1,485 matches
-
posesia și exercitarea forței militare 89. Astfel, Robert Kagan devine autorul celebrei formule, conform cărei americanii sunt de pe Marte și europenii de pe Venus, în ceea ce privește problemele strategice și internaționale majore. Faptul că Europa este cantonată în idealism, optând pentru o lume kantiană, denotând o optică strategică diferită de cea a SUA, este, potrivit lui Kagan, dovedit de reacțiile față de diferite evenimente de pe scena internațională, față de situația Iranului, unde Europa a optat pentru dialog, în contrapondere la politica de dual containment, în general, față de
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
se discuta corespondența poetului cu Veronica Micle (dinainte de publicarea ultimelor scrisori descoperite). Analizând cele mai neînsemnate, mai umane, mai ridicole câteodată fraze (dar cine nu e ridicol în corespondența intimă?), autorul punea la bătaie nu numai artileria grea a interpretărilor kantiene sau schopenhauriene, la care ne-am fi așteptat poate, ci și armele moderne ale structuralismului, deconstrucției, postmodernismului, pe Lacan și Derrida, pe Paul de Man și Jauss, așa încît o expresie ca 96 "pisicuța mea" prilejuia un eroic excurs în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în vârstă, pe care le-am neglijat în anii de captivitate urbană ieșeană. Așa că, nu voi alerga în căutarea timpului pierdut, căci a făcut-o înaintea mea celebrul scriitor francez Marcel Proust, ci voi da frâu liber rațiunii de idealist kantian al existenței mele trecătoare, încercând să evadez discret din lumea materială care-ți oferă doar lipsuri și deznădejde. Ironia sorții îmi lasă un gust amar, fără a avea vreo legătură ombilicală cu funcția hepato biliară, și nu vreau să teoretizez
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fi prelucrat în întregime, să-mi asum, la anii mei, riscul unei astfel de sarcini? O docență liberă, deci privată, având în vedere prelegeri asupra unui domeniu strict determinat al filozofiei, cum ar fi de pildă abordarea specială a filozofiei kantiene sau schopenhaueriene, așa cum se găsesc ele în scrierile respective, aș fi îndrăznit să primesc, căci [în astfel de cazuri] nu se poate depăși decât cu puțin textul, iar [prelegerea] depinde mai mult de redarea fidelă și clară a celor știute
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sens ultim trebuie privit. Și este în joc cuvântul „datorie“, sensul major pe care acest cuvânt îl conține, puterea de a întrupa o idee. Kant a dat acestui cuvânt sensul său maxim, el reprezentând coloana de bază a edificiului practic kantian, căruia filozoful îi înalță un imn. Simțul datoriei acordă vieții omului maxima sa importanță, idealul cel mai înalt. Mai toți urmașii lui Kant au criticat autoritatea acestui termen ridicat de filozof la valoare de principiu, începând cu Schiller, care era
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă o scară care nu duce nicăieri nu este scară. Îmi place să înțeleg istoria lumii nu hegelian, ci prin tabloul categoriilor kantiene: necesar, real, posibil. Până la greci a domnit necesarul: lumea prehelenă a stat sub natură, sub zei și, cu tiranul, sub oameni chiar. Grecii au intrat în real, într-un real istoric pe care-l înțeleg ca intrare în adecvație: a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
concentrează, dar răspunsul e peste puterile ei. Cere "ajutorul computerului": două variante greșite sânt eliminate pe loc. Rămân ca răspunsuri posibile: 1) trupele germane; 2) trupele rusești. Fata oftează ușurată și spune fără ezitare: "trupele germane". Îmbătrânirea, exprimată în termeni kantieni, presupune o schimbare a domeniului de experiență. Fiecare generație reprezintă aproape o altă specie de umanitate, pentru că fiecare generație se raportează, biografic, la alt domeniu de experiență. Prin experiența ei directă ea nu mai are acces la evenimentele la care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cugetători, sau, dacă suntem ceva mai deștepte să le facem conspectele pentru cărțile de care ei nu au timp. Sau măcar să-i destindem mundan din tensiunea spiritului (tot via Cioran). Îmi amintesc bine că citisem „ilustrele” afirmații aristotelice, tomiste, rousseauiste, kantiene chiar, despre relația femeilor cu natura, distanța lor ontică față de spirit, apropierea de umanitate pe la jumătatea distanței de animalitate. Sau că, uneori, ceva mai spășiți, scriau că, deși nu este așa și suntem egali de la natură totuși așa trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
este persoana. Justificarea existenței oricărei instituții, de la stat la familie, este aceea de a oferi cadrul de dezvoltare al persoanei. Democrația nu este doar un sistem de organizare politică și juridică, ci și o opțiune morală, dacă vreți, de tip kantian: consimțim că nici unul dintre noi să nu se folosească de oameni ca de simple mijloace pentru scopurile sale și să nu accepte să fie folosit ca un simplu mijloc; de tip utilitarist: consimțim că instituțiile și practicile se justifică moral
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
azi. Însuși Scholem XE "Scholem, Gershom" a greșit, căzând în mitologie, într-o dimensiune care există în Cabala, dar nu există nici în Biblie, nici în literatura rabinică. Asta e un fel de viziune occidentală, berlineză, pariziană, să spunem, voltairiană, kantiană, așa ceva, care există până azi în studiile ebraice. De-acolo s-a inspirat Eliade XE "Eliade, Mircea" . Nu știu exact de unde, dar cred că pot să găsesc. S.A.: Să găsești sursele directe ale lui Eliade XE "Eliade, Mircea" ? Dincolo de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ne stă Înainte, prezentul, obiectivul. Ființa eternă Își face apariția lumească În acest fel. Singura cale de scăpare din captivitate În forme, afară din Îngrădirea În Închisoarea proiecțiilor, singurul contact cu eternul, e prin libertate. Sammler considera că e destul de kantian ca să marșeze la asta. Și vedea un om ca Walter Bruch arătându-și inima În cadrul formelor. Despre asta venise la Sammler. Despre asta era toată bufoneria, căci el tot timpul făcea bufonerii. Shula-Slawa spunea cum fusese luată În copite În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
devine fereastra pe care gândirea noastră o deschide către tot ce este; în funcție de el urmează să vedem totul. Numai că deschiderea pe care ne-o dă această nouă perspectivă asupra lumii poate reprezenta în același timp o închidere. Devenim hegelieni, kantieni, heideggerieni, iliescieni (Nepotrivită alăturare, dar așa este neamul nostru românesc, plin de nepotriviri, discontinuu. Nu ne putem închega ca națiune în mod eficient deoarece suntem plini de discontinuități; nu ne legăm unii de alții, nu reușim să formăm un tot
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
căzut la îndemâna propunerilor comerciale făcând din a avea (noi sau copiii noștri) scopul vieții noastre; eventual, îl putem adăuga pe cel de a trăi. Ceea ce înseamnă că viața noastră a devenit un scop în sine (Oare nu așa sună imperativul kantian?). Elementul comun oamenilor în cea mai mare măsură este gândirea; posibilitatea de a gândi la fel (de a realiza comunitatea) este dată de respectarea acelorași reguli. Regulile care uniformizează gândirea și, în același timp, modelează raportarea la obiecte sunt legile
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a rezervat unor lucrări mărețe.“ Text prețios pe care trebuie să știm a-l interpreta. Pentru că aici se spune că Germania i-a rezervat Providenței un mare rol, dat fiind că Providența s-a pus, pare-se, pe învățat filozofia kantiană, și, pe de altă parte, faptul că victoria germană e o necesitate metafizică nu vrea să spună decât că victoria metafizică e o necesitate germană. Și victoria metafizică constă în a crede că ai fost învins. — Și nu-i oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nietzsche, Eminescu. Și tot Democrit este cel dintâi care afirmă că educația, poetică în primul rând, creează omului o a doua natură, idee reluată după două milenii de Schiller. Das Ding an sich "lucrul în sine" din Critica rațiunii pure kantiene își are originea în ideea lui Democrit: "În realitate noi nu știm nimic, pentru că adevărul se află în adâncul abisului"... "Căci naturii îi place să se ferească de ochii noștri", afirmase mai înainte Heraclit. Or, toate aceste adevăruri prime, originare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
asociațiilor erudite sonore, faptul că s-a căutat peste hotare originea viziunii spațiale infinite eminesciene, viziunea cosmică a autorului Luceafărului. În realitate, această origine nu se află nici în Estetica transcendentală din Critica rațiunii pure nici în Vedele sacre. Filozofia kantiană a spațiului și timpului precum și gândirea veche indiană, impregnată de spiritul incomensurabilului, au venit în consonanță cu viziunea cosmică a poetului. La Eminescu perspectiva spațio-temporală nu reprezintă un fundal inert, un decor neparticipant, ci orizontul necesar, activ, singurul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
intelectuale spre a gândi anume, cu prilejul unei reprezentări mai mult decât se poate cuprinde și concepe în ea în mod lămurit." Geniul, scrie Kant, este cel care poate îndeplini dezideratul unor asemenea creații.. Hölderlin va duce mai departe viziunea kantiană: "Voll verdienst doch dichterisch wohnet der Mensch auf diese Erde". Plin de merite, poetic trăiește omul pe acest pământ idee capitală, preluată de Heidegger, pentru a afirma că Poezia (concept însumând toate artele), este cea care "salvează Dasein" ființa umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
după circa trei luni de frecventare a Universității din Göttingen, Nae Ionescu se exprimă critic față de una dintre cărțile fundamentale ale lui Edmund Husserl, Logische Untersuchungen (1901): „Husserl nu e prea original. Paradoxala lui teorie asupra idealismului realist e pur kantiană și se poate găsi în Kritik der reinen Vernunft. Cât despre deosebirea pe care o face el între Tatsache și Wesen [...] e simplu platonism - deși el o neagă.“ Cât despre profesorul al cărui curs de teoria cunoașterii îl audia: „Husserl
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
vede că această atitudine s-a mai moderat în anii următori. Referirile pe care le face la Schopenhauer în articole și cursuri universitare nu trădează nimic din intensa simpatie de la 1914, iar la seminar (1921-1922) va discuta doar critica epistemologiei kantiene din Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde. Totuși această dragoste filozofică de tinerețe arată că sursa asemănărilor - atât de generale, de altfel - care s-au găsit între Bergson și Nae Ionescu se cuvine căutată mai degrabă în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
poeziei românești a evului nostru”...”poezia lui Radu Gyr va exista veșnic și fără cronicile mele”. Mărturisim aceeași convingere, cu observația răspândirii orale și în prezent a poeziei poetului martir. În același penitenciar cu poetul Gyr a stat și filosoful kantian, Ion Petrovici, pe care îl evocă Ovidiu Papadima, fructificând mărturisirile altora despre fostul Ministru al educației în timpul războiului. Toată lumea deținuților politici știa de condamnarea la 10 ani muncă silnică a marelui filosof. Și-l imaginează în temnița de la Aiud, unde
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sale politice. Poate că Herculano a înțeles că istoria Portugaliei, ca orișice istorie a unei națiuni vii și creatoare, este altceva decât conflictul între abstracții; că viața și măreția națiunilor își au rădăcinile altundeva decât în "Contractul Social" și morala kantiană. Este, în orice caz, un exemplu bogat în înțelesuri ascunse retragerea acestui mare istoric și om politic la o fermă unde își va petrece restul vieții îndeletnicindu-se cu lucruri vii și roditoare, silindu-se să regăsească și să se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dar Își comenta mereu propriile acțiuni pe baza unui criteriu etic transcendent, poetizat uneori prin diferite proverbe dakota sau cree, alteori mai discret, printr-o referire la „legea preriei”. Peste ani, Michel continua să-l considere tipul ideal al eroului kantian, acționând totdeauna „ca și cum ar fi fost, prin maximele sale, un membru legiuitor În regatul universal al scopurilor”. Unele episoade, ca Brățara de piele, cu personajul tulburător al bătrânei căpetenii cheyenne care cerceta stelele, depășeau astfel cadrul cam strâmt al povestirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
demnității umane”. Teoria etică a lui Kant este forma absolutismului datoriilor morale, opus așa numitului relativism etic (omorul e omor și e rău, nu se poate că el să fie rău la noi și bun la alte popoare). Totodată, etică kantiană nu se fondează pe consecințele bune sau rele ale acțiunii, așa cum era etică utilitariștilor, căci pentru doctrina iluminismului, elaborate de Kant, în evaluarea morală contează doar faptul dacă persoana care acționează respecta sau nu o datorie dictate de rațiune și
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
de sub imperiul instinctelor, inclinațiilor, pasiunilor prin autonomia voinței și să-și creeze propria sferă de legi morale prin autonomia voinței, căci omul ca scop suprem, ca valoare de sine, rămăne principală preocupare pentru Kant. Imperativul categoric se manifestă, în viziunea kantiană, în Legea Universală (acționează în așa fel încăt maxima voinței tale să fie în acord cu legea universală) și Scopul în sine (acționează în așa fel încăt să tratezi întotdeauna umanitatea, atăt în persoana ta, căt și a celorlalți, ca
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
lucruri. Numai omul poseda demnitate, fiindcă moralitatea și umanitatea îi conferă o valoare inestimabilă, făcănd din el un scop în sine. Prin urmare, Imperativul categoric e “modelul general” al oricărei maxime morale care vizează respectul demnității umane. În conformitate cu perspectiva iluminismului kantian, orice lucru are un “preț” (doi cai sunt mai valoroși, mai scumpi decăt unul), dar persoanele nu au un preț, ci “demnitate”, care e o valoare supremă (două persoane nu sunt mai valoroase moral decăt una, un om bogat nu
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]