2,068 matches
-
cabalistice, căzu iar pe gînduri și spuse în șoaptă: Ă Jucărie neghioabă! Distracție copilăroasă a trufașilor amirali, comandori și căpitani - oamenii se mîndresc cu tine, lăudîndu-și inteligența și puterea; dar ce poți face tu oare altceva decît să indici punctul jalnic în care se nimerește să te afli tu însuți pe această planetă întinsă, împreună cu mîna care te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prima sumă de bani, pentru Întâia mea carte - sumă forfetară pentru o lucrare care fusese și premiată și ale cărei socoteli nu le-am văzut nici până astăzi! Al doilea volum din cariera mea a avut o poveste și mai jalnică. El a fost tipărit de un alt fioros Mecena al lumii noastre editoriale, care-ți dădea numai două degete ale mâinii sale moi și vâscoase, ca o coadă de șarpe, și te privea ca pe un fel de gunoi al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lege activitatea lor literară de marile probleme care frământă massele, să fie citiți de masse. (Ă). Mai persistă Însă vechea mentalitate de castă Închisă a criticilor burghezi, a așazișilor „specialiști”, a căror „erudiție” stă În câteva citate și nume proprii. Jalnică poziție mic burgheză de tipic semidoct, de critic de saloane! Dacă analizăm cauzele rămânerii În urmă a criticii literare, față de creșterea generală a nivelului cultural și ideologic În țara noastră, vom recunoaște la baza tuturor acestor lipsuri o puternică influență
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de la Uniunea Scriitorilor a avut În presă un ecou neașteptat În articolul publicat În Flacăra sub semnătura lui George Dan, articol care constituia În fond o explozie furtunoasă a indignării autorului Împotriva tinerei noastre poezii. Articolul Flăcării compune un tablou jalnic al tinerei poezii: «condamnabilă lipsă de personalitate», cultivarea «șablonului, lozincii, frazei goale, verbului prozaic», «lipsă de originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Marlowe își filtrează și rearanjează ideile și întâmplările în funcție de micul, dar inflexibilul set de convingeri și experiențe. Duritatea și cinismul sunt operații analitice, așezări și reașezări ale realității în cântarul codului onoarei. Faptul că-și omoară timpul într-un birou jalnic, „la capătul unui coridor la fel de jalnic”, pare să fie ceva trecător: o bagatelă de câteva decenii! Ce mai contează că ți se duce viața când valorile tale sunt eterne?! Oricât ai încerca să eviți postura „cavalerului fără pată și prihană
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sorbind din pahar și ascultând cum se întețește traficul pe bulevard și uitându-mă la strălucirea alburie a orașului mare și turbat: lumina atârna peste umărul dealurilor între care fusese tăiat bulevardul. În depărtare izbucnea și apoi se stingea plânsetul jalnic al mașinilor de poliție sau de pompieri, care nu tac niciodată prea mult timp. Douăzeci și patru de ore pe zi cineva fuge și altcineva încearcă să-l prindă. Acolo, în bezna nopții a o mie de crime, erau oameni care mureau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Un bătrân cu falca lăsată și ochii apoși stătea în lift pe un taburet de lemn acoperit cu o bucată de pânză de sac împăturită. Părea că stă acolo încă din vremea Războiului Civil, din care scăpase într-o stare jalnică. ș...ț Am apăsat clanța și am intrat într-o cameră mică și îngustă, cu două ferestre. O măsuță murdară pentru mașina de scris. Pe pereți, casete încuiate cu monede care-și pierduseră lustrul, având sub ele etichete îngălbenite, scrise
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o înșurubare fermă în solul sordid al universului unde, uitat de lume, Philip Marlowe pare supraviețuitorul unei civilizații dispărute: Pe ușa cu geam jivrat e o placă scrisă cu litere negre, scorojite: Philip Marlowe... Birou de cercetări. O ușă destul de jalnică, la capătul unui coridor la fel de jalnic, în genul de clădire ce fusese nouă pe vremea când camerele de baie îmbrăcate complet în faianță au constituit baza civilizației. Ușa e încuiată, alături însă e o alta, cu același anunț, dar neîncuiată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sorbind din pahar și ascultând cum se întețește traficul pe bulevard și uitându-mă la strălucirea alburie a orașului mare și turbat: lumina atârna peste umărul dealurilor între care fusese tăiat bulevardul. În depărtare izbucnea și apoi se stingea plânsetul jalnic al mașinilor de poliție sau de pompieri, care nu tac niciodată prea mult timp. Douăzeci și patru de ore pe zi cineva fuge și altcineva încearcă să-l prindă. Acolo, în bezna nopții a o mie de crime, erau oameni care mureau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
literar textul e găunos, coborând la nivel de scheci vag comic un discurs care până atunci se menținuse la un bun nivel estetic. Chiar dacă, psihologic, lucrurile pot fi explicate (Marlowe mizează pe o complicitate amoroasă între cei doi recepționeri), postura jalnică a detectivului care pozează în bărbat înșelat de o Messalină de provincie nu poate fi trecută cu vederea. Probabil că secvența este o reminiscență din vremea scenariilor hollywoodiene, când prin astfel de trucuri ieftine se rezolvau, cât ai bate din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Hristos, o Mesiadă, unde tânguirile Mariei evocă bocetul ritual, larg receptată în cuprinsul tuturor provinciilor românești. Încurajat de rezultat, își diversifică registrul și tematica, dând la iveală, în 1807, două legende inspirate din Metamorfozele ovidiene: Perirea a doi iubiți, adecă: jalnica întâmplare a lui Piram și Tisbe, cărora s-au adăugat mai pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis. Intenția de a-și atrage cititorul cu extraordinarul celor relatate transpare deslușit aici, la fel preocuparea de a-l instrui
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
dintre diversele ei forme, rolul versificației ș.a. SCRIERI: Patimile și moartea a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Brașov, 1805; ed. Sibiu, 1888; Verșuri veselitoare la ziua numelui excelenției sale domnului Ioan Bob, Sibiu, 1806; Perirea a doi iubiți, adecă: jalnica întâmplare a lui Piram și Tisbe, cărora s-au adăugat mai pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis, Sibiu, 1807; ed. Brașov, 1893; Verșuri veselitoare întru cinstea prealuminatului și preaosfințitului domn Samuil Vulcan, Sibiu, 1807; Vorbire în verșuri
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
fapte și gesturi, întâmplările mărunte, pustiul străzilor sunt secvențe ale unui ansamblu devitalizat. Elementele derizorii, de bâlci și panoramă, inundă subconștientul ca o apă tulbure, purtătoare de semnale și ecouri ce se destramă și reduc la absurd existența. Cântecul „catirincii”, jalnic, răscolitor, amestec de tonuri stridente și pure, sugerează paradoxul trăirilor și trezește durerea tuturor neîmplinirilor din trecut. Un tablou autumnal obișnuit, frecvent exploatat în recuzita simbolistă (copaci negri, frunze moarte într-o pâclă încremenită), pare un uriaș cimitir în care
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
1894) a avut prilejul să-și cunoască îndeaproape «eroii». Apariția cărții este, pe de altă parte, un prilej pentru cititori de a-și da seama, prin mijlocirea unei întregi galerii de schițe și tablouri, de unele trăsături tipice ale acelorași jalnice personaje, de la lichelismul și escrocheria unui «selecționat» de alde Carol Ata Davila, până la trădarea și spionajul «de mare anvergură» a foștilor titulari ai Ministerului de teapa lui Vișoianu și Gafencu (...). Cele opt «nuvele» se ocupă de evenimente oarecum disparate (...). Trăsătura
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că una dintre marile probleme e cea a cadrelor. Nu reluăm discuția despre cei cincisprezece mii de specialiști. E vorba de o mână de oameni care au prins poziții de prim-plan și care s-au dovedit a fi niște jalnici profitori, niște debusolați din toate punctele de vedere. Cum a fost posibil? Situația n-a rămas neobservată și nesancționată din străinătate. În anul 2000 se vorbea de ridicarea vizelor pentru români, moment În care ministrul german de Interne, Otto Schilly
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
absolut nimic din cei patru ani la conducerea țării. El crede că Într-o Românie a mileniului trei se mai poate merge pe formula unipersonalizării, a omului egal cu partidul și a partidului egal cu statul. Au fost câteva secvențe jalnice, În care, fiind invitat la un talk-show ca să susțină candidații de la primăria Bucureștiului, aceștia au fost pur și simplu exilați undeva În sală, În timp ce el ținea un discurs pro suo domo despre marile sale realizări, ceea ce mie mi-a dovedit
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de traducere din opera lui Shakespeare - Amlet, prințul de la Dania, după o versiune germană -, precum și alte prelucrări (în general după intermediare maghiare) din scrierile lui Ovidiu (fragmente din Metamorfoze), Xenofon (Bunătatea și înalta milostivire a craiului Chiru al perșilor și jalnica moarte a craiului Avraxat și a crăiesii sale Pantea), Enea Silvio Piccolomini (Amoriul prin carele s-au alunecat și s-au ofticat Lucreția din cetatea Suna din Italia din carele i s-au tras și moartea), S. Gessner (Întâiul corabiariu
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
covârșitor: concepția privitoare la cele două feluri de „slobozenie”, cea „dinlăuntru” și cea „dinafară”, strânsa legătură dintre libertatea socială și cea națională, simpatia pentru țărănime, dar și ostilitatea pătimașă împotriva domnilor și boierilor, care au dus țara într-o situație jalnică. Istoria se înfățișează ca un șir nesfârșit de lupte între clasa dominantă și aceea subjugată. Numai revoluția poate restitui omenirii arhaica ei libertate și egalitate. Dar unele idei nu au cum fi, totuși, ale lui Bălcescu. Cultul romantic al personalității
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
de câlți cu care se proslăvise pe cuptor. Destul să zărească prin gemulețul din spatele cuptorului câte un cotei traversând câmpul cu omăt. în chip curios, propria lui stare de orfan nu-l îndemna la înțelegere față de acești oropsiți a căror jalnică înfățișare pe mine mă umplea de milă. Dimpotrivă, lui Neculai, câinii vagabonzi îi trezeau o ură feroce, trădată de sângeroasele lui goane. Odată a reușit chiar să ucidă o potaie împuțită, chioară și bătrână, care, nerezistând la alergătură, s-a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
uitați ce zic ! Nehotărâtă, lumea rămase pe loc. Descumpănit și el, Zalomir se înscorțoșă și, prin ochelari, privi opac la oameni. Dând a lehamite din mână, ciungul porni cel dintâi. Ceilalți se mișcară, părăsind ograda câte unul. Expresia țiganului era jalnică iar toflogosul ridică respectuos căciula. Lăsându-și bărbia în piept, primarul intră în casă. Seara, bâțâind dintr-un genunchi cu mâinile sub cap, procurorul încerca să lege probele pe care le adunase peste zi. Absorbit de pământ, mortul zăcea cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sărăcia lucie, totuși, curată? Aveam un impuls de a mângâia fața inocenței, acolo unde lacrimile căzute în corchini săpau o cărare curată în urma lor, dar simțeam aversiune față de mizerie... revolta mea era maximă, cum poți tolera o stare atât de jalnică? Dacă aș fi polițist, aș amenda asemenea părinți, care nu respectă nici dreptul copiilor la curățenie, igienă, murdăresc imaginea plină de candoare a unui copil de orice culoare să fie. Aș fi mângâiat pe micuță ca tata să vadă că
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Bunicul meu privi Înmărmurit cum soția lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse pe linoleum, arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene, supraâncărcat, chiloții mohorâți și corsetul imens, de ale cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de culmea pandaliilor sale. Dar până la urmă se opri. Înainte să rămână complet dezbrăcată, Desdemona căzu pe spate, sleită. Își scoase plasa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-te și spune-i Spartei că noi am căzut aici Îndeplinind cu cinste legile ei“. Dar Milton nici măcar nu citi fragmentul. Infarctul tatălui său Îl convinsese că Lefty nu mai era În deplinătatea forțelor. Mut, cărându-și după el tăblița jalnică, adâncit În traducerile din Sapho, fiului său Lefty Începuse să-i pară bătrân. Milton se surprindea că se enervează sau că e neatent. Aluziile la moarte evocate de bătrânii din familie, asta simțea Milton când Îl vedea pe tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și, În acest timp, Francine era manichiuristă Într-un hotel de lux de pe Champs-Elysées. Începeți să Înțelegeți? Ați văzut doar o fațadă. Bărbatul lupta cu el. Trăsăturile ferme Începeau totuși să se destindă și expresia feței deveni brusc atât de jalnică, Încât Maigret și Lecoeur se uitară În altă parte. — Nu-i cu putință..., bâigui el. — Din păcate, e adevărat. — Dar de ce? Era un ultim apel adresat destinului. Să i se spună imediat că nu era adevărat, să i se mărturisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
este con dusă de cel mai mândru dintre ei, chiar dacă e femelă. La oa meni, de ce să fie invers? Cel din frunte ar trebui să fie și cel mai bun. Cine zice că acesta este Augustus? Ba din contră, o jalnică figură a ajuns să reprezinte Roma! Transpiră. Se scutură împroșcând în juru-i picături de sudoare. Ce le-a adus Augustus? Suduie printre dinți cu mânie: — Inovații constituționale și monarhie militară! Își simte venele de la tâmple zvâcnind. De ce să-l prețuiască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]