1,385 matches
-
Vă veți înțelege mult mai bine cu oricare om, fie el mare sau mic. Vă va ierta când greșiți. Vă veți juca mai voios împreună. Eu am învățat asta de la niște pisici bătrâne de pe stradă. Erau încă destul de vesele și jucăușe. PAM uită uneori că noi, pisicile, ca și voi, copiii, când ne jucăm - învățăm. Ea crede că pierdem vremea sau că avem chef să stricăm ceva. Asta pentru că ea nu mai e copil, e Pisica Aia Mare și a uitat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mari și verzi. Când îi dezvelea de sub pleoape, părea că un lac liniștit se revarsă spre el. Se simțea ca pământul udat, era mândru, poate chiar fericit că e doar a lui. Se înfrupta lacom din abandonările somnoroase ori din jucăușele ei încercări de a-i rezista. Ghazal știa lucruri pe care el nu le bănuise vreodată nici la mamă-sa, nici la altă femeie din neam. Se înfricoșa după fiecare plăcere pe care ea i-o trezea în trup, gândind
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întors. De aceea nu-și amintea dacă e un hoinar sau e exilat. Se uitase din nou spre Eleonor și-o văzuse mișcându-se prin frunziș. Înțelese deodată ce îl nedumerea: Eleonor nu îmbătrânise deloc, avea același amestec de drăgălășenie jucăușă și de viclenie drăcească. De femeie și de pisică, de jucărie și de duh sumbru. Deschisese larg ușa și din capătul scărilor o striga pentru a treia oară: „Vino, Eleonor, vino, pis!“. Eleonor se întinse, ca după somn, pe toată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
va fi următoarea ta vacanță, poate că ar trebui să îți construiești o viață din care să nu ai nevoie să fugi." Seth Godin E primăvară-n suflet și mii de vise colorate se avântă ca un stol de fluturi jucăuși în grădina inimii. Ai atât de multe diamante adunate, ai atâta bucurie, atâta lumină pe care abia aștepți să o reverși în lume! Simți cum valul încrederii te poartă ușor peste marea agitată a fricilor dar tu găsești mereu calea
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
strâmbată de impulsuri contradictorii: ― Nu, cu un taxi. Ce-i drept, până la Universitate am mers pe jos. Simt nevoie de puțină mișcare. La vârsta... Amuți cu ochii la doamna Miga. Melania Lupu își ascunse surâsul. În privire îi străluceau lumini jucăușe: Încă o mai iubește, draga mea... Nu, nu ăsta-i termenul. Pur și simplu o di-vi-ni-zea-ză și i se pare neconvenabil să vorbească de bătrânețe în fața femeii adorate. Închipuiește-ți numai! Un Armand Duval pensionar și reumatic. Ia să vedem de când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mut cu panorama călătoriilor stelare. Misterul se întâlnește cu nedomolitul Vest sălbatic. Propensiunea spre eclectism trebuie privită, înainte de toate, ca o autentică cutie de rezonanță în care se regăsesc sunetele și culorile unei întregi lumi, surprinse în ipostaza unei cosmogonii jucăușe. Orice lectură îndrăgostită, iar cea de față nu face excepție, nu poate uita punctul de pornire și cel către care se întoarce totul. Pif nu ar fi putut fi Pif fără chimia paradoxală și nebunească ce îi unește pe inamicii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de științe naturale, în căutarea propriului Graal, osul uriaș și zemos la care nu încetează să viseze. De aici, o dimensiune specială ce evocă grația bufă a comediilor mute, cele care propun nu doar strălucirea personajelor umane, ci și alura jucăușă a animalelor ce împart nemurirea cu stăpânii lor. În ceea ce are mai hipnotic și atașant, Milou anticipează căldura magnetică și ambiția de explorator neînfricat a unui alt cățel, ce îl acompaniază pe Oblio în pădurea saturată de semne și de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
parțial. Oscilând între cultura înaltă a prozei fantastice și camu flajul televizat al căutărilor mistice, L’homme des neiges este proba posibilităților de expresie pe care le deține această artă, pe jumătate grafică și pe jumătate literară, o artă postmodernă, jucăușă și gravă. Kenneth Tobey, jurnalistul ce devine parte din această poveste fără de sfârșit a muntelui înecat de cețuri, se așază, la rândul său, în acest șir de gardieni ai templului înțelepciunii. Ceea ce contează, în acest spațiu esențializat al experiențelor inițiatice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fie această nebunie a multiplicărilor semnul morții care nu va întârzia să vină. Zâmbind, Corto se abandona acestei voluptăți cinematice și înălța către cerul Spaniei zmeie stranii, ce purtau în văzduh propria sa imagine, mărită și deformată de o lentilă jucăușă. Sunt ca o Alice în țara lui Lewis Carroll, mă pot preschimba în pisica de Cheshire și îmi pot reduce întreaga fiiință la un zâmbet ce piere ca un amurg. Mâinile lui Corto creșteau pentru a atinge lumile pe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
frumos să mă aflu aici, pentru că pot atinge pietrele pe care le-au atins și pot respira aerul pe care l-au respirat strămoșii noștri. Mergând în adâncime, vom ajunge chiar la rădăcinile ființei evreiești. Ochii îi sclipeau, două raze jucăușe de lumină. Ne putem atinge sufletele aici. Făcu o pauză în care zâmbi larg, dezvelindu-și întreaga dantură. —OK, haideți să continuăm. Maggie începea să se enerveze. Lumina era prea slabă pentru o căutare adecvată și, dacă se hotăra să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
peretele opus. Camera era așa de mică încât studentul putea atinge orice perete din locul în care se afla. Ridică o bucată neprinsă de tapet dând la iveală o gaură mare și goală. șocat de descoperirea aceasta, cu un zâmbet jucăuș pe față, izbugni într-un râs plin de căldură și diferit de spasmele care puseseră stăpânire pe el mai devreme. Nenorocitul de Goriancikov, spuse acesta în sfârșit. ă Cine este Goriancikov? întrebă Profiri. ă Fiodor Dmitrovici Goriancikov, răspunse Virginski. Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
este o întreprindere căreia ți-ai dedicat viața. Asta facem și noi. Este afacerea noastră. ă Nimic nu este mai nobil decât a-ți dedica viața unei activități futile. Aceste cuvinte fură rostite după o pauză scurtă, pe un ton jucăuș și aproape mucalit. Porfiri își concedie ghidul cu o plecăciune adâncă și păși în prag. Bătu ușor cu degetele în ușa deschisă, iar cei doi bărbați își ridicară privirea. Acești arătau exact cum și-i imaginse că ar fi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Vă rog. Lăsați-mă să-l pe văd pe Osip Maximovici. Goriancikov mi-a spus... ă Ce ți-a spus Goriancikov? O a doua voce, plină de multă voie bună, preluă interogația. Osip Maximovici intră în cameră ascunzând o privire jucăușă în saptele ochelarilor. ă Despre munca pe care o făcea pentru dumneavoastră. Traducerea din Proudhon. Am vorbit despre asta. Osip Maximovici își scoase ochelarii. Fața îi era serioasă în timp ce îl măsura pe Vriginski cu ochii să negri pătrunzători. ă L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să îl faci pentru mine. Aș vrea să ne areți camera pe care Govorov o ocupa. § Virginski inspectă Strada Gorokhvaia în timp ce ieșea de la Friedlander, dar nu-l mai vedea pe vagabond. Afară se întuneca și aerul era îngroșat de fulgi jucăuși, încât era greu să vezi împrejur. Studentul simțea că bărbatul se află încă acolo, așteptându-l, ascuns printre siluetele vagi ale celor strânși în jurul focurilor de pe marginea străzii. Stomacul îi urla dureros, iar fulgi mari de zăpadă zburau înspre ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dormit acolo noaptea trecută. Desert Rose se tot frământa pe scaunul ei. Kitty știa că Îi arătase lui Charlie partea ei serioasă și demnă de Încredere timp de un an Întreg, iar acum abia aștepta să-i dezvăluie partea ei jucăușă. Era momentul să strecoare o undă de sexualitate În apele liniștite ale relației lor profesionale. — Vom dormi toți trei Într-un pat? Îl tachină ea. — O, ar fi foarte distractiv! zise Charlie cu un zâmbet poznaș. — Depinde de ce Îți dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plăcea foarte mult să văd orașul. Și se gândi ce minunat ar fi să vadă Los Angelesul cu acest bărbat la volan. Părea amuzant. — Adică mi-ai suporta prezența preț de două ore, În mașină? Întrebă el cu un licăr jucăuș În ochi. Sunt flatat. Chiar mi-ar face mare plăcere să-ți arăt Împrejurimile. Făcu o pauză. — Poate la sfârșitul ăsta de săptămână? — Ar fi grozav! Sigur, asta nu Însemna nimic. La astfel de evenimente, oamenii spun orice, din dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tigaie. Și cum l-ai recuperat? — Am sunat-o pe Diane, m-a Întrebat dacă eu sunt tipul pe care l-ai cunoscut aseară. I-am răspuns: „Nu, eu sunt tipul pe care l-a cunoscut joi seară“, zise el jucăuș. Pe cine ai cunoscut aseară? — Alt evreu drăguț, un băiat cu o casă În Malibu și una În Beverly Hills. Chiar toți bărbații din L.A. au o casă În Malibu și alta În Beverly Hills? — Da, toți, zise el, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
caz printurile unui amator, erau mai bune decât toate cele pentru care plătea În New York. — Calitatea e uimitoare! zise privindu-l cu admirație. Iubitule, tot ce atingi iese minunat, tot ce faci e mai bun decât orice altceva! Apoi adăugă jucăuș: Și sexul. Mai ales sexul. — Iubesc sexul, Încuviință el. — Și mie Îmi place. Te face foarte... viu. Matthew zâmbi. Se uită cu o privire de expert la fotografii. — Mie nu mi se pare că arăt prea viu. Par bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chelner În livrea, dar costumele lor (se pare că e un fel de bal mascat) pălesc În comparație cu colecția de capodopere moderne care ocupă vastul spațiu. Atenția lui Wakefield este atrasă de anxietatea vizuală a unui uriaș Rothko monocrom, dar o jucăușă sculptură de Dubuffet aflată dedesubt ameliorează imediat efectul. Două cabinete de sticlă doldora de antichități grecești flanchează pictura. Aceeași tensiune se repetă Între o caricatură de Roy Lichtenstein și o kore din secolul al VI-lea Î. Hr. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
puțin cum să înlăture această mică piedică. Un zgomot care venea din spate îi făcu să se întoarcă și să dea cu ochii de Ralph, încă în halat, care venea spre ei târându-l după el pe Wild Rover, agățat jucăuș de cordon. — Franny, draga mea, exclamă Ralph, ce bucurie să te văd. De ce stai afară? Nu vrei să intri? Să-ți ofer o ceașcă de ceai? — Sigur, i se alătură Carrie, cu o notă glacială aproape imperceptibilă, intră te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
jos sunt scrise chiar de el. Cine sunt eu? Aș începe mai curând cine am fost eu, este atât de departe acea imagine, încât abia o disting în negura vremii și nu pot să cred că acel copil plăpând și jucăuș a ajuns ce este astăzi, dar viața oferă tot felul de surprize. Și sunt sigur că povestind vorbesc de adevăratul Nașcu, nu de cel cunoscut în prezent, cel care a fost crescut de niște bunici nemaipomeniți, deoarece mama îl părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață, Însă aș putea să spun Că-i mai bună de magiun, Dar mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în baltă Și-i ceva mai jucăușă, Însă eu cunosc o altă, Care scârțâie la ușă. Una-i tare zvăpăiată, Alta șade nemișcată; Una pe la poduri șade, Alta pe căruță, bade; Una luptă cu nămeții, Peste alta sar băieții. V-aș mai spune una încă: E cățel
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
spuneți cum îi zice? Cum se mai numește ea, Când se-așează pe pomăt, Pe câmpii sau prin ogradă? Unii zic ca este... Alții spun că e... Însă eu îi spun... Fără teamă mergi pe stradă, Dar, cum ești un jucăuș, Buf cu nasul în zăpadă: Al căzut pe un... Sticla asta dintr-o dată Se topește la căldură, Ca un cub de ciocolată Pe care îl ții în gură. Ce să fie, ce să fie Sticla asta străvezie? Nu e dușul
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
livrești. Sînt persiflate astfel clișee „clasice” (boul a devenit „mecena pentru Grigorești”, pianul, foarte modest, „a primit rolul secundar în sonata Kreutzer”, plopul „trăiește din romane” etc., etc.). Procedeul confuziei dintre animat și inanimat, dintre uman și nonuman, personificările „actualiste” jucăușe, asocierile năstrușnice din regnuri și de pe niveluri de sens diferite trimit, desigur, la Urmuz, însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o alta din nr. 78 să aducă un argument estetizant suplimentar - și deosebit de sugestiv în același timp: „L’Italiano, foaia de artă și politică a spiritualului Longanesi, e întotdeauna impregnată de ironia unei aristocrații intelectuale. Desenuri personale, politică fascistă, manifeste jucăușe, prosă de Giuseppe Raimondi și zeflemea multă lîngă puțină doctrină”. În fine, nr. 96-97-98 (cuprinzînd textul lui Marinetti „Incendiul sondei din Moreni“ și reclame ale revistei lui Longanesi) introduce în ecuația afinităților spiritul antiburghez al revistei: L’Italiano, No. 18-19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]