1,501 matches
-
Încoronate nu am făcut noi să cadă În noaptea ce nu are dimineață, În capcane cu mult mai subtile, ca să obținem stăpânirea lumii! Și acum tu vrei să ne Împiedici ca, la un pas de țintă, să punem mâinile noastre lacome pe secretul care ține-n mișcare de cinci secole istoria lumii? Rodin, vorbind În acest fel, devine Înspăimântător. Toate acele instincte de ambiție sanguinară, sacrilegă, execrabilă ce se manifestaseră la papii Renașterii se zăresc acum pe fruntea acestui fiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
grasă și un bărbat Încă și mai gras. Cărnurile lor se revarsă peste cotiere. Conform standardelor americane, nu sînt chiar atît de grași, dar Wakefield Își face un titlu de onoare din a rămîne suplu și Îi detestă pe cei lacomi. Îl ia cu fiori cînd carnea lor tentaculară i se lipește de pulover, trimițind prin Împletitură o căldură deloc binevenită. După decolare, bărbatul Își pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în urmă. Mulți mi-au spus că sunt nebun chiar mă strigau 14, dar ce contează, ei nu văd lucrurile importante, decât cele mici, materiale care sunt atât de neînsemnate. Sau mulțumit mereu cu puțin și puțin vor trăi sunt lacomi în a-și strânge cât mai multe nimicuri, care nu le folosesc la nimic și nimic nu vor avea, toate aceste lucruri eu am încercat să le arăt prin fapte dar nu au înțeles niciodată, nimic și unde sunt au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele de la brâu, luau câte-o bucată și o tăiau, fiecare în farfuria din dreptul lui. Înghițeau lacomi acei dumicați, alternându-i cu cicoare și cu bere și ștergându-se la gură cu azimă. Deși nu aveam cuțit, am luat o bucată de carne de pe tava cea mai la îndemână, combinând-o cu cicoare și cu bere. Desprindeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mișcarea degetului Creatorului și revizitării faptelor vieții mele ca pe un mozaic. Mi-am dat seama de zădărnicia oricărui lucru, de a fi fost doar un peștișor care a trecut înainte și înapoi prin fața gurii deschise a unei știuci lacome. Grație ușii dintre cer și pământ care poartă numele de Maria, m-am convertit în taină la catolicism, văzându-mi bine greșelile. Recunoscând că Iisus Hristos este Dumnezeu fără cusur și om fără cusur, afirm că El are toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a hotărât să plece la Haran, „cu treburi”. Lea a rânjit la auzul veștii. - Bătrânul are de gând să se ducă și să joace și să se îmbete cu ceilalți ticăloși de pe acolo, de bucurie că în sfârșit scapă de lacomul de gineri-su și de fetele lui nerecunoscătoare, zicea ea în timp ce-i pregătea de mâncare ca să aibă la drum. Beor a plecat și el cu Laban și au făcut mare caz de faptul că îl lăsau pe Kemuel să supravegheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
accentuă zîmbetul ce părea să-i contrazică animozitatea din privire, făcu stînga-mprejur și ieși. 8 Vestea legăturii dintre Chantal și Nicolas făcea deja Înconjurul insulei. Cu mare iuțeală, cumetrele flecare din piață Își șușoteau evenimentul cu o delectare speriată și lacomă. Fiecare dintre ele, mîndră să ducă vestea, pleca mai departe ca din pușcă s-o Împrăștie, cu plăcerea de a trezi și pe alte chipuri emoțiile pe care tocmai le Încercase. Gwen nu era genul să piardă vremea cu bîrfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
greutate ca și cum ar fi Încercat să se deschidă, respirația ei se acceleră. Simțea o prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de fantome lacome s-o Înhațe iarăși. La răstimpuri, zărea un glob electric galben, pe un tavan verde ca apa. Se agăța cu Îndărătnicie de acea imagine cînd văzu pătrunzînd, În cîmpul acela vizual incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar se vedea că-i face plăcere s-o pună un pic pe jăratec. - N-ai să ghicești. - Hai, spune! Cine a făcut asta? - Vrei să vezi portretul robot? Îi Întinse o foaie de hîrtie pe care ea o contemplă lacomă. Păru uluită. - Seamănă cu... Nu, nu se poate! Privi din nou În detaliu trăsăturile desenate, sprîncenele, modul În care creșteau firele de păr, totul confirma neverosimila senzație de ansamblu... Ridică spre Lucas o privire Îngrozită. - Este... - Inimaginabil, da, de aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
frunte, de parcă încearcă să înțeleagă ce e cu mine. — Ai fost foarte expeditivă, spune, și tonul lui are ceva de întrebare. — Pot să fiu foarte rapidă atunci când vreau. Îi zâmbesc de serviciu. — E o fată de aur ! spune Trish, mușcând lacomă dintr-un sandviș. Și uite și tu ce curat lucrează ! Uite ce impecabilă e bucătăria ! — E meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cola. Poftim, ia asta. Nu poți să lucrezi fără combustibil. — Mersi, zic, și o iau recunoscătoare. O deschid și iau o înghițitură, și e cea mai minunată băutură pe care am gustat-o vreodată. Mai iau o gură mare și lacomă, apoi încă una. — Să știi că oferta încă mai e valabilă, adaugă după o pauză. Dacă vrei, mama e gata să te învețe. Serios ? Mă șterg la gură, îmi dau părul transpirat de pe față și-l privesc. Crezi că... ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim ? Ridicăm amândoi privirea spre Trish, care încă mai e aplecată cu ochi lacomi peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă-n clipă o să-i ofer lui Nathaniel un dans erotic. — Păi... cred că parcă ar merita să o lăsăm frustrată la maxim, spun cu un surâs abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din culcuș și am luat-o la fugă spre apă, el țopăind În piciorul sănătos. Eram așa de Însetați Încât ne-am repezit În apele ei limpezi și reci, am pus palmele căuș și am dat să sorbim câteva guri lacome. Pfuaah! - mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am să ți-i sărez. (Aduce sacul cu sare.) Așa e bine? MACABEUS (Molfăie.): Sunt fierbinți. PARASCHIV: Simți tu că sunt fierbinți? MACABEUS (Molfăind.): Da. Mă frig. PARASCHIV: Am să ți-i răcesc. (Suflă pe un cartof.) Așa? MACABEUS (Molfăind lacom.): Sunt buni. PARASCHIV: Nu te grăbi. MACABEUS: Sunt foarte buni... (Clepfăie.) Mai vreau. PARASCHIV: Așteaptă. (Suflă pe un cartof, îl rostogolește prin sare și-l aruncă în gura deschisă a lui MACABEUS.) MACABEUS (Scuipând.): E prea sărat. PARASCHIV: Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cât de sublim de cunoscută a fost povestea spusă de trupul ei!... A fost ca atunci când povestește briza despre ce este ea, când povestește roza despre ce este ea... După degetele mele delicate, atente și recunoscătoare au urmat lucruri mai lacome, instrumente ale plăcerii lipsite de amintiri, de maniere, de răbdare. Pe acestea sclava mea le-a întâmpinat cu aceeași lăcomie... până ce nici chiar Mama Natură, care ne supusese celor mai extravagante solicitări, nu putea să pretindă mai mult. Mama Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
întrebă ea. — Of, e o treabă așa de ieftină, așa de-a naibii de tipică, am zis eu. Asta era o sărbătoare în cinstea morților din primul război mondial, dar cei în viață n-au putut să-și ia mâinile lacome de pe ea, au vrut să aibă ei parte de gloria morților. Așa de tipic, așa de tipic! Ori de câte ori apare în țara asta un lucru cu adevărat demn e sfâșiat în bucăți și aruncat mulțimii. — Urăști America, nu-i așa? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bănci galbene, printre fețe îmbujuorate și zâmbitoare. Începură să se închege relațiile, începură tatonările. Masa anonimă deveni diferențiată și se fărâmiță într-o puzderie de nume, fețe și tabieturi. În amfiteatrul galben, sub pupitre, se aprindeau telefoane mobile care stocau lacome în memorie zeci de numere, de parcă n-ar mai fi avut răbdare până la pauză sau până la sfârșitul zilei. Cât despre Elena și Ioana, ele stătură mai tot timpul lângă o fată ce avu o influență covârșitoare asupra lor, în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a recruta și antrena soldați, „amazoane”, cum le numea ea. Toți râdeau de armata ei, în care se buluciseră transsexuali, grăsane, pitice, adolescente neînțelese și pline de bube, precum și câteva femei arătoase, după care celorlalți bărbați le fugeau ochii. Privirile lacome se preschimbau însă numaidecât în furie, după ce Carol, feminista cu părul roșu și armată caraghioasă, cucerea un cartier sau arunca în aer o garnizoană. Atunci nimeni nu mai râdea și nu mai vedea în amazoane femei sau pseudo-femei, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un abur ușor care îi dădea o ciudată înfățișare de dragon. Încercă să măsoare distanța dintre cei doi ochi. Dacă trecea de o palmă, era un animal mare, o pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mere, gutui și alte asemenea lucruri minunate. Am să las tortul în magazine, spuse Jester. E răcoare și nu se strică. Însă în împărăție mai locuia și un balaur. Era Balaurul cel Mare. Și nu era doar mare, ci și lacom. Iubea dulciurile. Ar fi mâncat toată ziua bomboane, halviță, prăjituri cu nuci și miere. Cât despre ciocolată și, mai ales, despre torturi de ciocolată, ce să mai vorbim! Și cum dinspre magazie bătea un vânticel de iunie, balaurului îi veni
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
poștală, Fără scaune, masă... Prințul va ști de-acolo să iasă. P Pelicanul - năzdrăvanul Prinde pește cu toptanul Și-l adună într-un loc, Lângă cioc, mai jos de cioc, Într-o traistă-ncăpătoare, S-aibă puii de mâncare. Puii lacomi se servesc Pân‟ce traista o golesc. Și din pelicanii mici Iată-i pelicani voinici! R Roata pune-n mișcare Lumea cea mare. Oamenii toți Și-au făcut roți, La trăsuri, la mașini, la care, La biciclete, la tractoare; Și
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
întoarsă. O clipă, doar, îl privi. Si, încet-încet luă chipul schivnicului din Munții Neamțului. Din gura lui fără buze, începu să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
drastic, legea? Păi, la pensiunea Bărbosului, se Întâlneau, zi de zi și seară de seară, inspectorii, polițiștii, sereiștii, silvicultorii și alți granguri de pe la gospodărirea apelor, protecția mediului ș.a., care ar fi trebuit să aibă a face, Între altele, și cu lacomii braconieri ai locurilor! Într-o zi, Ion, plin de năduf, se așează de pândă. Îl văzu, pe Codobatură, cum scoate o căprioară din capcană, o pune În sac și se duce, pe căi ocolite, acasă. Anunță, de Îndată, filiala. Șeful
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de repede și cum de reușiseră să vină atît de repede la el... Bestiile veneau de pe lista lui, se ridicaseră de pe lista sa proaspăt întocmită. Da, cuvintele, literele, semnificațiile se transformaseră în bestii și acum năvăleau peste el, îl devorau lacome și urmau probabil să-l ciugulească pînă la ultimul atom. 70. Domnișoară ri, am o veste îngrozitoare chiar astăzi am aflat că toate poveștile de dragoste se termină prost m-am interesat, am stat de vorbă cu specialiști toți sunt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
scotocea prin bufet și în bucătărie, să vadă mâncarea, întreba pe Titi dacă e îngrijit bine. Acesta răspundea totdeauna afirmativ. Plină de atenții infinite pentru fiul ei, Aglae nu venea niciodată cu mâna goală, aducând foarte adesea măcar prăjituri. Ana, lacomă, se repezea și mușca din toate, până ce Aglae îi dădea peste nas: - Lasă și pe bărbat să mănânce, că muncește mai mult.Asta cu frișcă i-am adus-o lui, că lui îi place. Aglae merse cu interesul față de Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]