2,387 matches
-
de platină ghemul de riduri. Ochii melcului se roteau alandala trei anotimpuri. Bunicul plângea când un fluture bolnav se pierdea în vânt. În cana cu vin o gâză făcea valuri clătinând o stea. La hoțul nocturn cățelul de usturoi a lătrat timid. Din trunchiul de brad Rapsodia Română susura-n ramuri. Urcat pe catarg un șoarece năstrușnic se credea Columb. Zmei și căpcăuni și un singur Făt-Frumos bat pădurile. Creionul roșu trimisese la moarte poemul fetei. Din lanul de grâu graurii
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
tinerețe a săpat cu elan și entuziasm la șantierul de tineret pentru conducta de gaz metan Agnita-Botorca?! Satul are Poștă, Telefoane, Vulcanizare și multe case în renovare. Didactic, cloștile râcâie pământul, înconjurate de puii pestriți care le imită vioi. Câinii latră, caii fornăie, pisicii aleargă sprinteni, cumpenele de pe la fântâni scârțâie, clopotele bat, e viață peste tot. Și zgomot. Belșug nu este, dar e forfotă. Iar nouă parcă ne-a mai venit inima la loc. Și iar mă duce gândul la eternitate
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
tineri. Neliniștit, poetul se vede călător într-un tren cu răniți pe care este silit să-l conducă pe câmpul de luptă, ceea ce-i crează o oarecare angoasă:“conduc un tren cu răniți / de pe câmpul de luptă / aud viața încă latră ca o cățea la lună /alungă tinerețea prin smârcuri / câmpul de luptă seamănă cu un oraș / un uriaș răstignit pe pământ / cu paratrăznetele de pe biserici / înfipte în inimă”. Eugen Barz - cu o grafică a lui Ștefan Suditu - a alcătuit un
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
era înnegrit de intemperii și adânc scobit de gheare. Dar ușa era întredeschisă. O împinsesem precaut, cu speranța că, odată intrat, voi scăpa de amenințarea fioroaselor animale. Și în casa scărilor însă, pe trepte, erau aciuate potăi, care începuseră să latre sălbatic, provocând un zgomot asurzitor. De afară, alte urlete le răspunseseră, sporind vacarmul. Simțeam că vlaga îmi părăsește picioarele, că panica pune stăpânire pe mine, împiedicându-mă să găsesc o soluție de ieșire din impas. Nu-mi mai rămăsese decât
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
întrezărește “un sâmbure de lumină”. Ceea ce se remarcă în aproape toate poemele e tristețea, melancolia funciară, e nostalgia timpului prăbușit în sine și lipsa oricărei bucurii: “prăbușită în neguri / las dinții amintirii / să-mi muște / rana despăturită de umbre / spaima latră în adâncuri / dincolo de ridurile scoarței / zvâcnesc încă de sevă / încătușate primăveri / astăzi / ne mai desparte o cameră / a inimii / să spargem noaptea albă / și să culegem fluturi”. Ori: “mă ninge mov / sub tropot de nori / gândurile trosnesc / durerea se dezlipește
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
o au decât pe ea! Și face, ce știe să facă... Ce face un cățel: mușcă. Se repede cu înverșunare la piciorul omului rău și-și înfige colții cu toată disperata ei dorință de a face ca răul să dispară... Latră și rupe. Simte gustul sângelui și înțelege că... face ''ceva rău''. Educația ei de fetiță cuminte își spune cuvântul. Ea trebuie să apere omul, să iubească și să asculte cu supunere necondiționată ordinele OMULUI! Să-l asculte mereu și să
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
un ceaun cu lapte fiert Când lingurile saltă-n ritm alert Și sudoarea frunțile ne scaldă Mă văd copilul așezat pe vatră Și lingura de lemn, mereu prea mică Pândit cumva de-o ceată inamică Când șoarecii de foame parcă latră Și mă luam la-ntrecere cu mine În gândul meu naiv c-o să mă satur Stahanovindu-mă prematur Că cine e sătul, se simte bine N-apuca ceaunul să dea-n clocot Să-l umple cerul de steluțe albe Că pofta
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]
-
dosar cu bieți fluturași, dar cu gestul turnător de „te am la mâna”, sprijinit pe însemnele Republicii, fără jenă că le spurca! În politică, a nu avea nici un Dumnezeu, echivalează cu a nu avea doctrina. Iar, cănd n-ai doctrina latri orice, numai să nu taci. Asta ar trebui sa inteleaga popularii Europeni care au venit la noi, ca și cum special pentru noi, ca aluzie la starea noastră, și-au formulat lozinca congresului drept:„Mai multă Europa”... Mai multă; fie cât de
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
servit niciodată. Dar iubit- da. De iubire nu te poți sătura. O imensă foame de iubire. Îngăduie firii tale să supraviețuiască. Îți ia jumătate din creier, din voință. Trăim între buline, droguri, smoguri. Clopot robust. Victimă și efect. Numărul zece latră. Mulți oameni au reverii. Dar nu-l știu pe psi. Ne stingem încet ca-n vechiul Tibet. Cuiva i-a dispărut iubita. S-a evaporat. A simțit libertatea de care se bucură nebunii. Ca un sinucigaș. Nu înțeleg pe cei
AM CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359069_a_360398]
-
pagina principala ,cănd lupii-critici vor veni să te sfâșie și să te facă să-ți sară pofta de dulcețuri" Am râs,pentru că mi-a adus aminte de un dulău care vroia să-și marcheze teritoriul. Sau de un cățeluș care lătra și lătra ,poate ..poate se face auzit. Ah...da:))))))și de cantorii de la una dintre bisericile din zona mea ,cantori care chiar dacă și pe Cel de Sus îl ating într-un mod neplăcut la urechile divine ,dumnealor tot nu renunță
...SI-UN PRAZ VERDE:) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359284_a_360613]
-
cănd lupii-critici vor veni să te sfâșie și să te facă să-ți sară pofta de dulcețuri" Am râs,pentru că mi-a adus aminte de un dulău care vroia să-și marcheze teritoriul. Sau de un cățeluș care lătra și lătra ,poate ..poate se face auzit. Ah...da:))))))și de cantorii de la una dintre bisericile din zona mea ,cantori care chiar dacă și pe Cel de Sus îl ating într-un mod neplăcut la urechile divine ,dumnealor tot nu renunță la "cantat
...SI-UN PRAZ VERDE:) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359284_a_360613]
-
Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului POEMUL TOAMNELOR MELE mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță Se vâră adânc în mine tristețea din copaci ce și-au pierdut culoarea ca pozele bunicii miroase întomnarea a prânz de vârcolaci și-a fugă necurmată de lupii lungi ai fricii prin calendarul minții cu-un tic
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
de-o boală mă flutur printre toamne ca-ntr-un ținut de iască mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță dar tot te-aștept iubito de unde-ai fi să vii cum te-așteptam, și-atunci, la ani-mi douăzeci iar toamna asta lungă o primăvară-ar fi de mi-ai intra în casă și n-ai vrea
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
legată cu mâinile la spate, mergea cam la doi metri de soldat ; pe lângă ea, de o parte și de alta a drumului, lume cât vezi cu ochii și copiii care se zgâiau la rușinea ei și-o scuipau muierile și lătrau câinii și ea mergea cu capul în jos și se smiorcăia: -Hai, măi Mielule, iartă-mă, că mi-e și mie rușine... -Să te culci cu Nițu nu ți-a fost, fa, rușine ?- o amenința Mielu cu pușca îmbrăcat militar
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
mă alaltăeri noapte când te-ai culcat cu Ioana lui Șoarece ? Ce crezi tu că nu te cunoaște lumea ? -Hai, mamăăă, că s-a răcit dracului mămăliga aia !- striga fie-sa după ea din ulița învecinată. Lasă proștii satului să latre și nu te mai lua cu ei ! -Te prind eu și pe tine, Ioană !- striga Leu după ea. -Și ce-ai să-mi faci, măăă, amărâtule ? Ai să-mi mănânci c... ! Aia ai să-mi faci ! Tu crezi că eu
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
sunt singurul călător care aștept trenul. Doar trei căței mă urmăresc îndeaproape dintre care unul mai mare alb dar șchiopătând neavând un picior. Săracul e atât de frumos, ce-o fi pățit!? Nu știu de ce pe mine nu m-au lătrat în schimb pe câțiva din sat i-au lătrat. Chiar și atunci când câțiva băieți și o bătrână au trecut prin gară era sa-i muște. Numai pe mine nici măcar nu m-au lătrat, când mi-am așezat scaunul cu spătar
GARĂ PENTRU UNUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359440_a_360769]
-
mă urmăresc îndeaproape dintre care unul mai mare alb dar șchiopătând neavând un picior. Săracul e atât de frumos, ce-o fi pățit!? Nu știu de ce pe mine nu m-au lătrat în schimb pe câțiva din sat i-au lătrat. Chiar și atunci când câțiva băieți și o bătrână au trecut prin gară era sa-i muște. Numai pe mine nici măcar nu m-au lătrat, când mi-am așezat scaunul cu spătar ei s-au așezat cuminți lângă mine cu botul
GARĂ PENTRU UNUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359440_a_360769]
-
știu de ce pe mine nu m-au lătrat în schimb pe câțiva din sat i-au lătrat. Chiar și atunci când câțiva băieți și o bătrână au trecut prin gară era sa-i muște. Numai pe mine nici măcar nu m-au lătrat, când mi-am așezat scaunul cu spătar ei s-au așezat cuminți lângă mine cu botul pe labe. Împărțeam singurătatea gării doar cu ei fiindcă gara era părăsită, doar două felinare luminau peronul ce aduceau aminte de acele gări din
GARĂ PENTRU UNUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359440_a_360769]
-
Acasa > Strofe > Timp > IARNA LA SAT Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului - Pentru copiii și nepoții voștri - E liniște acum în sat... Doar câinii ce mai latră, Căci e târziu, s-a-ntunecat; Lumină-i doar la vatră. Copacii s-au albit de tot Și drumu-i sub zăpadă. La streșini țurțuri cât un ciot Sunt grei și stau să cadă. În sobe pline cu butuci Doar focul
IARNA LA SAT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359558_a_360887]
-
a dispus evacuarea agresorului Câinele a rămas fără locuință iar stăpânul lui neputând deține conform legii două proprietăți și aflat sub presiunea opiniei publice, a cedat locuința sa patrupedului, iar el s-a mutat în cușca acestuia de unde mârâie și latră fără discernământ la absolut toată lumea Referință Bibliografică: Unde dai și unde crapă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360351_a_361680]
-
condamnat la moarte! Crezi, tu, că fericit mă poți tu face? E mama mea care m-a condamnat la moarte!”...Si tot Nichita, ne răspundea în 1982, anticipând viitorul nostru: “Tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră...” E așa de trist, spuneam, să vezi pe toate rețelele de socializare de pe internet numai poze cu câini, pisici, copii muribunzi, femei barbare, exotice și ireductibile, și bărbați imaturi care postează sute de poze cu petreceri indecente, care compromit toată
SCRISOAREA NR.140 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360377_a_361706]
-
materiale sau spirituale, având legătură cu nivelurile Universului: pământ, văzduh, cer. Termenul generic și-l asumă până la exprimarea dorinței de a rămâne în el: „Un tânăr animal aș fi vrut să rămân, să țin isonul Tăcerii în mână, soarele inimii latră-a pustiu, trecătoare sunt toate, doar cerneala mă-ngână!”; „Veniți, odată, în Piața Balcoanelor să-l vedeți pe Poet, animal pur-sânge, arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Cuvântului și-ar fi potcovit glasul cu vocabula Tăcerii...” Apa, ca de fapt toate simbolurile, poate fi considerată din două puncte diametral opuse, la toate nivelurile, apa generatoare de viață și generatoare de moarte, creatoare și distrugătoare: „Și apa zăcută lătrând din care beau cu nesaț pe furiș acum când scriu acest tratat despre morți, despre vii, despre sete!”; „Fântâna o-nconjur în somn de trei ori, sturzilor le dau de mâncare, deasupra dunelor nenorocului o colibă îmi fac, apa sfințită
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
ofensat, dar să știi că totuși viața la țară are un farmec aparte. Tu știi ce înseamnă ca la cinci dimineața când somnul îți este cel mai dulce, să auzi cum cântă cocoșul? Cum se trezește natura la viață? Câinii latră parcă ar lătra la stele, auzi, dacă ai această șansă, cum muge vaca chemându-și vițelul. Este adevărata viață, papa. - O fi, dragul meu, pentru romantici. Tu trebuie să fii pragmatic. Banul nu vine nici de la vacă și nici de la
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
știi că totuși viața la țară are un farmec aparte. Tu știi ce înseamnă ca la cinci dimineața când somnul îți este cel mai dulce, să auzi cum cântă cocoșul? Cum se trezește natura la viață? Câinii latră parcă ar lătra la stele, auzi, dacă ai această șansă, cum muge vaca chemându-și vițelul. Este adevărata viață, papa. - O fi, dragul meu, pentru romantici. Tu trebuie să fii pragmatic. Banul nu vine nici de la vacă și nici de la cocoș, decât atât
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]