1,018 matches
-
fost rănit, Îi spuse apoi lui Nick. În mai multe locuri. Dacă vă interesează cicatricile, pot să vă arăt câteva foarte interesante, dar aș prefera să vorbesc despre cosași. De fapt, despre ce numim noi cosași - care sunt de fapt lăcuste. Aceste insecte au jucat un rol foarte important Într-un anumit moment al vieții mele. S-ar putea să vă intereseze și vă puteți uita la uniformă cât timp vorbesc. Adjutantul Îi făcu un semn cu mâna celuilalt curier să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vă uitați și voi, le spuse telegrafiștilor. Nu pot spune că am vreun grad. Servim consulatul american aici. Nu-i nici un deranj dacă vă uitați. Puteți să vă și holbați, dacă vreți. Și eu să vă zic cum e cu lăcustele americane. Cea căreia Îi spunem maro-mijlocie a fost mereu preferata noastră. Rezistă cel mai mult În apă și sunt preferatele peștilor. Cele mai mari, care zboară, scot un zgomot asemănător cu cel pe care-l face șarpele cu clopoței atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plase obișnuite, ca cea pentru țânțari. Doi ofițeri ar ține plasa de la capete alternative, sau, ca să zicem mai simplu, fiecare de câte un capăt, apoi se apleacă, apucă și partea de jos a plasei și Încep să alerge contra vântului. Lăcustele purtate de vânt sunt prinse Între pliurile plasei. Nu-i nici o șmecherie să prinzi chiar foarte multe lăcuste astfel și, după mine, nici un ofițer n-ar trebui să umble fără o astfel de plasă, din care să poată improviza un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
simplu, fiecare de câte un capăt, apoi se apleacă, apucă și partea de jos a plasei și Încep să alerge contra vântului. Lăcustele purtate de vânt sunt prinse Între pliurile plasei. Nu-i nici o șmecherie să prinzi chiar foarte multe lăcuste astfel și, după mine, nici un ofițer n-ar trebui să umble fără o astfel de plasă, din care să poată improviza un năvod cu care să prindă lăcuste. Domnilor, sper că am fost destul de limpede. Aveți Întrebări? Dacă nu Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Între pliurile plasei. Nu-i nici o șmecherie să prinzi chiar foarte multe lăcuste astfel și, după mine, nici un ofițer n-ar trebui să umble fără o astfel de plasă, din care să poată improviza un năvod cu care să prindă lăcuste. Domnilor, sper că am fost destul de limpede. Aveți Întrebări? Dacă nu Înțelegeți ceva În timpul cursului, vă rog să mă Întrebați. Nu vă fie teamă. Nici una? Atunci să Închidem În această notă. Ca să-l citez pe un mare militar și gentelman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
proorocul Isaia, cînd zice: "Iată glasul celui ce strigă în pustie: "Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările." 4. Ioan purta o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. 5. Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea și din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; 6. și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 7. Dar cînd a văzut pe mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
face parte din strategie, un alt vicleșug al regizorului care ne potopește acum cu manevre și postmodernism cinematografic de cea mai pură speță literară, urmează evadarea, zecile de victime, bătălia dintre deținuți și gardieni, presa omniprezentă, Întunericul, sîngele, țipetele, ziua lăcustei lui John Schlesinger, wrestling, demonul, demonul care răsare din iepure, din alcool, din nimic, ca În Millenium, cînd te sperie un nesfîrșit șir de criminali imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din Iași. „Există În lume și alte țări insulare, dar dintre acestea trei se fac remarcate: Anglia, Japonia și România.” În ultimul caz sper că-i o metaforă, noi fiind Înconjurați de slavi și de „evrei ca niște nori de lăcuste, pe care chiar și ungurii i-au alungat, deși au ceva asemănător”. Așa se explică, În sfîrșit, cum a murit Attila. De la circumcizie. Și, În Încheiere: „Singura cale de a scăpa de sărăcie este calea japoneză”. Cum spune-n Expres-magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care mă primise dimineața atât de generoasă în sânul vieții ei fără început și fără sfârșit. Cât aș fi vrut atunci să fiu liber, să rămân în cortul meu cu lampă de gazolină și să ascult milioanele de greieri și lăcuste din preajma mea... ― Allan, îți dau o veste bună pentru d-ta, îmi vorbi inginerul. Ne trebuie un om destoinic în Assam, să inspecteze terasamentul și podurile pe linia Lumding-Sadyia. M-am gândit numaidecât la d-ta, și Consiliul te-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cine e Ana, de ce și de unde a apărut ea în povestea din visul lui PAM. Povestea din visul lui PAM ne spune acum că asupra Țării lui Verde Împărat s- a abătut o mare nenorocire. Ca un nor negru de lăcuste, s-a năpustit peste Țară o haită de zmei. Ca să nu fie descoperiți de oameni, zmeii și zmeoaicele s-au ascuns sub înfățișări felurite: unii dintre ei au luat și ei chip de om, dar cei mai mulți s-au transformat în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
apărat pe alți mari tâlhari să nu cadă pe mâna legilor... Se-mbuibă în salarii și pensii uriașe vechii activiști comuniști și hoții cei noi, iar voi, frați ai mei, dacă n-ați murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și la sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și lăcuste ce te aștepți să Înceapă să cânte din clipă-n clipă, umplând camera cu acea stare de calm natural pe care niciodată nu poți să-l Închizi Între niște pereți burdușiți cu cărți sau cu te miri ce alte fleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aerul, urnindu-se greu, nu îi umplea pieptul, ci, pur și simplu, trecea prin el ca prin sită. Nu avea nici cea mai mică intenție de a se întoarce spre sine, era concav, centrul său de greutate era ca o lăcustă scânteietoare care zbura înaintea lui. Trunchiurile uriașe aveau scoarțe solzoase, iar crăpăturile lor neîntâmplătoare semănau cu literele alfabetelor runice. De fapt, fiecare formă, fiecare încrețitură a suprafețelor, sugera, privită în amănunțime, un înțeles, pădurea părea încărcată de simboluri și entități
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
erau umerii, și mai subțiri, ca niște fuioare, spre glezne. Nu aflaseră niciodată cât de calzi erau aburii aceia, dacă erau aburi sau doar o vedenie a vânturilor, acolo unde se întâlneau ele, căci Magul frunzelor, cu mersul lui de lăcustă, era întotdeauna cu câțiva pași înaintea lor. Nimeni nu le vorbise vreodată despre Magul frunzelor și, pentru restul lumii, el nici nu exista. Într-o bună zi, se așezară în cerc, în parcul Bălcescu, puseră ghiozdanele maldăr în mijloc și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu aveau aceeași îndemânare la desen și nici nu îl desenaseră în aceeași poziție. Probabil că, dacă cineva ar fi suprapus desenele într-un film de animație, cele patru desene rulate succesiv ar fi reprodus unul dintre salturile lui de lăcustă. Magul frunzelor avea picioare subțiri, terminate ca o împunsătură de ac. Nu putea călca decât de pe o frunză pe alta, nu știm ce se întâmpla atunci când nu mai erau frunze pe care să calce, așa cum nu știm ce se întâmplă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rămânea suspendat între cer și pământ. Ceilalți declarau cu gravitate „Pricea s-a ales !“, ceea ce însemna sentința. Magul frunzelor rămânea câteva clipe în urmă, căci magii îi iubesc mai ales pe învinși, apoi țopăia din nou, cu zburdălnicia lui de lăcustă, ca să le arate calea. Cum haina de piele îl strângea, Maca sărea cu oarece greutate. Pe Jenică hainele nu-l strângeau, dar tocmai pentru că erau largi îl stânjeneau, căci lărgimea cămășii era menită tocmai să-i ascundă pântecul care, de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiecărei zile ***, Rubik (roman colectiv) Nicolae Breban, Îngerul de gips Stelian Tănase, Maestro V irgil Duda, Ultimele iubiri Marin Mincu, Intermezzo II : Graziella Nicolae Breban, Orfeu în infern Augustin Buzura, Raport asupra singurătății Nora Iuga, Hai să furăm pepeni Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala) Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor Dora Pavel, Pudră Adrian Oțoiu, Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita Cătălin Dorian Florescu, Zaira Dan Lungu, Cum să uiți o femeie (ediția a II-a) Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez (ediția
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fetele prea dornice să atragă atenția Împăratului. Odată, ea a ordonat ca una dintre concubinele imperiale să fie bătută până la moarte deoarece părea să flirteze cu Împăratul. — Veniți mai aproape, fetelor. Toate, zice bătrâna doamnă. Uită-te bine, fiule. Fără lăcuste prăjite la cină, articulează împăratul Hsien Feng de parcă ar fi singur în încăpere. — Am zis mai aproape! țipă la noi Marea Împărăteasă. Pășesc înainte împreună cu celelalte cinci fete. — Prezentați-vă, ordonă Majestatea Sa. Una după alta ne spunem numele, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
țară. I-am povestit o experiență care mi-a schimbat felul în care-i priveam pe țărani. Când aveam unsprezece ani, am participat la o acțiune organizată de tata, în calitatea sa de taotai, pentru a salva recoltele de invazia lăcustelor. — Vara era caniculară și umedă. Cât vedeai cu ochii, totul era verde. Culturile erau înalte până la brâu: orezul, grâul și meiul se împlineau cu fiece zi. Vremea recoltei nu era departe. Tata era fericit, căci știa că dacă totul mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era fericit, căci știa că dacă totul mergea cum trebuie până se recoltau culturile, țăranii care locuiau în aproape cinci sute de sate vor putea să supraviețuiască până la sfârșitul anului. Și atunci s-a auzit dintr-odată sunetul roiurilor de lăcuste. S-au lăsat asupra culturilor tocmai când acestea începeau să se coacă. Peste noapte, întreaga regiune a fost năpădită. A fost ca și cum veniseră din nori sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două tobe micuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lângă aripi două tobe micuțe în formă de scoică: când fâlfâiau din aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit în nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți precum ferăstraiele. În câteva zile, câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a-i ajuta pe țărani să sape tranșee: i-a poziționat în calea lăcustelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți precum ferăstraiele. În câteva zile, câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a-i ajuta pe țărani să sape tranșee: i-a poziționat în calea lăcustelor care înaintau prin culturi. Când o tranșee era gata, tata ordona unui grup de țărani gonească insectele. „Ridicați-vă hainele în sus și fluturați-le“, le-a zis. Ideea era ca ei să împingă lăcustele spre tranșee, în spatele cărora era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
i-a poziționat în calea lăcustelor care înaintau prin culturi. Când o tranșee era gata, tata ordona unui grup de țărani gonească insectele. „Ridicați-vă hainele în sus și fluturați-le“, le-a zis. Ideea era ca ei să împingă lăcustele spre tranșee, în spatele cărora era un alt grup ce urma să le umple până sus cu paie uscate. Mii de țărani dădeau din mâini și țipau cât îi țeneau plămânii, și eu eram printre ei. Am gonit lăcustele în tranșee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să împingă lăcustele spre tranșee, în spatele cărora era un alt grup ce urma să le umple până sus cu paie uscate. Mii de țărani dădeau din mâini și țipau cât îi țeneau plămânii, și eu eram printre ei. Am gonit lăcustele în tranșee. Odată ce au fost prinse acolo, tata a ordonat ca paiele să fie aprinse: lăcustele au fost prăjite. Le-am lovit cât de repede am putut, ca să le împiedicăm să zboare. Ne-am luptat cinci zile și cinci nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până sus cu paie uscate. Mii de țărani dădeau din mâini și țipau cât îi țeneau plămânii, și eu eram printre ei. Am gonit lăcustele în tranșee. Odată ce au fost prinse acolo, tata a ordonat ca paiele să fie aprinse: lăcustele au fost prăjite. Le-am lovit cât de repede am putut, ca să le împiedicăm să zboare. Ne-am luptat cinci zile și cinci nopți și am reușit să salvăm jumătate din recoltă. Când tata a declarat victoria, era de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]