1,361 matches
-
viziteze un magazin universal, s-a decis că nu avea de ales. La etajul patru, în departamentul de draperii, a oprit un băiat grăbit care alerga dintr-o parte în alta cu un metru în jurul gâtului. —Vreau să comand niște jaluzele. —Ai venit unde trebuie, o liniști, sigur pe el. Dar când i-a spus ce dimensiuni dorea și ce fel de material, s-a schimbat la față, devenind mult mai palid. —Trei metri înălțime? spuse el, mărind ochii. Și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mult. Stai așa, stai așa, mă gândesc. Dar dacă facem din material mai ieftin? spuse el, dând din gene. Lăsăm baltă lemnul. Facem din plastic, ce zici de asta? Sau pânză? — Nu, mulțumesc, chiar vreau lemn. —Sau ai putea lua jaluzele de-a gata, schimbă el tactica. Știu că nu ar fi dimensiunea potrivită și materialul nu ar fi la fel de bun, dar ar fi mult mai ieftin. Vino aici și uită-te. Și, apucând-o de mână, a invitat-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
gata, schimbă el tactica. Știu că nu ar fi dimensiunea potrivită și materialul nu ar fi la fel de bun, dar ar fi mult mai ieftin. Vino aici și uită-te. Și, apucând-o de mână, a invitat-o să inspecteze niște jaluzele verticale de birou hidoase. Ea dădu violent din mână. — Dar nu le vreau pe astea! Vreau unele din lemn și te asigur că mi le pot permite! Îmi cer scuze, spuse bărbatul umil. Nu voiam să crezi că te păcălesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Mercedes, dacă a luat slujba de la Manhattan, o, o... Păi, ce putea face? Fix nimic. Niciodată nu fusese atât de conștientă de propria ei neputință. Și, deși o pusese pe Trix să sune la magazin de o mie de ori, jaluzelele ei din lemn tot nu erau gata. În ritmul acesta, probabil că nu vor fi gata niciodată. ăsta era combustibilul de care avea nevoie. Plânsul de domnișoară s-a metamorfozat în urlete de copil. ...La bine și la rău... ...Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
stare ciudată de extrapolitețe superjovială - deși erau clar separați, era evident că aceasta era o situație pentru care nu fuseseră stabilite reguli de comportament. Oliver admira casa exagerat de entuziasmat, iar Lisa își prezenta planurile, explicând în detaliu ideea de jaluzele din lemn. Până la urmă, s-au calmat amândoi și au început să se poarte mai normal. Ar trebui să începem, iubita, spuse Oliver, scoțând din geantă ceva ce, pentru o secundă, ea a crezut că este un cadou, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
recompensat această replică cu un zâmbet. Păi, am fost fetiță rea, la ce te așteptai? — Dar este de datoria lui să aibă grijă de tine, ești soția lui! Vehemența lui Marcus nu prea își avea locul. Se juca cu ciucurii jaluzelelor. — Dar presupun că nu se simte dator să aibă grijă de mine... Ce faci? spuse ea, după o scurtă pauză. — Caut un pix. —Uite, spuse Clodagh, după ce localiză un penar de-al lui Craig. Ce vrei să faci? —Doar... El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
glorie. Îi spusese deja lui Trix că o consideră pe ea responsabilă pentru cadoul de plecare și că dacă primea cupoane de la Next urma să o mutileze. —Lisa, îi întinse Trix telefonul. E Tomsey, de la departamentul de draperii de la Hensards. Jaluzelele tale din lemn sunt gata! La sfârșitul orelor de program, Lisa a încolțit-o pe Ashling și au luat amândouă liftul în jos. Era nerăbdătoare să lămurească ceva. —Vreau să știi, începu Lisa, că am propus numele tău pentru funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
învățătoare. Ne așezăm în bănci. Aceleași pe care ne grăbeam în vara trecută să le părăsim. Gata, începe școala. Primim cărți, lista cu rechizite, sfaturi. Ni se pun întrebări prietenoase și suntem încurajați. În clasă este curat, cald și, dincolo de jaluzelele care flutură ușor, a rămas joaca de-a vacanța. Pe tablă scrie: „Bun venit! Mult noroc în noul an”. Parcă revenim acasă. Sub clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este o frumoasă seară de vară, la mijloc de iulie. mă aflu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
9th și Irolo, unde s-a dus cu un locotenent de marină. De data aceasta n-am mai simțit nici gelozie, nici impulsuri sexuale. Am tras cu urechea în fața ușii de la numărul 12 și am auzit postul de radio KMPC. Jaluzelele erau trase, așa că nu vedeam nimic. Singura abatere a lui Madeleine de la vechiul ei modus operandi a fost faptul că și-a lăsat baltă iubițelul pe la ora două dimineața și s-a dus acasă. Lumina din camera lui Emmett s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dintre 9th Street și Irolo. I-am urmărit îndeaproape. Madeleine parcă și se duse la cabina administratorului, ca să ia cheia. Militarul așteptă în fața ușii cu numărul 12. Mi-au venit în minte amintiri frustrante: postul de radio KMPC dat tare, jaluzele trase... Apoi Madeleine ieși din birou, îl strigă pe locotenent și-i indică o altă cameră, la celălalt capăt al curții. El ridică din umeri și se îndreptă într-acolo. Madeleine i se alătură și deschise ușa. Înăuntru lumina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
facă mai multe pregătiri pentru următorul său număr, dar decise să rămână în apartament până în ultima clipă. În plus, mai era ceva ce trebuia să facă acum. Ceva doar pentru el, care nu avea legătură cu onorata lui audiență. Trase jaluzelele tuturor ferestrelor din apartament, puse o lumânare pe polița căminului, în interiorul unei cutii de lemn, și o aprinse cu un chibrit. Se așeză pe canapeaua ieftină și începu să-și controleze respirația. Inspira încet, apoi expira. Încet, încet, încet... Concentrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îi șopti. Reacția lui fu să îi inhaleze aroma floarală de Quakery State și să îi spună că și el o iubește. - La naiba, e prea strălucitor. Privi către fereastră, plină acum de sclipiri din cauza reflectoarelor de la circ. Unde sunt jaluzelele? - Au ars, îți amintești? - Am crezut că a luat Thom unele noi. - Începuse să le pună, dar făcea prea mult caz. Măsura și așa mai departe. L-am dat afară și i-am spus să facă asta mai târziu. Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
primul lucru care îi căzu în mână. După ce îl aruncă peste colivie și îi vârâ dedesubt marginile cu elastic, Adriana se gândi o clipă îngrijoră că s-ar putea sufoca. Se decise că va suporta acestă eventuală consecință, apoi trase jaluzelele la baie și stinse lumina. În mod miraculos, pasărea rămase tăcută. Abia după ce se așeză din nou sub pătură cu o mască de castraveți pe față, respiră ușurată. Slavă Domnului! Ațipise când sună telefonul, iar ea era atât de obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
timp să căute pe Google despre Jesse. — Cum adică? E...nu știu, ca orice scriitor. Toți sunt sonați. Russell se rostogoli pe spate și își acoperi ochii cu brațul să se ferească de soarele dimineții ce se strecura înăuntru printre jaluzele. — Da, dar a vândut cinci milioane de exemplare și a câștigat premiul Pulitzer, apoi a dispărut. Timp de șase ani. Chiar a avut probleme cu drogurile? Sau doar s-a dat la fund? — Habar n-am. Doar am luat prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
6, un costum de Pierrot udat de ploaie al Studenților În anul doi la Lunghua zăcea Într-o baltă de noroi. Jim se opri să curețe cutia Spam. Spălă eticheta cu dantelele costumului, amintindu-și lecțiile doctorului Ransome despre igienă. Jaluzelele de bambus erau lăsate peste ferestrele spitalului, de parcă doctorul Ransome ar fi vrut ca pacienții să doarmă după-amiază. Jim urcă treptele, auzind limpede un murmur slab În clădire. CÎnd Împinse ușile un nor de muște Îl Învălui. Înnebunite de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apropiere este și o fabrică de mentosan. Locuința trebuie Împărțită. Este tot la comun. Cineva trebuie să rămână cu bucătăria, altcineva cu baia. Altfel nu se poate Împărți. Ai tăi aleg partea cu baia. Te zgâiești la pâlnia dușului. Încerci jaluzelele. Cârâie ca o mitralieră. Aluneci pe parchet și cazi. Suspini. Și te bucuri. Trânta cu ziua ia sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care l-ai poreclit Oaia, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
terminate, nu mai era nimic serios de făcut. Totul avea să fie gata. Cablajul fusese făcut. Văruiala și decorațiile de asemenea. Săptămâna trecută fusese pus parchet nou și cu câteva zile În urmă veniseră și canapelele maro din piele odată cu jaluzelele. Acum mai avea nevoie să se gândească doar la perne, covoare și lămpi. Adică partea mișto. Îi plăcea la nebunie apartamentul ei - mai ales de când renovările erau pe sfârșite - pentru că era confortabil și te simțeai protejat ca Într-un pântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu copii nou-născuți erau Întinse pe birou. Se uita prin ele. —Vai, Sam, sunt grozave! Toate sunt de la clienți satifăcuți, bănuiesc. El dădu din cap afirmativ. Mă gândeam să le pun pe pereți. Se duse spre fereastra cu vedere. Trase jaluzelele sus. Luminile Londrei clipeau ca niște bijuterii care se vărsaseră din cutia lor. —Uau, uite ce priveliște! Se poate vedea și vârful lui Big Ben. După o vreme Își luă privirea de la fereastră. Abia după câteva momente observă paravanul. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
au purtat frumos cu tine? Pe care parte dormi? Fiica mea a murit? Mă apropii ca un urs, ca un bizon cu blana murdară. Ușa este crăpată, o împing, se deschide cu greu, pentru că o împiedică ceva. Înăuntru e întuneric, jaluzelele sunt trase, întunericul zilei în care oricum se întrezărește lumina. Ușa este blocată de două sacoșe mari și de câteva cutii, în jur este o dezordine ciudată, lipsesc multe obiecte de pe rafturi, se simte miros de praf mișcat din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mă simțeam cât se poate de bine când doctorul Gabor ținu deschisă ușa dintre sala de așteptare și biroul său. Îmi făcu semn din capul său mic, acoperit cu păr negru lucios și neted, să o iau înainte. Am intrat. Jaluzelele erau coborâte pentru a împiedica soarele arzător al după-amiezii să pătrundă înăuntru. Colțurile încăperii erau cufundate în umbră. Sub fereastră, un aparat de aer condiționat bolborosea amenințări greu de înțeles. Lângă un perete era înghesuit un fotoliu negru de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să mă înscriu, până când a aflat că soția mea este evreică. Copacii și terenul de golf atrag cumpărătorii, dar priveliștea pe care o prefer eu este cea a caselor vecinilor sau, mai bine zis, în casele lor. Nimeni nu trage jaluzelele sau perdelele în bucătăriile sau în sufrageriile din Indian Hills. La etaj, intimitatea este permisă, dar jos se cere expunere completă. Soția mea spune că nu se simte în largul ei când se uită pe fereastră și vede un vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
este sora serioasă. Dar jurnalul Annei este cel pe care porcul de polițist de la forțele Grune Polizei îl aruncă pe podea în dimineața caldă de vară în care vin să ne ia. A văzut vreun vecin o umbră în spatele unei jaluzele? Au auzit zgomote muncitorii care lucrau jos, în ciuda precauției cu care ne mișcam prin casă în timpul zilei? Vreun vânzător a început să-și pună întrebări privind cantitatea mare de mâncare pe care Miep, fosta secretară a lui Otto, acum legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rotunde. Nebun. Criminal. Ucigaș. În acea noapte, pe când Madeleine dormea lângă mine, m-am ridicat din pat și m-am furișat în bucătărie. După covorul moale, linoleumul mi se părea rece și alunecos sub tălpile goale. Am închis ușile cu jaluzele înainte să aprind becul și am clipit de câteva ori în lumină. În drum spre frigider, m-am apropiat de fereastră și mi-am pus mâna la ochi ca să mă uit la casele vecinilor. Luna plină împrăștia o aură fantomatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un moment ca să îmi aduc aminte când anume. Coborâsem în mijlocul nopții, scosesem afară jumătate din conținutul frigiderului și le pusesem pe toate pe masă. Madeleine m-a urmat puțin mai târziu. Parcă îi văd expresia când a deschis ușile cu jaluzele de la bucătărie. A clipit în lumina puternică. Și-a dus o mână la fața adormită ca să își acopere ochii. S-a încruntat când a văzut festinul acela absurd. Privirea ei a coborât spre masă. S-a oprit când a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
intangibil, voia să se distanțeze cât mai mult de micile minciuni care Îi umpleau viața zilnică asemenea unui praf fin, ce pătrundea până În cele mai tainice spărturi. Luni, dis-de-dimineață, când niște licăriri tulburi, portocalii Începură să se strecoare printre crăpăturile jaluzelelor, se ridică În capul oaselor și notă: „O femeie, mai curând atrăgătoare decât frumoasă, s-a apropiat de mine; nu a venit la biroul de recepție, ci a apărut de undeva din spatele meu, fără să dea atenție anunțului NUMAI PERSONALUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]