4,444 matches
-
Și-a schimbat hainele, îmbrăcându-se mai elegant, și plecând mi-a spus din pragul ușii: - Slavă Domnului că nu sunt un papagal pe care să-l închizi într-o colivie frumoasă! Cuvintele lui s-au rătăcit un timp în labirintul creierului meu. Sunau ca niște zurgălăi când mergeam dintr-o cameră în alta fără să știu de ce să mă apuc. Pierdusem tot cheful să mai fac ceva. Nimic nu mai era important în lume, erau momente în care pierdusem iluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acest dans se exersa pentru a vindeca melancolia oamenilor și pentru a readuce spiritul ludic. Ca de obicei, răsfoiam din nou prin albumul cu gravurile lui Piranesi, mâzgălind pe o foaie separată fața soțului meu. Era din nou concentrat în labirintul cifrelor. Totul părea liniștit în jurul nostru, Sucki dormea în colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino cu miros și gust de Marsala. Nu știu cum au trecut orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că nu va dispărea niciodată, că va rămîne vie pentru totdeauna. E o promisiune foarte importantă. Pe toată viața, mi-a explicat tata. Astăzi e rîndul tău. Vreme de aproape o jumătate de ceas, m-am perindat prin meandrele acelui labirint ce mirosea a hîrtie veche, a praf și a magie. Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam și zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
luat cartea cu cea mai mare grijă și am răsfoit-o, lăsîndu-i paginile să fîlfîie. Eliberată din celula ei de pe etajeră, cartea a exhalat un nor de praf aurit. Satisfăcut de alegere, ne-am Întors pe urmele pașilor mei prin labirint purtîndu-mi cartea sub braț, cu un zîmbet Întipărit pe buze. Poate că atmosfera vrăjită a locului mă subjugase, Însă am avut certitudinea că acea carte stătuse acolo să mă aștepte de ani de zile, probabil dinainte ca eu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cineva o urmărise și că se temea că acel Coubert voia să pună mîna pe cărți ca să le distrugă. Nuria mi-a spus că venise să ascundă cărțile lui Carax. A pătruns În sala mare și le-a ascuns În labirintul de rafturi, ca unul care Îngroapă comori. N-am Întrebat-o unde le pusese, și nici ea nu mi-a zis. Înainte de a pleca, mi-a spus că, atunci cînd va reuși să-l găsească pe Carax, se va Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nesfîrșite cu aceeași hotărîre ce mă călăuzea și pe mine: salvarea cărții. La Început am crezut că Îmi aminteam ruta pe care o urmasem la prima vizită În acel loc, de mînă cu tata, Însă curînd am Înțeles că Întorsăturile labirintului arcuiau culoarele În volute cu neputință de amintit. De trei ori am Încercat să urmez un traseu pe care am crezut că-l memorasem, și de trei ori labirintul m-a Întors În punctul de unde plecasem. Isaac mă aștepta acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
loc, de mînă cu tata, Însă curînd am Înțeles că Întorsăturile labirintului arcuiau culoarele În volute cu neputință de amintit. De trei ori am Încercat să urmez un traseu pe care am crezut că-l memorasem, și de trei ori labirintul m-a Întors În punctul de unde plecasem. Isaac mă aștepta acolo, zîmbitor. — Ai de gînd să te mai Întorci vreodată după ea? m-a Întrebat. — De bună seamă. — În cazul ăsta, poate că vei binevoi să recurgi la o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe care numai dumneata o vei ști. E lemn vechi și are atîtea scrijelituri și zgîrieturi, Încît nimeni n-o să-și dea seama, decît dacă va ști ce caută... I-am urmat sfatul și am pătruns din nou În inima labirintului. Ori de cîte ori coteam, mă opream să marchez rafturile cu un C și un X pe marginea culoarului pe care intram. Douăzeci de minute mai tîrziu, mă pierdusem cu totul În măruntaiele turnului, iar locul unde urma să Îngrop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu mă grăbesc, știi? Tot ce-i bun se lasă așteptat. SÎnt mocofani care cred că, dacă Îi pun mîna pe cur unei femei și ea nu protestează, o au deja la degetul mic. Începători. Inima unei muieri e un labirint de subtilități care sfidează mintea necioplită a bărbatului mincinos. Dacă vrei să posezi cu adevărat o femeie, trebuie să gîndești ca ea, iar primul lucru e să-i cîștigi sufletul. Restul, dulcele Înveliș molcuț care te face să-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
hotărît să-mi Încerc norocul și s-o vizitez pe Nuria Monfort, În speranța că Încă mai locuia la adresa pe care mi-o dăduse tatăl ei cu ceva vreme În urmă. Piața Sfîntului Filip Neri e o mică răsuflătoare În labirintul de străduțe ce alcătuiesc urzeala cartierului gotic, ascunsă printre vechile ziduri romane. Urmele focurilor de mitralieră din zilele războiului erau presărate pe pereții exteriori ai bisericii. În acea dimineață, un grup de copii se jucau de-a soldații, străini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în raport cu sacrul. Fiecare șef este stăpânul interdicțiilor, al calendarului, al vânătorii și al forței. Cosmogoniile desemnează țapi ispășitori ce servesc și ca intermediari în relațiile cu lumea de dincolo. Cântul și flautul sunt primele mijloace de adresare către acești intermediari. Labirinturile sunt primele reprezentări metaforice ale acestor călătorii. Obiectele făcute de oameni sunt considerate în continuare niște ființe vii. Schimbul lor și căutarea echivalențelor dintre ele înseamnă tot un fel de schimb, așa cum sunt schimburile de sclavi, de ostatici sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se duce la parcul cu femeia cu găleata înclinată, să se așeze pe marginea bazinului, să mângâie apa verde cu vârfurile degetelor și să le ducă la gură. Și apoi, ce fac după asta, întrebă el. Apoi, nimic, întoarcerea în labirintul străzilor, să se rătăcească, să se piardă și să se întoarcă înapoi, să meargă, să meargă, să mănânce fără poftă, doar ca să reușească să-și mențină trupul în picioare, să intre într-un cinema pentru două ore, să se distreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stradă. Dar mai apoi se răzgândi, văzând că umbra gnomonului fixat pe galerie bătea deja spre ora a șaptea. Avea de făcut o bună bucată de drum dacă voia să ajungă la meșterul Alberto Înainte de terminarea lucrului. Se adânci În labirintul de străduțe dinapoia rămășitelor vechiului amfiteatru, flancate de un viespar de case umile din zidărie și de barăci din lemn, unde locuiau și Își țineau prăvălia mare parte din meșterii artizani ai Florenței. Mai spre sud, către malul râului Anno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apoi se Îndreptă prin curte până În cealaltă parte a porticului, urmat de Dante. Magazia era ticsită de mărfuri până la rafturile cele mai Înalte, din stejar masiv, care se Întindeau prin toată Încăperea. Urmându-l pe paznic, Dante pătrunse În acel labirint, Începând să urce peste pachetele Înghesuite din ce În ce mai mult spre interiorul edificiului. Temnița Minotaurului nu trebuie să fi fost prea diferită de iadul acela sufocant, se gândi el la un moment dat, Încercând să Își șteargă sudoarea. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poet, tremurul ce pusese stăpânire pe dânsul se mai domoli un pic. - Pânzeturile negustorului Fabio dal Pozzo. Trebuie să le sechestrez. Dă-te la o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți pe culoarele Înguste, până În punctul unde era depozitat fetrul venețianului. În magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc baloturile de jos. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceea ce auzise În unele povestiri: că există trupuri moarte pe care infernul le ia În stăpânire, animându-le cu suflarea sa. Îl văzu Îndreptându-se Încet spre portalul rămas deschis, lăsând În urmă o dâră de sânge și dispărând În labirintul de străduțe, către miazănoapte. Moartea lichidă te-a respins, Guido! Știința dumitale era confuză, oarbă precum spiritul dumitale! Îi strigă din urmă; celălalt, Însă, nu părea să-l fi auzit. În jurul său, coroana de foc Își pierdea din vigoare pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mă luă cu el la casa parohială. Un îngrijitor ne-a condus înăuntru. Avea o față palidă și părul lui aducea cu o blană. Părintele i-a explicat situația și, fără nici un cuvânt, îngrijitorul ne conduse de-a lungul unui labirint de culoare și scări pe care plutea un miros de ceară și leșie, către o cameră mare în care erau două paturi micuțe, puse cap la cap. Când am văzut pătuțurile, m-am gândit la al nostru, atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sau de ce le ia atât de mult timp. Poate că micul caporal îi scria și el zi de zi Lysiei Verhareine? Poate că scrisorile lui sunt pe cale să apară pe undeva, să o ia pe scurtături, pe alei pierdute, prin labirinturi, cu toate că cei doi sunt morți de multă vreme. Scrisoarea despre care vorbesc fusese pusă la poștă în Rennes, pe 23 martie 1919. Îi luaseră șase ani să ajungă. Șase ani pentru a străbate Franța. Un coleg de-al meu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sinea mea sunt sigur că „hăul negru al Romanismului“ se cască sub picioarele tale. Scrie-mi repede. Cu multă dragoste, THAYER DARCY Până și lecturile lui Amory au pălit În această perioadă. El s-a cufundat și mai tare În labirintul străzilor neguroase, mărginașe, ale literaturii: Huysmans, Walter Pater, Théophile Gautier, secțiunile mai picante din Rabelais, Boccaccio, Petroniu și Suetoniu. Într-o săptămână, din pură curiozitate, a inspectat bibliotecile personale ale colegilor săi, găsind-o pe a lui Sloane tipică: seturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adânc În rutină ca să scape de acea oroare. Iar acest prelat ceva mai Înțelept, ceva mai pur, nu fusese (Amory o știa) mult mai În vârstă decât el. Acum Amory era singur - evadase dintr-un țarc mic Într-un gigantic labirint. Se afla acolo unde fusese Goethe când Începuse Faust; acolo unde fusese Conrad când scrisese Trăsnaia lui Almayer. Amory Își spunea că, În esență, există două categorii de oameni care, din cauza deziluziei sau a unei limpezimi de gândire naturale, evadează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fusese Goethe când Începuse Faust; acolo unde fusese Conrad când scrisese Trăsnaia lui Almayer. Amory Își spunea că, În esență, există două categorii de oameni care, din cauza deziluziei sau a unei limpezimi de gândire naturale, evadează din țarc și caută labirintul. Există unii, ca Wells și Platon, care posedă, aproape inconștient, un straniu conformism ascuns, neacceptând pentru ei Înșiși decât ceea ce putea fi acceptat pentru toți semenii - romantici incurabili, care, În ciuda eforturilor proprii, n-ar putea intra niciodată În labirint ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
caută labirintul. Există unii, ca Wells și Platon, care posedă, aproape inconștient, un straniu conformism ascuns, neacceptând pentru ei Înșiși decât ceea ce putea fi acceptat pentru toți semenii - romantici incurabili, care, În ciuda eforturilor proprii, n-ar putea intra niciodată În labirint ca niște suflete goale pușcă. Pe de altă parte, există personalități gen vârf-de-lance, pionieri Într-un domeniu, ca Samuel Butler, Renan, Voltaire, care Înaintează mult mai lent, dar probabil mult mai departe, și nu pe linia directă, pesimistă, a filosofiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
paradoxurile spirituale și maximele didactice ale altora. Viața era o mocirlă afurisită... un meci de fotbal În care toată lumea se afla În ofsaid, iar arbitrul fusese alungat, fiecare pretinzând că arbitrul ar fi fost de partea sa... Progresul era un labirint... În care oamenii plonjau orbește, ca apoi să fugă Înnebuniți Înapoi, strigând că l-au găsit... că au găsit regele invizibil, elanul vital, principiul evoluției... scriind apoi o carte, declanșând un război, Întemeind o școală... Amory, chiar dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de un anumit sex, cu o anumită mândrie și silită de Întâmplare și de temperament să eșueze În căutarea de alinării la copii și femei, ținută În viață ca să ajute la construirea conștiinței rasei sale. A ajuns la intrarea În labirint În plină ură de sine, singurătate și deziluzie. O nouă auroră și-a aruncat hlamida peste fluviu. Un taxi Întârziat Înainta cu viteză pe stradă, cu farurile strălucind ca niște ochi aprinși Într-o față Înălbită de pe urma unui chiolhan nocturn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]