10,258 matches
-
Însemne? — Cred că vrea să fie un compliment, spuse Janet Pardoe, punându-și lac pe unghii. Myatt se așeză pe marginea patului și o privi. Cum ar reacționa, se Întrebă el, dacă aș Încerca s-o seduc? Cunoștea răspunsul: va izbucni În râs. Râsul era arma defensivă perfectă a castității. Spuse: — Nu te duci să iei cina cu Savory. Eu, unul, n-aș vrea să fiu văzut nici mort cu un om ca ăsta. Un băiat de prăvălie. Dragul meu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
palme și strigară: „Așteptați-ne! Venim!“ Un marinar Începu să-și croiască drum printre mese În direcția scenei. Dacă vrei să spui expres, Cât de trist te poți simți Într-o cameră prea mare... Omul căzu pe spate și toată lumea izbucni În râs. Era foarte beat. Myatt spuse: — A fost groaznic. Brusc, pe la două noaptea, au apucat-o pandaliile. Țipa și spărgea totul. Recepționerul din schimbul de noapte a urcat scările și toți stăteau și se Îngrămădeau pe coridor. Credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căsnicia mea s-ar fi desfășurat pe o plajă din East Hampton, de preferat Într-o paletă flatantă de alb și negru. —Ei, dacă și eu aș fi avut așa țeluri nobile, poate că ar fi durat și căsnicia mea, izbucni Lauren Într-un râs ascuțit. Am renunțat la visul Eternity de când aveam opt ani. Ești atât de drăguță. Hai să-ți vând un pont. —Ce? am Întrebat-o eu. Țelul tău ar trebui să fie să-l ții pe soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să fie luminat de ele? —Te-ai văzut cu Hunter? am Întrebat. —Ăăă... făcu Milton. —Poftim? Asta ce Înseamnă? — Nici măcar nu l-am zărit. Candelabrul este minunat. — Dacă-l vezi, ai putea, poate... faza e că... Total pe neașteptate, am izbucnit În lacrimi. —Sylvie, ce s-a Întâmplat? Întrebă Milton, Îngrijorat. —Trebuie să vorbesc cu el. Dar nu dau de el, și deodată a devenit chiar stresantă... toată chestia asta... să fii căsătorită, adică. Păi, știu că mâine ne Întâlnim noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
scump primit de la verișoara mea? Hunter Începu să-și frece fața de umărul meu. Era uimitor, chiar se purta de parcă totul era În regulă. M-am tras de lângă el, supărată. —Hunter, eu Încerc aici să mă cert rău cu tine! izbucnii eu, Îndepărtându-l de lângă mine. Păi de ce s-ar certa un cuplu proaspăt căsătorit așa de fericit ca noi? spuse, pe un ton de glumă. Nu lua deloc În serios chestiunea. —De ce m-ai mințit În legătură cu șederea la Londra? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cum să mai dăm de el altfel acum. Nu pot, m-am văitat, nenorocită. Poate că Îmi fracturasem glezna. Atunci trebuie să mergem Înapoi jos cu mașina, zise Hélène. —Pot să... putem să stăm pur și simplu aici și... Am izbucnit În lacrimi. Pe neașteptate, am simțit o bătaie pe umăr. Mi-am răsucit gâtul Înțepenit și m-am trezit că mă văd În ochelarii de soare cu lentile din oglindă ai unui bărbat. Ochelarii Îi aparțineau lui Pierre, fostul iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un milion de ori mai sexy decât să fii divorțată. E vorba de intimitate. Acum că știu ce Îmi lipsea, simt că toate acele petreceri, toate acele vacanțe, toate acele... orgasme - aici Lauren nu s-a putut abține să nu izbucnească În râs - cum spuneam, toate acele orgasme nu au fost atât de grozave până la urmă, nici măcar cele multiple. Nimic nu e mai bine, să știi, decât să fii o fostă proaspăt divorțată. Bineînțeles, sunt un pic dezamăgită de mine Însămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se poate abține? Încerc să mănânc, zic. Dar Stridie a luat cartea Monei despre meșteșugurile primitive, Artizanatul tribal pentru amatori, și o ține deschisă deasupra brichetei, iar paginile tremură în flacără. Crapă geamul și strecoară cartea prin el, iar flăcările izbucnesc în vânt înainte s-o lase să cadă. Anizanta adoră focul. — Cărțile pot fi foarte malefice, zice. Coacăză trebuie să-și inventeze propria spiritualitate. Telefonul lui Helen sună. Telefonul lui Stridie sună. Mona oftează și-și întinde mâinile. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen și se uită la ea cum scoate o pagină împăturită din poșetă. Dă foc paginii 27 și o ține deasupra rigolei. În timp ce Mona citește din broșură, Helen apropie pagina aprinsă de marginea ei. Pozele cu familii zâmbitoare și fericite izbucnesc în flăcări, iar Mona se scutură și le aruncă pe jos. Cu pagina aprinsă în mână, Helen împinge cu piciorul familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Dacă le faci numai curte, nu obții nici dropsuri, să-ți sfarmi măselele. Merită să le fac mai mult? întreabă Vlad cu privirea în pahar. Depinde cum pui problema răspunde Mihai calm. Se privesc lung, studiindu-se, sfîrșind prin a izbucni în rîs amîndoi, odată. Unde naiba poți cunoaște în orașul ăsta o femeie mai de Doamne-ajută?! se miră Vlad. Aici, pe aleile combinatului gîndește cu glas tare Mihai, încă sub impresia privirii cu care l-a înfruntat Teona. Da-da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la Doinei. Pînă-și inaugurează vila dă Mihai frîu liber gîndurilor. Ce vrei să spui? tresare fata. Prietenia dintre noi e..., așa... se înmoaie Mihai, zicîndu-și din nou că,-n fond, ce vină are fata? Nu înțeleg la ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mintea lui sclipește demonic bucuria că ar putea rămîne singur, așa, fără scandal, fără judecata colegilor, doar prin voința unei întîmplări. Te rog să servești ceva! aduce Paula două farfurii pe măsuță, mutînd telefonul mai pe margine. Lasă telefonul aici! izbucnește Radu, imediat însă revine: Bine, lasă-l acolo. Din picioare, Paula îl învăluie un timp cu privirea, ca într-un con de lumină, să-l vadă mai bine, apoi se retrage, făcîndu-și de treabă în baie, unde, din cînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a trezit urmărind-o pe una, mai zveltă, cu formele mai pronunțate, murmurînd aprecieri, pînă cînd, observînd privirea curioasă a Sorinei, a completat aprecierile cu două-trei vorbe, transformîndu-le în aprecieri pur sportive, ceea ce-a descrețit fruntea fetei, făcînd-o să izbucnească în rîs: Păcat că n-au și băieții antrenament! Am fost cu tăticu' de cîteva ori; sînt vreo doi, au niște mușchi, parcă-s sculpturi... Vlad n-a dat importanță vorbelor Sorinei, rămînînd agățat cu gîndul de trupul zvelt, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai luat liber azi! Te duci și ai grijă de operată. O clipă numai, să-ți notez schema de tratament. Privirea Paulei o întîlnește pe-a lui Radu, înfruntîndu-i-o cu calm, dincolo de care se poate ghici surîsul incisiv, gata să izbucnească într-un rîs ironic, plin de satisfacție. Mă duc alături să dau un telefon spune Radu ieșind. Sigur-sigur! rîde Runca, aplecat peste coala albă, pe care notează schema de tratament. Sărutări de mîini din partea mea adaugă cu glas tare cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia loc! face Mihai un gest spre fotoliul de lîngă masă, un fotoliu foarte comod, făcut în întregime de el, cu schelet metalic, rotativ, căptușit cu burete, acoperit cu o cuvertură asemeni aceleia de pe pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zgîlțîind-o. De ce nu exiști cu adevărat, Doamne? scrîșnește Maria, aruncînd o privire spre fereastră să te rog să-l ucizi încet, acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă mai bine, continuînd să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția le dau copiilor, după ce le mai frămîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strînge bărbatul din umeri cred că nu-i o soluție atît de inumană... Dar abia v-am cunoscut... Nu vă iubesc! Poate cu timpul... Iar dacă n-o să se poată, după ce vă luați diploma, divorțați. Doi ani trec repede. Îngrozitor! izbucnește fata, îndesîndu-și ochii în pumni. Dacă dumneata ai fost în stare să ai divergențe cu tatăl dumitale și să-l părăsești... Dacă ți-aș povesti de ce l-am părăsit, m-ai înțelege, cum și eu te-am înțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teren, biata nevastă-sa!, păcat, că-i tare faină!... Frumoasă, elegantă îi dă mîna!, eu am în buzunar șase lei și cincisprezece bani distinsă, tot timpul cu un aer superior, cînd trece pe undeva, se face culoar... În ochii profesorului izbucnesc steluțe, aprinzîndu-i: Mai spune-mi, te rog! Vax, dom' profesor! face Lazăr un gest ferm, lovindu-i brațul. Pe-aia n-o culci nici cu tunul. Dacă nu mai aflu eu, care trag cu urechea la lumea bună ce vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Asta făcea pe nebuna o arată Mircea Emil. Așteaptă ca și cei din jur să rîdă. Toți însă tac. Își rotește privirea: pe multe mese, vede farfurii cu urme de friptură și pahare; unii încă mai mănîncă ori beau. Ha-ha! izbucnește în gîtul lui un rîs scurt, înecat. Ospăț în toată regula. Și eu, care credeam că măcar acum... Se lasă într-un scaun, cu mîinile atîrnîndu-i inerte. Pe degetele uneia, stau dîre de sînge închegat. Ești rănit, dezbracă haina îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sus, spre fereastra Mariei. Nu cumva, vrînd s-o mint pe Doina, să nu las un suflet de copil rănit, am spus de fapt un adevăr? Căci nu dragoste a fost ceea ce simțeam pentru Maria; ba, poate, nici dorință aceasta izbucnea din mine ca o componentă a gîndului de revanșă pentru rana făcută la adresa piesei de la televizor, punctul cel mai sensibil deci, preocuparea pentru literatură, în care a putut să lovească. Nu-i un semn de micime sufletească atunci cînd lovești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autoservire; m-am uitat atent la ea, are stofă. Salut! Pe mîine. A, se întoarce el din ușă vii cu fata la noi, dar fii atent, te rog!, numai dacă n-o rănești pe Doinița, n-aș vrea... Nici eu, nea Toadere! izbucnește în rîs Mihai. M-ar sfîșia, cred; neam pătimaș de-al Sătenilor. ""Neam pătimaș de-al Sătenilor" simte Săteanu cum reverberează în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
născută din insatisfacția amestecată cu dezgustul față de ea însăși; vrea să întindă mîna spre lemnul cu care a venit, dar Mircea Emil, observînd-o, împinge lemnul cu vîrful piciorului și, curtenitor, îi oferă mîna s-o ajute să se ridice. Femeia izbucnește în sus pe lîngă mîna lui, se scutură scurt, să-și aranjeze capotul, deschide ușa, rămîne o clipă locului în speranța unui "mai stai" al bărbatului, apoi iese. Trecînd pe lîngă ușa bucătăriei, de unde răzbat vorbele jucătorilor, intră vijelioasă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-o parte, făcîndu-le loc să poată privi. De jos, de la cîțiva metri, dintre sfărîmăturile clădirii, amestecate cu pămînt și bucăți de beton, iese dîra de fum a unui foc mocnit. Șocată, Paula îndeasă obrazul în umărul lui Vlad și izbucnește în plîns. *** "Cristina!" tresare Mihai bucuros cînd aude repetîndu-se bătăile din ușă. Sare din pat fericit și deschide, pregătindu-se s-o ia în brațe pe fată imediat ce va face primul pas înăuntru. Dom' inginer Vlădeanu? întreabă tînărul aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl atenționează: Dar ca ai tăi, niciodată; mă dor timpanele... O clipă, cei doi bărbați tac, speriați. A născut?! strigă aproape isteric Lazăr. Ce am? Cred că destulă nesimțire, ca mai toți bărbații... Doamna doctor, o imploră Lazăr, gata să izbucnească în plîns ce face copilul, nevasta? Sunt sănătoși? Fratele meu omul, îl privește Maria cu un aer superior mă bucur că ai înțeles și tu care-i prima întrebare ce trebuie pusă. Iar eu, pentru că nu pot avea umorul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]