10,381 matches
-
mirosul de scorțișoară și zâmbetul ei luminos. Nimeni nu-i dăruise atâta pace În ultimii ani. Uitase că mai există asemenea ființe făcute dintr-un aluat magic de lumină și mirodenii. La naștere i se dăduse un nume de scriitor japonez pe care Antoniu i-l schimbase cu altul casnic și delicat Plăcințica. Plăcințica lui dispăruse Însă pentru totdeauna, lăsând În ghetoul gemând de mizerie și suferință, ,o rană vie, sângerândă: sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zece ani mai târziusă i se aduge un ultim capitol În ediția definitivă din 1948. ,,Țara zăpezilor,, conține povestea de dragoste dintre un turist ocazional din Tokio și o geishă provincială dintr-o stațiune cu izvoare termale, undeva , În Alpii Japonezi. Imediat după publicarea romanului a devenit unul din cei mai faimoși prozatori japonezi, un clasic În viață, iar romanul a fost caracterizat capodopera lui Kawabata. După război, a scris: ,,O mie de cocori,, , ,,Vuietul muntelui,, , ,,Casa frumoaselor adormite,, , ,,Frumusețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din 1948. ,,Țara zăpezilor,, conține povestea de dragoste dintre un turist ocazional din Tokio și o geishă provincială dintr-o stațiune cu izvoare termale, undeva , În Alpii Japonezi. Imediat după publicarea romanului a devenit unul din cei mai faimoși prozatori japonezi, un clasic În viață, iar romanul a fost caracterizat capodopera lui Kawabata. După război, a scris: ,,O mie de cocori,, , ,,Vuietul muntelui,, , ,,Casa frumoaselor adormite,, , ,,Frumusețe și Întristare,,... Cartea pe care a prețuit-o cel mai mult a fost ,,Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unui challenger mai tânăr, ca să moară apoi peste numai un an. Romanul este de fapt o alegorie destul de transparentă, a Înfrângerii suferite de Japonia În timpul celui de-al doilea Război Mondial. Kawabata a deținut funcția de președinte al PEN clubului japonez și În această calitate a fost un veritabil ambasador al literaturii japoneze În spațiul vestic și al culturii anglofone.,, Ă HYPERLINK "http://ro/"http://ro. wikipedia.org/wiki/ Yasunari Kawabataă Antoniu a purtat un timp cu sine, Împăturită cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este de fapt o alegorie destul de transparentă, a Înfrângerii suferite de Japonia În timpul celui de-al doilea Război Mondial. Kawabata a deținut funcția de președinte al PEN clubului japonez și În această calitate a fost un veritabil ambasador al literaturii japoneze În spațiul vestic și al culturii anglofone.,, Ă HYPERLINK "http://ro/"http://ro. wikipedia.org/wiki/ Yasunari Kawabataă Antoniu a purtat un timp cu sine, Împăturită cu grijă, Într-un buzunar al hainei, pagina de ziar În care era copiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
anglofone.,, Ă HYPERLINK "http://ro/"http://ro. wikipedia.org/wiki/ Yasunari Kawabataă Antoniu a purtat un timp cu sine, Împăturită cu grijă, Într-un buzunar al hainei, pagina de ziar În care era copiată de pe internet succinta prezentare a scriitorului japonez.. Ă . Nu-și amintește cu precizie cu ce ocazie a apărut În ziar, poate la apariția unei noi traduceri din proza lui? sau poate era ceva legat de un stand de carte japoneză la vreun târg de literatură...ân fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
copiată de pe internet succinta prezentare a scriitorului japonez.. Ă . Nu-și amintește cu precizie cu ce ocazie a apărut În ziar, poate la apariția unei noi traduceri din proza lui? sau poate era ceva legat de un stand de carte japoneză la vreun târg de literatură...ân fine, deși cunoaște bine tot ce este scris acolo, a fost foarte fericit să mai citească odată datele biobibliografice ale marelui scriitor. Citirea lor l-a răscolit. Și-a amintit de dispariția celui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
faptul că asculta fumând În liniște sau bând, Îi dădea lui Antoniu o senzație de bine. I-a spus Kawabata din prima clipă și nici astăzi nu știe cum Îl chema cu adevărat. L-au impresionat ochii lui asiatici, tăietura japoneză a ochilor, și felul răstit În care pronunța cuvintele când vorbea. Și cum scriitorul, fusese prin anii ,70 una din marile lui preferințe literare, numele a venit dintr-odată, spontan. Ca să ajungă astăzi În oraș, Antoniu are de Înfruntat frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
beat, i-a făcut autopsia și a scris diagnosticul. Mâine va fi Înmormântat. ,,Ce nume-i ăsta? Kawaba...Polițistul sughiță. -Kawabata. Un nume ca toate numele. -E nume de femeie derbedeule, Îți bați joc de mine? -E nume de familie, japonez. Și el era de origine japoneză, din părinți veniți din peninsula Niponă, În căutare de leuștean, de gulii, și de ghetouri. La ei nu mai sunt ghetouri de cel puțin jumătate de secol. Simțeau nevoia unei vieți aspre, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a scris diagnosticul. Mâine va fi Înmormântat. ,,Ce nume-i ăsta? Kawaba...Polițistul sughiță. -Kawabata. Un nume ca toate numele. -E nume de femeie derbedeule, Îți bați joc de mine? -E nume de familie, japonez. Și el era de origine japoneză, din părinți veniți din peninsula Niponă, În căutare de leuștean, de gulii, și de ghetouri. La ei nu mai sunt ghetouri de cel puțin jumătate de secol. Simțeau nevoia unei vieți aspre, pline de lipsuri. Polițistul tușește și trage un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în sus și-n jos, înalt și slab, cu mâinile împreunate la spate, iar halatul larg, violet, pe care-l purta peste cămașă și pantaloni scotea un foșnet mătăsos. Se plimba în sus și în jos prin fața șirului de stampe japoneze care împodobeau peretele din față așa încât din spatele lui se strâmbau la mine fețe de bandiți. Capul lui, cu părul tuns scurt, se mișca pe fundalul în nuanțe de bleu palid al stampelor, traversat de tușe negre de cărbune. Aerul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care Palmer o numea totdeauna „biblioteca”, deși nu erau acolo decât vreo câteva rafturi cu cărți. Acum încăperea era în mare dezordine, plină de cărți, hârtii, fotografii îngrămădite în cutii. Lângă perete erau sprijinite câteva tablouri, printre care și stampele japoneze din camera de lucru. Pe jumătate ascunsă de un teanc de scrisori, o fotografie înfățișându-l pe Palmer, în jurul vârstei de șaisprezece ani. De cealaltă parte a holului, prin ușa deschisă, se vedea sufrageria cu masa pregătită pentru prânz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale stampelor japoneze. Mi-am dat seama imediat că se întâmplase ceva neobișnuit. Nu m-au salutat, n-au zâmbit, m-au privit pur și simplu lung trădând însă o anumită îngrijorare reținută. Am închis ușa. Pentru o fracțiune de secundă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ritmul de desfășurare a propriei mele drame. Ce joacă? am întrebat. — Götterdämmerung. Am râs. M-am ridicat imediat și m-am dus la dulap să caut whiskyul. Trecând prin spatele ei am văzut că este ceva pe masă. Era sabia japoneză, în teaca ei din lemn lăcuit, care de obicei era atârnată în hol. În mod evident Honor Klein își continua operațiunea de dezmembrare a casei. N-am găsit whisky, dar am găsit o sticlă de coniac excelent. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și cea a buzelor sugerau, cu o putere de convingere evreiască, un posibil rafinament evreiesc. — Sabia e a dumneavoastră? am întrebat, și spunând aceasta am pus mâna pe mânerul sabiei. Mă privi un timp, apoi răspunse: — Da. E o sabie japoneză de samurai, o sabie foarte bună. Cândva m-a interesat mult Japonia. Am și lucrat acolo o vreme. Spunând acestea trase din nou sabia puțin într-o parte. — Ați fost cu Palmer în Japonia? — Da, răspunse ea vorbind ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o carte poștală, scurtă, dar politicoasă, prin care îmi spunea că e un moment potrivit. Miercuri seara, pe la ora nouă, eram deja într-o stare de agitație îngrozitoare și nu mă puteam ocupa de nimic. Nici măcar o carte de legende japoneze, de curând găsită, în care în mod frecvent frații se împerecheau cu surorile și dădeau naștere la dragoni, nu reușise să-mi capteze atenția; și în cele din urmă, cuprins de disperare, m-aș fi dus la cinema, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
te-aș putea ajuta. Am început să râd. — Pentru prima dată de când te cunosc constat că poți fi și tâmpit. Palmer mă privi cu blândețea studiată a medicului de profesie. Am băgat de seamă că în spatele lui șirul de stampe japoneze fusese înlocuit. — Ceea ce tu consideri a fi tâmpenia mea este pur și simplu nevoia mea. Nu vrem să te pierdem. — Adică, cine? — Honor și cu mine, spuse Palmer. Am căutat să nu arăt nimic prin expresia feței încruntându-mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
supraviețuiesc. Ea răspunse, zâmbind fermecător: — Trebuie să riști! I-am răspuns cu același zâmbet strălucitor, îndulcind în cele din urmă tonul prin ironie: — Și tu la fel, draga mea! 1 Legături primejdioase, romanul lui... (n.t.) 2 Netsuke - sculptură miniaturală japoneză (n.t.) Este mai presus de mine. (fr. - n.t.) 1 William Shakespeare, Visul unei nopți de vară, actul III, scena 1 - traducere de Dan Grigorescu, Editura Minerva, pag 48, 1981. (n.t.) Amurgul zeilor (n.t.) În însăși existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la bar. O pereche Penelope Tree și Truman Capote stătea pe podea cu picioarele Încrucișate, discutând aprins, În timp ce o combinație de Halston și Warhol călcă indiferentă peste ei. Pe divanele lui Lauren, care fuseseră retapisate cu țesătură În stilul kimono japonez de la sfârșitul anilor 1930, trei perechi de John și Yoko stăteau la bârfă cu la fel de multă ardoare de parcă ar fi fost cu adevărat John și Yoko. Lumea părea să se distreze, ceea ce, trebuie să spun, era cumva surprinzător: petrecerile fastuoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmi spuse: Știi, Sylvie, a intervenit ceva. Trebuie să ies În oraș În seara asta. — Și emisiunea Barbarei Walters? am răspuns dezamăgită, căci noi plănuiserăm să petrecem o seară plăcută, liniștită, uitându-ne la televizor și mâncând ceva cu specific japonez luat la pachet. Nu poți să stabilești pentru altădată? Ce trebuie să faci așa de urgent Într-o seară de duminică? —Vechiul meu prieten din facultate a venit În oraș și aranjasem de o grămadă de timp cu el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ore, așa că ar trebui să fug. Ne vedem mai târziu, iubito și Îmi pare rău pentru seara asta, spuse Hunter, plecând În grabă. Totul se petrecuse foarte la repezeală, mă gândeam mai târziu, În timp ce Îmi mâncam singură În fața televizorului mâncarea japoneză. De obicei, eu o consider pe Barbara Walters teribil de convingătoare când o privești. Alegerile ei sunt atât de bizare (mai țineți minte anul În care Karl Rove a ieșit Cea Mai Fascinantă Personalitate?), Întrebările ei sunt de o politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând. Și ea strigă: — Unde vă duceți? Ieșirea e pe-aici. În dreptul unei vitrine irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui bufet belgian cu cornișă ornată cu sfere și stâlpișori cotesc la dreapta, apoi la stânga, în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la Paris sau la Beijing, zice Stridie, nu ai cum să nu găsești hamburgeri de la McDonald’s, aici avem de-a face cu echivalentul unor forme de viață francizate, la nivelul ecosistemului. Toate locurile au devenit unul și-același. Iedera japoneză. Scoica tărcată. Zambila de apă. Sturzii. Burger King. Tot ce este local, tot ce este indigen, tot ce este unic e alungat, expulzat. — Singura dovadă a biodiversității care-o să ne mai rămână o să fie lupta dintre Coca-Cola și Pepsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Zice în telefon: Mda, aș vrea să plasez un anunț de mică publicitate. Mda, aștept, zice. Mona își pune din nou perna pe față. Vițele și șerpii roșii se-ncolăcesc de-a lungul fiecărui deget. Anizanta, zice Stridie. Muștarul. Iedera japoneză. Crapul. Sturzul. Carne semănată. Uitându-se pe geamul mașinii, Stridie zice: — V-ați pus vreodată problema că Adam și Eva n-au fost decât niște căței pe care Dumnezeu i-a părăsit pentru că erau prea proști ca să-i poată dresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]