985 matches
-
învelișul țepos l-a eliberat pe Elpenoros un marinar, după cum insistă Feuchtwanger, cât se poate de mediocru și obișnuit, exact "ca toți ceilalți, nici deosebit în bătălii, nici remarcabil prin istețimea lui". "Eliberatul" Elpenoros n-a fost deloc recunoscător pentru izbăvire, și și-a atacat cu furie "eliberatorul": Deci te-ai întors, ticălosule, pisălogule? Vrei iarăși să ne cicălești și să ne necăjești, vrei iarăși să ne expui trupurile pericolului și să ne forțezi inimile să ia mereu decizii noi?". (Bauman
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
promisiunea unei vieți veșnice a sufletului nemuritor. 3. Libertatea 1) LIBERTATE ȘI DETERMINARE MOTIVANTĂ Problema libertății leagă simbolurile metafizice (Dumnezeu-Suflet) de realitatea morală, de efortul de eliberare. Ceea ce poartă pe plan mitic numele de "încarnare", "înviere" și, așa cum vom vedea, "izbăvire", poartă pe plan moral numele de "eliberare". Sarcina esențială (morală) constă în eliberarea sufletului (a elanului animant) de dominația subconștientului (a vanității). Dar subiectul nu are capacitatea de a acționa direct decît asupra psihicului legat de lume prin dorințe. Or
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a omului comun) Poeziile Marina și Idila sunt expresiile unui efort dramatic de a căuta liniștea. Se dorește sublinierea forței interioare resimțite ca o povară. Marina e, la primul nivel, poemul reminiscențelor unei iubiri. În realitate el concentreză tentativa unei izbăviri de zbucium. Zbuciumul mării simbolizează neliniștea primordială: „Era rupere barbară Dinăuntru în afară” „Marea respiră precum am dormi Calmă, puternică-n zori de zi.” Marina apare ca alegoria propriei biografii spirituale a lui Labiș, amintind de Cimitirul marin a lui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în unele manuscrise descoperite la Qumran, dovedind că lucrurile se știau foarte bine în antichitate dar au fost bolmojite, ascunse și falsificate în totalitate. Ariminismul sau mitraismul credea în supraviețuirea conștientă a esenței divine care se află în noi, în izbăvire și mîntuire. El mai credea într-o judecată cerească a fiecăruia după faptele săvîrșite dar în momentul decesului nu după revelațiile ivriți- lor. Mai avea caracteristic cinstirea zilei a șaptea - duminica - consacrată odihnei. Cuvîntul vine din limba română veche și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
comun împărtășite pentru a putea construi o societate bună, dar rămân deschis discuției privind temeiul, substanța, poziționarea relativă, aplicarea lor. Gray și alții, din perspective foarte diverse, afirmă că valorile sunt incomensurabile, ceea ce mi se pare că indică o falsă izbăvire a omului postmodern de condiția tragică (adică: de condiția umană), precum și o incredibilă subestimare a potențialului de conflict din societățile prezente și viitoare. Valori incomensurabile: nu seamănă asta prea mult cu relativismul amoral? Sau cel puțin cu relativismul epistemologic „rabelaisian
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să fac să moștenesc viața cea veșnică” . Mântuirea este cel mai mare dar, cea mai mare binefacere adusă și dată de Mântuitorul Hristos omului căzut în păcat. Jertfa Domnului Iisus Hristos a adus omului ceea ce acesta aștepta de veacuri: izbăvirea de povara păcatului și posibilitatea de a dobândi viața veșnică. „Pentru că ce-i va folosi omului de va câștiga lumea întreagă, iar sulfetul său îl va pierde. Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său”. Sfânta Evanghelie este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dorită. David își alcătuiește singur rugăciunea, pentru a-și exprima adevăratele simțăminte de durere. Cuvintele rugăciunii și amărăciunii păcatului izvorăsc din acel suflet păcătos care a gustat din belșug plăcerea și durerea păcatului și dorește acum din toată ființa lui izbăvirea de el și îndreptarea. Proorocul își dădea seama că păcatul îl coborâse în cele mai de jos adâncuri, iar rugăciunea trebuia să-l ridice pe cele mai înalte culmi, să-l îndepărteze de păcat și să-l apropie cât mai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
avea să devină blestemul care a surpat pe cel ce era stăpânul morții, adică pe diavol. El, împăratul Dreptății, împăratul Măririi, izvorul vieții și biruitorul morții, a murit pe cruce, pentru ca prin moartea Sa să aducă întregului neam omenesc harul izbăvirii din păcat și din moartea cea veșnică sau din osânda morții. Dar Iisus Hristos n-a murit fiindcă ar fi fost victima morții, ci ca urmare a păcatelor oamenilor. El a fost străin de orice păcat și S-a făcut
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prin moartea lui Hristos: scăparea drepților de frica morții veșnice după cuvântul Sf. Ap. Pavel: „Și să izbăvească pe acela pe care frica morții îl ținea supus robiei în toată viața”. Până la Hristos, moartea inspira groază tuturor, deoarece nu venise izbăvirea din moarte, deși fusese făgăduită prin profeți. De aceea, toți drepții Vechiului Testament au fost ținuți în robia morții și numai după ce Hristos s-a pogorât la iad cu sufletul, îndată după moartea Sa, cei drepți, care au adormit întru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dragoste pentru cel plecat de lângă noi, în lumea cealaltă. Să ne gândim câtă nevoie va avea fiecare dintre noi de odihnă atunci când vom da seama înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Atunci ne vom ruga cu osârdie, fără fățărnicie pentru izbăvire de păcate și tihnă sufletească. Așa trebuie să ne gândim și la sufletul celui adormit. Să înălțăm rugăciuni pentru iertarea păcatelor și pentru odihna lui. Pentru răposați, să ne rugăm de parcă sufletul nostru s-ar afla în iad, în văpaie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și arată roadele rugăciunii prin fapte bune, dragoste și milostivire față de aproapele și de întreaga comunitate din care facem parte. Rugăciunile noastre sunt cereri de ajutor pentru început bun în fiecare zi, pentru tărie în vreme de ispită și pentru izbăvire de fărădelegile acestei lumi. Ajutorul lui Dumnezeu vine ca urmare a rugăciunilor noastre permanente și este o garanție pentru săvârșirea binelui, pentru sporirea și întărirea credinței, a dragostei și a smereniei. Cine se învrednicește de aceste daruri merită să fie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și cărora le veți ținea vor fi ținute”. Deci, iertarea păcatelor se face în urma mărturisirii lor și dezlegarea se face de către preotul duhovnic. Pocăința fără dezlegare e numai năzuință și suspin după mântuire, este numai o încercare de a obține izbăvirea de păcate. Ea a fost practicată și în timpul Sf. Apostoli, care, prin puterea de a lega și a dezlega au întregit-o, dându-i caracterul de Taină mântuitoare. Pocăința nu e numai o trebuință religioasă, confesională, ci este o cerință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
că unul din numele sub care s-ar putea subînțelege vrăjmașul ar fi și cel de ispită. O asemenea presupunere este confirmată chiar în context, căci Domnul, după cuvintele „și nu ne duce pe noi în ispită”, adaugă cererea de izbăvire de „cel viclean”, ca și cum prin primul cuvânt și prin cel de-al doilea, cu același înțeles, se numește același subiect. Cine nu a intrat în vreo ispită sau năpastă, acela nu este, de bună seamă, „sub puterea” celui viclean. Dar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cumva scrisoarea despre moartea soților Torouțiu a fost o "comandă specială" pentru a zăgăzui vorbele despre otrăvirea cărturarului -, ci de o moarte hărăzită printr-o voință mai presus de fire. Și, pe drept, cei doi cărturari bucovineni meritau această sublimă izbăvire într-o vreme de tristă izbeliște culturală. Nu meritau însă uitarea care i-a învăluit vreme de-o jumătate de veac". E o "uitare" pe care ultimul diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
conceptului - unul dintre marile instrumente al cunoașterii științifice, la experimentul rațional - al doilea instrument al activității științifice, ridicat de către Renaștere la rang de principiu al cercetării. Sînt pași care ne-au adus în lumea de azi, una lipsită de Dumnezeu. "Izbăvirea de raționalism și intelectualismul științei este premisa fundamentală a vieții în comuniune cu dumnezeirea" (M.W.). Se vorbește despre știință fără presupoziții. Este o abordare cu totul relativă și pleacă de la presupunerea că orice activitate științifică respectă regulile logicii și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Nu e vorba doar de schimbarea statutului ontologic al ființei, ci și de o alunecare pe contururile altei existențe, descrisă cu voluptatea plăcerii interzise. Și Virginia Woolf, și Pavese, și chiar un sinucigaș ratat precum Kafka văd În moarte o izbăvire, punctul final al unei suite de Încercări insuportabile. Moartea ca relaxare existențială, neființa ca stare ideală a materiei, triumful calculului obscur asupra unei luminozități doar aparent benefice ordonează cele două tendințe, simultane și contrarii, ale jurnalului intim: autodezvăluirea și auto-camuflarea23
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
putea să dea dosul din calea lor? Răspunsul îl dau tăblițele de plumb dosite de atîta amar de vreme la Institutul de Arheologie din București. Geții nu erau un popor fără căpătîi care umbla după bătaia vîntului să-și găseas-că izbăvirea în astă lume. Neam așezat la țarina lui cu rînduieli precise și neiertătoare aveau o structură socială puternică ce le permitea să ridice sabia asupra oricărui nepoftit. Cînd Darius bătea la porțile Dobrogei, poate încă mai trăia înțeleptul Zamolxe care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu pseudonimul Mihail. Este o poezie de atmosferă mistică, înstelată de o simbolistică pur creștină. Între fervoarea credinței și îndoiala crispantă, între chemarea iubirii și semnele premonitorii ale morții, se consumă trăirile unui spirit mereu supus tensiunilor divergente, căutându-și izbăvirea în smerenia rugăciunii, în reculegerea pioasă, într-un ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă, cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
universală, exponent al existenței de după moarte. Grecii văietători priveau cu oroare locul cu umbre al morții pe care-l așezau în Septentrionul cețos, geții n-ar fi căutat moartea cu atâta frenezie de n-ar fi socotit-o prilej de izbăvire. Tradiția spune că Decebal și toate căpeteniile sale s-au sinucis la Sarmisegetuza, exterminare masivă care nu e un simplu semn de deznădejde ci o încredere nețărmurită în salvarea divină. Invazia romană, căci invazie a fost oricât am colora-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
front românesc. Eroul din Catastrofa, ființă primară, încurcată în regulamente, trage pur și simplu în conaționalii săi. Bologa, fără a avea exaltări naționale, ar dori să evite cazul supărător. El dezertează prea târziu, e prins și primește spânzurarea ca o izbăvire de chinurile sale de om mic. Cazul lui Bologa e complicat cu elemente ereditare, transpus într-un limbaj de un misticism profetic, cu o puternică sentențiozitate ibseniană, ceea ce mărește impresia de obscuritate cazuistică. Cu aceleași intenții psihologice, Ciuleandra e o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
figura promisiunii ratate și a aspirației spre altă formă de plenitudine: sentimentul datoriei, de pildă, sau alte patimi demne de o inimă bărbătească!), contestația, zic, mai apare o dată, Într-un limbaj mai calm. Este contestația de după consumarea crizei erotice. O izbăvire tristă, o pace mohorîtă. Îndrăgostitul și-a regăsit „dreapta gîndire”, și-a regăsit și prospețimea simțurilor: liniștea interioară Îi permite să redescopere peisajul, obnubilat pînă acum de pasiunea nimicitoare: „La al tău zîmbet, l-a ta mînie, A mea mîhnire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o violență abstractă. În afara apei care În atingere cu păcătosul Grui devine foc, a soarelui care se transformă În gheață și a șerpilor (care În imaginația populară sînt cele mai grețoase dintre viețuitoarele pămîntului), pedeapsa nu antrenează alte forțe materiale. Izbăvirea de păcatul paricidului se obține printr-o lungă, absurdă umilință: Grui străbate În genunchi, timp de o jumătate de secol, un munte pustiu pentru a uda cu apa adusă În gură o buturugă uscată. Efort sisific, Într-un peisaj de-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi față de aceste categorii nu este singulară. Mai toți poeții erotici din epocă stau sub semnul cupei și, prin nomadismul lor sentimental, intră și În sfera de influență a treflei. Trăiesc cu plăcere În chinuri și văd În moarte o izbăvire. Conachi, Iancu Văcărescu, Grigore Alexandrescu au și o viziune intuitivă, Întrucît văd În dragoste și o amiciție spirituală, agape. „Prieteșugul” este, pentru ei, o chezășie a amorului. Heliade are, dintre toți, sentimentul iubirii ca energie cosmică. Trăiește frenetic sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
psihologică a protagoniștilor, plasați într-un conflict ce se dezvoltă amenințător, viața lor eșuând tragic. În general, nuvelistica lui T.-B. este structurată, naturalist, în jurul unor obsesii, ca în Ochiul de nichel (1927). Povara spaimelor devine de neîndurat, încât singura izbăvire rămâne moartea. Mahalaua, personaj central în romanul Fundătura cimitirului no. 13, prefigurat încă din nuvela Vinovată (din Suflet de femeie), este pecetluită de o atmosferă mediocră și nivelatoare. Singurul care zdruncină ordinea prestabilită va fi Andrei Stoican, individ urmărit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
om per dreit son fradra salvar dift, in o quid il mi altresi fazet et ab Ludher nul plaid nunquam prindrai, qui, meon vol, cist meon fradre Karle in damno sit. (Întru dragostea lui Dumnezeu și întru poporul creștin și izbăvirea noastră comună, începînd de astăzi, cît îmi va da Dumnezeu minte și putere, așa voi ajuta eu acestui frate al meu Carol în orice situație, așa cum orice om trebuie să-și salveze fratele, după principiul egalității, cu condiția ca și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]