KorAP: Find »[drukola/base=jachetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...68 >

1,683 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

impresia că invitații erau doar rudele evreiești vârstinice ale lui Saul. Doamne micuțe, văduve ușor aduse de spate, cu părul de culoarea vatei de zahăr și machiate un picuț cam aiurea, alături de bărbați vârstnici, care purtau pălării de fetru și jachete bej. A ascultat câteva frânturi de conversație despre belșugul bufetului și despre cât trebuiai să aștepți până primeai o cană cu ceai. Părinții lui Saul se aflau În capătul opus al sufrageriei și Încercau, reușind doar parțial, să Îl țină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
exprima, de fapt, rușinea ei. Se aplecă spre ea. — Am o idee. Ce-ar fi să ne prefacem că treaba asta penibilă cu timbrul nu s-a Întâmplat și s-o luăm de la capăt? Ea Îl privi neîncrezătoare, observându-i jacheta albastru Închis și cămașa rozalie În carouri cu guler deschis: — Nu sunt sigură... —E ușor. Uite. Se Îndreptă și, cu un zâmbet larg, zise: —Bună, mă cheamă Sam Epstein. Sunt vărul lui Saul. Ea Îi luă mâna Întinsă și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-se la ea. Și voiam să-ți spun că albastrul de la bluză te prinde foarte bine. Ți se potrivește cu culoarea părului. —Mulțumesc, zise Ruby roșind de plăcere. Abia când ajunseră la Brighton, Sam Își dădu seama că Își lăsase jacheta acasă la Ruby. Dar cum soarele ardea, se gândiră că n-o să aibă nevoie de ea În nici un caz. Meteorologic vorbind, ziua de septembrie părea să fie perfectă. Fără Îndoială, frigul și burnița aveau să revină, dar deocamdată Începutul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
bătută crezând că e guacamole. Când opriră În fața blocului ei, se sărutară din nou. Sărutări profunde și grăbite, care nu se mai terminau. La un moment dat, când se desprinseră din Îmbrățișare, Ruby Își aminti că Sam și-a lăsat jacheta la ea. Nu vrei să intri să ți-o dau? Îl Întrebă ea. —Dar tu vrei să intru? răspunse el. Tonul serios al Întrebării o făcu să-și dea seama că Întrebarea ei sunase anapoda. —Ce? O, Doamne. Nu. Iartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
ți-o dau? Îl Întrebă ea. —Dar tu vrei să intru? răspunse el. Tonul serios al Întrebării o făcu să-și dea seama că Întrebarea ei sunase anapoda. —Ce? O, Doamne. Nu. Iartă-mă. Voiam să zic să-ți dau jacheta. Aia pe care ai lăsat-o la mine. N-am vrut să-ți spun că să-ți dau... Ăă... Știi... Să-ți dau. Pe de altă parte, poate În subconștient (nu degeaba era ea fiica lui Ronnie), voise să spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Întâlnire obișnuită, de o seară. Dacă lua În calcul numărul de ore pe care le petrecuseră Împreună, avea un argument solid să considere că fusese a treia sau chiar a patra lor Întâlnire. Cred că poți să urci pentru... Ăă... Jachetă, Încheie ea cu o privire sfioasă și zâmbitoare. Ești sigură că vrei să urc pentru jachetă? intră el În joc. Adică n-am nevoie de ea. Mă descurc perfect fără. Nu sunt un om atât de obsedat de recuperarea jachetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Împreună, avea un argument solid să considere că fusese a treia sau chiar a patra lor Întâlnire. Cred că poți să urci pentru... Ăă... Jachetă, Încheie ea cu o privire sfioasă și zâmbitoare. Ești sigură că vrei să urc pentru jachetă? intră el În joc. Adică n-am nevoie de ea. Mă descurc perfect fără. Nu sunt un om atât de obsedat de recuperarea jachetei Încât să forțez o femeie să mi-o dea. Mai ales la prima Întâlnire. Parcă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Jachetă, Încheie ea cu o privire sfioasă și zâmbitoare. Ești sigură că vrei să urc pentru jachetă? intră el În joc. Adică n-am nevoie de ea. Mă descurc perfect fără. Nu sunt un om atât de obsedat de recuperarea jachetei Încât să forțez o femeie să mi-o dea. Mai ales la prima Întâlnire. Parcă era un citat din Jerry Seinfeld. Reușise s-o facă să râdă și totodată să se simtă dorită. —Sunt sigură, Îi răspunse. Vreau cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
o femeie să mi-o dea. Mai ales la prima Întâlnire. Parcă era un citat din Jerry Seinfeld. Reușise s-o facă să râdă și totodată să se simtă dorită. —Sunt sigură, Îi răspunse. Vreau cu adevărat să-ți dau jacheta. — Știu că am niște Ray Charles pe-aici, pe undeva, zise ea căutând de zor printr-un teanc de Cd-uri. Sam s-a apropiat și o sărută pe ceafă. Îl simți cum Îi trage ușurel decolteul bluzei În jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
fornăit sonor, de dezaprobare: — Dar o să-ți treacă În lapte și-o să-l strice pe Connor la burtică, se scandaliză ea. Mititelul de el, n-a tras destul? I-l dădu pe Connor lui Fi și Începu să-și descheie jacheta. — Îl duc imediat sus, să-i controlez rana. Ultimul comentariu Îi era adresat direct lui Saul. Ruby și Fi Îi văzură venele de pe tâmple pulsând. Las-o, las-o-n legea ei, Îi șopti Fi, așa că Saul mai băgă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

NU TE MIȘCA Nu teai oprit la semafor. Ai trecut ca vântul îmbrăcată cu jacheta din imitație de blană de lup și cu căștile walkman-ului lipite de urechi. Plouase de curând și se pregătea să plouă din nou. Sus, deasupra platanilor și a antenelor, graurii se strângeau în lumina cenușie, fâlfâit de pene și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
niciodată te-au atins cu privirile. Un geamăt scurt ți-a ieșit din gură împreună cu fir de spumă roșiatică, încetul cu încetul îți pierdeai cunoștința. Șoseaua era aglomerată, ambulanța a sosit cu întârziere. Tu nu te mai grăbeai. Nemișcată în jacheta ta de blană, erai ca o pasăre fără vânt. Apoi s-au năpustit în trafic cu sirena urlând. Mașinile s-au strâns lângă parapet, au intrat pe trotuarul de pe malul apei, în timp ce sticla cu ser fiziologic dansa deasupra capului tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
haine, era îngălbenită de nicotină. Pe pajiștea din fața bisericii fuma. Mi-a strâns mâna, încercând să mă îmbrățișeze, dar m-am ferit. Nimeni din familie nu părea să-l cunoască. Se îndepărtă, săltând treptele cu trupul mic strâns într-o jachetă dintr-un material în ape. În bărbatul acela necunoscut, cu o înfățișare promiscuă, mi s-a părut că recunosc unica moștenire a tatălui meu. Mă gândeam la el în timp ce mă îndreptam spre mare, spre mama ta. Moartea aceasta fără durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
îmbraci cu puloverele acelea ciudate, scurte în talie, dar cu mânecile foarte lungi. Dar nu ți-e frig la burtă, Angela? Nu, ți-e frig la mâini, nu este trendy să-ți fie frig la burtă. Te acoperi bine cu jacheta, dar dedesubt ești de fapt prea dezbrăcată, vară, iarnă, pentru voi e același lucru, nu vă mai schimbați hainele în funcție de anotimp, nu mai e la modă. — Cum merge școala? — Bine. Spui mereu că merge bine. Mama ta zice că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Se îndreptă spre scândura de călcat deschisă într-un colț, de pe care atârna o bucată de bumbac albastru, poate un halat. Era deja îmbrăcată de ieșire, dar nu se machiase încă. Ochii ei spălăciți mă mângâiau. După barba lungă, după jacheta șifonată, nu-i fu greu să înțeleagă că nu am dormit într-un pat. — Vrei să faci un duș? — Nu. — Vrei o cafea? — Am băut la bar. M-am trântit pe divan. Ea începu să dea jos scaunele de pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
prea devreme? Dacă te răzgândești, nu-ți face probleme. La șase dimineața este deja în stradă, gata machiată. O paiață în umbră. O sărut, are piele rece. — De cât timp aștepți? — De-abia am coborât. Dar e înghețată. Are o jachetă cu umerii prea ridicați, care-i ajung până la gât, neagră, cu mâneci scurte. Pielea de pe brațe e pătată ca marmura. Își încălzește mâinile ținându-le între picioare. Dau încălzirea la maximum, vreau să simtă imediat căldura. Are fața răvășită, până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
plus la curea. Mă simt ușor, bine dispus, un copil plecat în excursie cu școala. Din spate îi ating fundul. — Pardon, domnișoară. — Ea e serioasă, nu se întoarce să mă privească, știe că este o intrusă. S-a îmbrăcat cu jacheta aceea sărăcăcioasă și cu o fustă mai lungă ca de obicei, silindu-se să nu bată prea tare la ochi. Primesc imediat cheia. Italia vorbește cu bărbatul la la recepție. Apar doi colegi, ne salutăm. — Sauna este deja caldă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
problemă cu colega mea? Bărbatul ridică privirea, se uită la mine, apoi îi aruncă o privire ciudată Italiei. — Încercăm să-i găsim un loc, doamna nu este acreditată. Are buzele încărcate de ruj, părul ars din cauza decolorării... Se strânge în jacheta sintetică, trage către ea geamantanul prea mare, simte că bărbatul acela o judecă. Privește capul aplecat în spatele tejghelei și poate că și regretă că a venit. Traversează holul cu o expresie impertinentă, aproape ostilă. Trăsăturile ei par mai grosolane, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
imaginea ei ar fi continuat să mă persecute. Italia mă domina, scrijelea orice intenție a mea. Vocea ei îmi lovea tâmplele. Era atât de prezentă, încât îmi întorceam capul căutând-o. Dacă ar fi stat pe scaunul de lângă mine, cu jacheta deșirată, cu mâinile albe vârstate de albastru și cu ochii ei spălăciți, poate mi-ar fi fost mai ușor s-o uit. Nora mă sărută, am simțit rujul unsuros alunecându-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
după aceea va fi din nou a mea, ca întotdeauna. Nu poate renunța la mine, mi-a spus-o. Coboară brațul, perdeua acoperă deschiderea spre orașul de zi. Încep s-o dezbrac, lângă stofa aceea grea și nemișcată. Îi scot jacheta, n-a făcut-o ea singură, e o jachetă urâtă dintr-o lânică fără culoare și foarte ușoară, pare mucilagine. Îi ating sânii, sânii aceia mici și ofiliți care îmi plac atât de mult. Nu mă oprește: — Iubitule, spune, iubitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
întotdeauna. Nu poate renunța la mine, mi-a spus-o. Coboară brațul, perdeua acoperă deschiderea spre orașul de zi. Încep s-o dezbrac, lângă stofa aceea grea și nemișcată. Îi scot jacheta, n-a făcut-o ea singură, e o jachetă urâtă dintr-o lânică fără culoare și foarte ușoară, pare mucilagine. Îi ating sânii, sânii aceia mici și ofiliți care îmi plac atât de mult. Nu mă oprește: — Iubitule, spune, iubitul meu... și mă strânge în brațe. O iau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
ea și știu că ne-a văzut. Și nu mai știu unde mă aflu. Nu există decât umbre și străfulgerări care îmi ating chipul. Sunt singur cu ea în zgomotul ploii. Ea neadăpostită, cu trupul nemișcat înghețat de frig, cu jacheta de lână udă leoarcă și picioarele descoperite. Ridic mâna și o scutur de apa care cade de pe copertină și-mi intră în mâneca impermeabilului. Îi spun să mă aștepte, îi spun: nu te mișca. Taxiul s-a oprit lângă noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Pleacă de aici... pleacă! — Nu, nu plec! Acum eu sunt câinele, îmi aplec botul spre ea, în poala ei udă. Se simte un miros puternic în hainele acelea ude. Apa a trezit un vechi miros cuibărit în țesătura moale a jachetei de lână. E un miros de animal transpirat, de naștere. Iar eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun, n-am avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
și cu neplăcere sub impermeabilul care pare o cârpă bună de aruncat. Nu ne-a văzut nimeni, pentru că nu trece nici un suflet pe strada aceea, scoasă afară din lume pentru noi. Italia s-a ridicat, îi privesc corpul spectral în jacheta de lână grea de apă. Pare o capră rătăcită, singură pe un povârniș sub un potop. Din nou totul este teribil. Lângă mine e un bec stins. Dacă ne-ar fi lovit un fulger în timp ce ne iubeam! Un șarpe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
și plâng pe furiș? Poate într-o zi îți voi vorbi despre mine, poate într-o zi vei ști să mă mângâi și ți se va părea ciudat că sub mâna ta mă aflu eu. Raffaella traversează grădina îmbrăcată cu jacheta verde otravă. A fost aici după-masă, a făcut multe fotografii. S-a trântit pe pat, lângă Elsa, să facă una cu automatul, și patul s-a clătinat din cauza greutății excesive și neașteptate. Spusese că se va întoarce mai târziu, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]