1,287 matches
-
cu păr alb, cu barbă.. — Dar tu, Buni, nu vezi nici cu ochelari până acolo? Vezi sau nu? — Da sau nu? Spune, Buni! Ce faci, plângi? Nu plânge, Buni! Nu pierzi nici o ocazie să faci o gafă! Nu plânge, Îi lăcrimează ochii de la cataractă! — Chiar, Buni, am uitat să te Întreb, cum te mai simți? Cum o mai duci cu ochii? cu inima? cu boala? * — Pentru ce o admir eu pe Buni mai mult decât pentru pantofi, rochii și pălărie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
piele, ci parcă din pânză de cort și nu negre, ci kaki, ca pânza... Bărbatul care străbate curtea, se apropie de scara calidorului, șovăitor, cu buzele strânse, ca să nu-i tremure din cale-afară - e tata. S-a Întors. Mă Îmbrățișează, lăcrimând, Îl strâng la piept, plângând. Eu Însă din altă pricină plâng: tata acesta nu miroase ca tatăl meu, acela, adevăratul - pe care l-am uitat. Plâng apoi, pentru că, gata, nu mai sunt orfănel. Până acum, auzeam: «Băietu’ lu’ domțători’, săracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate rasele, care mai de care mai ciudați și mai impresionanți. Uite ăsta, să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul, cât un catâr numai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-au întors în cerc, de trei ori. Fiindcă se dădea numai un litru de persoană. Tatăl meu e un om cu umor. La noi, televizorul se afla în centrul atenției. Tata clocotea de furie la cuvântările tovarășului, iar mama lăcrima, pentru că Sue Ellen din serialul Dallas căzuse în patima beției. Cu ani în urmă, menajerei noastre i se umpleau ochii de lacrimi fiindcă o fată nevoiașă, de la țară, urma să facă un copil din flori. Sau fiindcă o iubire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
propria-i mărturisire, scria În Împrejurări ieșite din comun, cu mintea Întunecată de alcool, de tutun, de teroare, scos pentru trei zile din orice contact cu lumea din afară? Dar acum se făcuse noapte, noaptea de 21 iunie. Ochii Îmi lăcrimau. Încă de dimineață stăteam fixând ecranul ăla și furnicarul punctiform produs de imprimantă. Fie că ceea ce citisem era adevărat sau fals, Belbo spusese că avea să telefoneze În dimineața următoare. Trebuia să aștept acolo. Mă durea capul. M-am Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aprindă lumânarea înfiptă în tufa de brad. Acum stăteam toți patru în fața ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam să-i spun așa - lăcrima în cămașa de noapte înflorată, peste care trăsese în grabă un pardesiu gri de-al răposatului Firidă. Sabina era într-un deux-pièce roșu și zâmbea topită toată. Eu purtam costumul bej pe care-l făcusem la Casa de Modă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează. Venit din spate, micul Vierme se apleacă, înghițind în gol și mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând speriat să mai privească înapoi. Netemător, Bursucul Trei-Coițe se întoarce de pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încăpățânează să refuze valoarea suntem, majoritatea dintre noi, întristați și mâhniți. Doar apropierea unor sărbători, precum Sfintele Paste și Crăciunul “învrăjbește” voințe pentru a reconstrui demnitatea umană. Atât cât se mai poate. Dumnezeu ne măsoară cu El. Zâmbește ochilor care lăcrimează amar și crud din punct de vedere existențial. El ne așează în palme soare rotunjit de-atâtea primăver și veri pentru a încălzi cuvântul din noi. Le vorbesc elevilor mei despre bunătate, despre fapte săvârșite intru vrere. Nu putem fi
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
maică-sa, strigând și plîngînd: ― Petrică, Petrică, dragul mamei și bunul mamei!... Cum mi te-a adus Dumnezeu tocmai când mi-e viața mai amară. Of, bine că ți-a ajutat Dumnezeu și Maica Precista... Îl îmbrățișă și-l sărută, lăcrimând și bolborosind necontenit. Flăcăul îi cuprinse mijlocul cu un braț, șoptind blînd: ― Taci, mamă, taci și nu mai plînge! Smaranda, vestejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei, și zâmbi fericită un moment. Plânsul o podidi iarăși îndată ce deschise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privind în ea ne-am cutremura... Nu lux, nu automobile și castele, puiule! Astea-s pojghița care acoperă un vulcan de dureri. Ca mâine se sparge pojghița și atunci!... Titu se obișnuise deja cu catastrofismul. Nu era om să nu lăcrimeze, de îndată ce venea vorba de stările generale, asupra durerilor țărănimii, completîndu-le cu profețiile crâncene de rigoare. Așa a fost probabil totdeauna și va fi totdeauna. Orășenii, care cunosc țara din vilegiaturi pitorești, au o mare predilecție pentru țăranii veșnic porniți să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moșia! Azi la prânz a plecat cu automobilul... Ce zici dumneata de treaba asta? Tânărul Herdelea căută să-l liniștească, povestindu-i că într-adevăr numai aseară a sosit de la Amara unde stăpânea ordine și pace. Gogu Ionescu reluă aproape lăcrimînd: ― Da, dar n-ai auzit că și în Vlașca au început devastările și omorurile?... Nici în București nu mai este deplină siguranță și ea se duce la țară!... Doamne, parcă tot nu-mi vine a crede c-a plecat! Ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna goală!... De ce foc, fraților, mai bine să ne luăm fiecare, că-s pline hambarele!... Dumnezeu și Maica Precista!... Hai, băieți, nu pregetați!... Ce ți-e frică, Ioane, că nu mai sunt boieri! Unul năvăli spre cerdac unde slujnicele dereticau lăcrimând. Ceilalți, ca oile, năvăliră după el. Femeile fugiră în casă cu țipete de spaimă. De pe uliță soseau mereu alți țărani care prinseseră de veste că se strânge lumea la curte. Cei pătrunși în casă se înverșunau lărmăluind și spărgând, ca și când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însăși Profira, să-i ia în schimb pe cele nemțești, ca să nu păgubească dacă cumva contabilul nu s-ar mai întoarce. ― Ei, țațo Profiro, Dumnezeu să-ți răsplătească binele ce mi I-ai făcut, că mi-ai salvat viața! zise lăcrimând și strîngîndu-i mâinile. N-am să vă uit niciodată. Pe când se crăpa de ziuă Isbășescu se strecura prin grădină spre Bîrlogu, fără să fi văzut cum arde castelul Iuga și fără să se mai uite înapoi... Apoi, puțin înainte de răsăritul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plânse nițel, povesti cum a avut noroc cu baba Ioana, care a ascuns-o în podul colibei sale, și a hrănit-o, și a îngrijit-o, căci de-ar fi dat peste ea țăranii, ar fi omorît-o, negreșit. Și plutonierul lăcrimă puțin și apoi alergă la primărie, la datorie. Pe la ora nouă, când sosi trăsura cu prefectul și prim-pro-curorul, ancheta era în toi. De la cârciumă se auzeau vaietele și țipetele mulțimii de țărani ce umplea ulița, curtea și grădina primăriei. Cordoanele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
utilizând vechii mei ochelari de 2,5 , pentru mărire de aproape. Pentru a elimina bruiajul negativ al ochiului stâng, l-am acoperit cu o cârpă de bumbac moale, în timpul cititului. Dar am constatat că, în acest timp, ochiul stâng îmi lăcrimează. Așa că am citit cu ambii ochi deschiși și a fost satisfăcător. Când privesc la TV, îmi acopăr ochiul stâng cu mâna, așa mă simt mai bine. Privesc foarte puțin la TV, numai la știri. În general, eu am fost o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
nu s-a mai întîmplat nimic. Traian mai susținea că poate mișca hârtiuțe sau bețe de chibrit doar cu privirea și când nu-i cășuna pe coropișniță, se uita la filamentele de la becuri și ne uitam și noi până ne lăcrimau ochii ,chiar aveam impresia că ne dureau ochii la aceste tije, și uneori globurile încep să se clatine nițel. Doar Traian reușea să le facă să oscileze cam cinci-șase centimetri într-o parte și alta. Se plângea des de dureri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că ștearg praful de pe mobilele stil și icoanele cu lujeri de viță-de-vie încărcați de struguri, ieșind din coasta lui Cristos. Dar sfârșeau prin a se apropia de mine, a-mi mângâia părul lung cu o îngrijorare prost ascunsă. Bătrânica efectiv lăcrima când eu, pe un ton oricum mai blând decât la început, le explicam că nu am nimic, că vreau doar să scriu o povestire și că pot să cheme și-o sută de doctori după ce-o termin. Le-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încă mai pare tânăr ; aproape tânăr îi pare și trupul, îngrijit îmbrăcat, pe care mult timp a reușit să-l ferească de burtă. Numai ochii de la o vreme îl îngrijorează, pentru că, în lumină și fără motiv, au început să-i lăcrimeze. — ...pentru că tu, spre deosebire de mine, și după treizeci de ani de regim comunist, încă te mai simți datoare să te comporți după cum îți cere rangul. Da, da, nu râde, nu protesta, chiar despre așa ceva este vorba ! Chiar dacă tatăl tău vitreg a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
niște nemernici. Ea îți poate da explicații, oricum, îți poate spune tot ce știe. Lucrurile sunt cam enigmatice. Când Emma se duse să o aducă pe Pearl, Tom se privi în oglinda gravată cu fântâna de cristal. Ochiul drept îi lăcrima, abia de-l putea ține întredeschis și era înconjurat de un cerc puhav, roșu. Părul i se udase de la potop, iar buclele lungi îi atârnau ca niște cozi de șoricei. Cămașa era și ea udă și ruptă la gât. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toamnă târzie. Toaibă, fiind cel mai înalt, a fost așezat în fruntea echipei. Lângă el tremura ca frunza plopului un deținut înalt și subțire ca un fir de ață. Tușea și mereu își ștergea nasul. Ochii duși în fundul capului îi lăcrimau... Toaibă a privit spre el cu milă. „Săracul! Uite la el cât îi de bolnav și aiștia nici nu-l iau în seamă. Bietul de el, nici nu ajunge azi în mină, dar să mai și lucreze” - gândea aruncându-și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zborul și se descurcau singuri în procurarea hranei. Odată cu venirea toamnei, proprietarul punea tot mai multe lemne pe foc, iar fumul devenea tot mai gros. De la un timp, sănătatea berzei a început să se șubrezească tot mai mult, ochii îi lăcrimau tot mai des, penele deveneau tot mai negre și mai puțin mătăsoase. Pasărea își pierdea bucuria de a trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărât să-și părăsească cuibul. Pentru că aripile îi tremurau și privirea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
celebră universitate tehnică americană. Surpriză: o "poveste" care a provocat pe tot mapamondul suspine, Love story, a fost filmată în "tehnicul", austerul Boston. Am recunoscut, la "Harvard", parcurile, clădirile, biblioteca, aleile. Și mi-am amintit că, la sfârșitul "poveștii", am lăcrimat cum n-am făcut-o la Hamlet. Există, se pare, un tip de dulcegărie care e irezistibilă. Dar nu văd nimic rău în asta. După ce am plecat de la "Harvard", m-am oprit la un magazin care închiriază videocasete. Vroiam să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să vină acasă și pe jos, lăsându-i și poezia pe care părintele i-a încredințat-o, al cărei final s-a întipărit și în memoria mea: “Aș vrea, iubito, să nu știi că lângă chipul tău doar Christ a lăcrimat din ochiu-I trist, aș vrea, iubito, să nu știi...” Savel a rămas impresionat de tinerețea estompată a preotesei pe care din povestirile părintelui o avea în memorie ca pe o studentă. Încurajând-o că părintele e tot timpul cu gândul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ce le-mbrăcaseră uniforma, dirijându-i. Ce fel de mineri erau aceștia, comportându-se ca bestiile? Am cunoscut în detenție mineri adevărați și am învățat de la ei atâta omenie !... aveau temere de Dumnezeu, dragoste de casă, copii și soții. Sufletul lăcrima când i-auzeam cântând: „...în lumea noastră fără cer, c-așa e viața de miner...” Nu mai pridideam să-i ascult cu câtă dragoste vorbeau de țară și de frumusețea florilor de mină. Mai peste ani, de la cei din Șurdeștii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
încătușat, pe membrii rețelei capturate, Marga Teslaru a fost transportată în salonul-spital, al poliției, pentru revenire. Și, totul s-a terminat, ca și războiul rece, fără vreun foc de armă, fără vreo victimă. Singură, Marga Teslaru, pe patul din salonul-spital, lăcrima, șoptindu-și, cu tristețe: drum bun, clipă de fericire,în care mi-am legat inima, de cel pe care mi l-aș fi dorit omul vieții mele! Drum bun... dacă n-a fost să fie...încă o dată, drum bun! Adio
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]