7,915 matches
-
să-i urmărească în continuare. Tapú Tetuanúi putu distinge cât se poate de clar figură respingătoare a unui uriaș acoperit de tatuaje, care îi amenință în gura mare, învârtind în jurul capului o ghioaga lungă, si nu era nevoie să-l lămurească cineva ca să-și dea seama că acel individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege al temutelor „baracude“. În acel moment, prințesa Anuanúa încerca să se arunce în mare, insă Miti Matái - care îi urmărea și cele mai mici gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu un scepticism nedisimulat și, până la urmă, cel dintâi observa, clătinând din cap: — Am impresia că tu cam inventezi legile astea!... Scoase un oftat. Sau cel puțin îți aduci aminte numai de cele care-ți convin. Nu le inventez... îl lămuri prietenul lui. Dar Hiro Tavaeárii mi-a explicat odată că legile au fost create de oameni și se păstrează numai în memoria lor... Și asta ce vrea să-nsemne?... Că, la fel de bine, oamenii pot să creeze altele noi sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea și femeia încremeni văzându-i lacrimile șiroind pe obraji. Trecu prin toate spaimele până se lămuri care era motivul acestei suferinți. Porniră spre casă și tot drumul fetița o imploră să-i cumpere și ei o bicicletă. Pentru Sanda Leon această cheltuială era un efort financiar pe care cu greu și-l putea permite. Luana auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i spună cât de mult îl iubise, că fusese ginerele preferat, că veselia debordantă și puternicul simț al umorului îi făcuseră prezența plăcută oriunde. Bătrâna se strădui să-și adune puterile. Ridică fetița pe genunchi și încercă să-i lămurească, simplu și pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu privirea înfiptă în irisul bunicii, fetița transforma în imagini fiecare cuvânt al ei. Se vedea mică și neputincioasă în lupta cu nefericirea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
țină de urât. Eu îți doresc să te întorci cu bine În casa-n care-am stat numai noi doi. Nu vreau alt dar, te vreau numai pe tine, Ca să-mi aduci iubirea înapoi". Mesajul lui, plin de contradicții, nu lămuri în nici un fel problema dintre ei. Versurile din final nu făcură decât s-o arunce într-o ceață și mai deasă. Luana așteptă, fără stare, ca băiatul să-i dea caietul lui, pentru a putea pune punctul pe "i". Plănuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care îl găsi era acela că Radu se temea de reacția părinților. Ca și Sanda, într-un alt moment, ei aveau să vadă în ea doar femeia despărțită, fără căpătâi. Se hotărî să-i vorbească, cu grijă și delicatețe, să lămurească, o dată pentru totdeauna, problema dintre ei. Ajutat de atitudinea ei gingașă, Radu reuși să se destăinuie și Luana află, cu stupoare, că era orfan de ambii părinți. Mătușa care îl crescuse nu se mai afla de mult printre cei vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altul ca doi străini, în propria lor casă. În sâmbăta care urmă, merseră la aniversarea unuia dintre colegi. Certați, ei se așezară pe o canapea, incapabili să se integreze în starea de bine din jur. Vlad Ionescu îl chemă să lămurească o dispută între bărbați pe o anumită temă tehnică. Radu se închise în cercul de băieți, sfidând prezența consoartei. Luana privi femeile adunate în sufragerie. O oarecare Rebeca Schtac monopoliza discuția doamnelor. De o frumusețe și-o senzualitate ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întâlnire în rochie de vară. Ce se petrecea, înnebunea? Ieși pe culoar clătinându-se. Nuța Cordel se îndrepta spre ea, cu un zâmbet lățit pe toată fața. Ce mi-au auzit urechile? Te-a lăsat bărbatul. În sfârșit, s-a lămurit cine ești. Luana nu reuși să-și mai găsească echilibrul. I se înmuiară picioarele și se rezemă de perete. Nuța o țintuia cu privirea ei verde, de o răutate dementă. Știam că mai devreme sau mai târziu vei fi pedepsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clipi des, aiurită. Nu putea accepta că îndelungata așteptare, plină de planuri și măsuri severe, fusese în zadar. Domnule director, așa ceva nici nu intră în discuție. Femeii ăsteia nu i se vor mai face toate mofturile. Acum, când ne-am lămurit cu toții cum stă treaba, trebuie să luăm atitudine împotriva ei. De fapt, de asta am și venit. Întâi de toate, vreau control absolut asupra doamnei Noia. Năucit de vorbele ei, bărbatul o privi interzis. Ghionoaia, departe de realitate, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce face. După terminarea programului, se duse direct la Ștefan. Intră în casă ca o furtună, bolborosind cuvinte din care bărbatul nu pricepu nimic. O obligă să se așeze, să-și adune gândurile și să vorbească pe înțelesul lui. Se lămuri curând că nu ardea nicăieri și că femeia, ce se tot foia pe scaun, se agita din pricina unor motive care n-o priveau. Luana nu putea accepta ideea de a sta pasivă în fața goanei oarbe cu care șeful ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a spus acesta. Adam continua să privească, ferindu-și ochii de soare. — Pleacă toți din cauza secetei. Își Închipuie c-o să le fie mai bine În orașele mari, printre străini, dar nu-i adevărat. Eu de acolo vin și m-am lămurit. A râs de parcă ar fi glumit. Adam nu-și dădea seama dacă vorbea serios. — Vai de noi, toată țara asta nu-i decât un mare căcat! a strigat tânărul acela În direcția vasului și a râs amar. Nu-i nici o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dar asta era acum o veșnicie, Înainte de... — Înainte de ce? El a dat iar din umeri, un tic pe care-l căpătase de puțină vreme, a observat Margaret, o ușoară Înălțare a umerilor care putea să nu Însemne nimic. Nu era lămurită dacă era oboseală nervoasă sau iritare, furie sau ignoranță. Pe când nu ieșiseră Încă bine din curtea spitalului, au zărit-o pe sora Cantik alergând stângaci după mașină, Împiedicându-se În sandalele ei jerpelite. Strângea ceva În mână, un cocoloș alb
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
iubirii nu-i lovește pe bărbați mai mult decât pe femei, că ele pot să aibă o purtare la fel de schimbătoare și de neprevăzută ca a bărbaților. Unele lucruri Îi rămâneau totuși străine. Nu fusese cu adevărat În stare să se lămurească ce-i cu dorința de copii, de ce simțeau unii nevoia să-i aducă pe lume, pentru că așa ceva i se părea nu numai fără rost, dar și Împotriva tuturor așteptărilor. La ce bun să-ți sacrifici viața pentru cineva care se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fără capac pe care scria zahăr, un dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din plastic plini cu fel de fel de obiecte. Facem curățenie, o lămuri Alexe, care, vitregit de biroul său imens, unde altă dată se instala și domina încăperea, argumenta, dădea verdicte...se mișca dezordonat de ici acolo cu câte un obiect în mână neștiind ce să facă, unde să-l așeze. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era imposibil să nu-ți descrețească fruntea. Dar în afara intervențiilor ei însuflețite, a ciripitului sprințar, cu greu se mai urnea din loc o discuție interesantă, dar și atunci, exact când nu te așteptai, rămânea în suspensie, se bloca fără să lămurească toate aspectele. Carmina nu înțelegea ce se întâmplase cu el, se plictisise, medita la ceva anume în toate acele ore de absență? Parcă intrase într-o eclipsă, zâmbea amuzat, le filtra pe cele trei femei de la înălțimea biroului, le trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el devine mult mai sârguincios atunci când șeful de secție e plecat? A aflat amănunte despre el de la cineva anume sau a fost o simplă supoziție, ca multe altele care s-au nimerit să aibă un miez de adevăr. Da, își lămuri el, a fost o simplă supoziție, Alexe atacă numai în puncte pe care le știe vulnerabile, și-a creat o tactică de atac diabolică, vede că dă roade și rămâne pe poziție, devine invincibil, își apără terenul. Care teren? Terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta vizita proiectată, poate se rușina de părinții ei, ori poate se temea de un eventual refuz? Sub plapumă, lângă bărbatul ei care dormea dus, întors cu spatele, Sidonia încercă să-și lămurească de ce natură erau ezitările fetei, ce anume o făcea să șovăie, să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă și băiatul acesta al meu s-ar pricepe, Dumnezeului, s-o scoată oleacă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o debara, scărmăna niște lână, în jur pluteau o mulțime de fluturi orbi, se loveau de pereți, de obiecte, erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât încă nu e prea târziu. Abia așteptau, săracele, ca ea să-și isprăvească cercetarea și să le lămurească, gesticulând a lehamite: Nu v-am spus eu? Cu foanfele din ziua de azi nu-i șagă, ce, mai există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în floare, ei, aș, ce spun eu, din par în par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea neclintiți ca să vă pot înțelege. Atunci m-am fixat pe ideea că voi nu faceți decât să blufați pe conceptul de perfecțiune, că idealurile voastre erau de fapt imposibile. Asta s-ar fi putut discuta atunci, mă, se puteau lămuri multe lucruri, nu? Adevărul, te asigur, e cu totul altul, păcat, mare păcat că nu l-ai înțeles. Adevărul era, continuă în sinea ei Carmina, că-mi pierdusem încrederea în voi, niciodată nu ați încercat să-mi spulberați îndoielile. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înainte. La stop bătea nervos darabana cu degetele pe volan. Era grav, solemn, părea nedormit. Lângă el Carmina zăcea împietrită în scaun. Nu prea știa la ce să se aștepte. El nu era dispus s-o privească sau să o lămurească. Pe chipul lui era evidentă expresia de încordare. Carmina știa că nu i se poate opune, că se afla în mâinile lui. Poate o să se întâmple acum, își zise, crispată și sângele îi coborî din obraji. Poate acum. De îndată ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
data asta a vrut să doarmă lângă mine, prin somn își va arunca o mână peste gâtul meu, ce bine că nu m-am dus cu el, mă futeam ca proasta, el se ducea în Bulgaria și eu tot nu lămuream nimic, rămânea să mă scol de dimineață, el să plece la autocar și eu să vin ca o vacă la teatru, acum că abia am reușit să mă liniștesc și să mă obișnuiesc cu ideea, ok!!! A fost doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și eu, unde, nu știu, acasă, la București, n-am spus că plec singur, dacă vrei, vii și tu, nu mai pot să stau aici... nici eu... e bine să vorbim, ce dacă suntem într-un impas, e bine să lămurim ce se întâmplă, l-am pierdut, Bianca. Îi dau un mesaj să vină, vino, unde ești, poate mai târziu, spune el, mai scriu unul, Filosoful își plimbă zâmbetul pe la mese, e ultima lui zi de burlac, eu râd indecent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Adrian, care își câștigase cândva existența că romancier. A renunțat Jeffrey Archer la titlul de lord? Sau Richard Branson a călătorit cumva cu unul din trenurile sale? — Cică-i un interviu cu Șam în suplimentul duminical al lui Sentinel, îl lămuri Eleanor. Luat de Fanny Tarrant. — Aha, făcu Adrian. Eleanor îl privi surprinsă: — Vrei să spui că știai de el? — Păi, oarecum. M-a sunat țipă asta, Tarrant, în legătură cu el. — Nu mi-ai spus nimic. Am uitat, se scuză Adrian. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de Eleanor. Ce te-aduce aici atât de devreme într-o dimineață de duminică? Și înainta spre vizitator cu mâna întinsă. Pentru a i-o putea strânge, Șam se văzu nevoit — Plec la L.A. în dimineața asta de pe Gatwick, îl lămuri Șam. Mi-am zis să vă fac o scurtă vizită în drum spre aeroport. — Ce surpriză plăcută! spuse Eleanor. Nu te-am mai vazut de secole! Ai luat micul dejun? — Atât cât am putut, zise Șam. — Bei o cafea? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]