostrăzilor, Daniel n-avea timp pentru trecerea în revistă a vieții sale. Istoriile trăite, din care în multe a scăpat cam pe muchie de cuțit, nu-i făceau plăcere încît să facă noi reveniri, cu analize și învățături de minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tatăl băiatului, mare crai de curte veche. Dar tată... Nu mai lungi burlăcia. O vrei sau nu o vrei? Știu eu? O cam vreau, mai ales cînd o simt lîngă mine. Atunci, treci la treabă! Raul spera ca măcar în iureșul preparării pașaportului pentru "accesul liber la fericire" să calce puțin prin locurile oprite, dar n-a fost chip. Diana veghea ca o crocodiloaică la ouăle sale. Nu și nu. S-a făcut nuntă mică, dar cu o participare selectă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a învățat să facă duș zilnic, să se radă și chiar să se spele frecvent pe dinți. Viața i s-a schimbat, parcă întinerise și mulțumea lui Dumnezeu pentru norocul ce a dat peste el. Au trecut trei ani în iureș și peste Viorel se cunoștea vădit trecerea timpului. Miruna se deschidea ca o floare și Viorel era convins că acuși, acuși, îl va vizita impotența. Ce o să faci cînd eu n-am să mai... Nu fi prostuț. Găsesc eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul. Fiecare își pune bagajul de mînă și uneori haina, se așează comod și se pregătește de decolare. Deja o elice începe să se învîrtă, la început mai timid, apoi într-un iureș zgomotos. Cînd a prins destulă forță începe s-o imite și cealaltă elice, care devine și ea nervoasă rău. Privesc pasagerii din avion și, surprinzător, îl văd pe Mitică Vasilescu, total absorbit de conversația cu o duducă roșcată și frumușică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în haina îmblănită care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul viu al orei. Bucuros că se află între ceilalți, că există. Străzi jilave și reci. Destul un pas neatent și gata, ai alunecat... Talpa se afundă, mocirloasă. Cerul pe umeri, cețos
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
madam Ciolpan în gară la București. Rămăsese să ne aștepte în față la Informații. Nasol, a ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu degetul arătător și cu cel mare. Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva, Sabinuța? Mă pufnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
caută unul dintre cei mai buni scriitori ai noștri Într-o carte a lui Băieșu, pe-al doilea scaun din capul mesei, cum vii pe stînga ecranului, stă Ioan Groșan, procurorul e grizonat, bizar, nici nu este procuror, e Marcel Iureș, se descoperă o conspirație, apare spioana, vai de Maia Morgenstern și, ca să pună capac, aproape de sfîrșitul brutal al Balanței se ivește un stol probabil de teroriști, se trage cu mitraliera, moare lume nevinovată, fum, suspans, apoi copac. De jur Împrejurul căruia stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]