5,821 matches
-
Predomina dragostea pentru aproapele tău, chiar dacă acesta era plecat peste mări și țări, ba poate tocmai de aceea. Pe la orele 5 după-amiaza, puteai vedea grupuri-grupuri de tinere venețiene îmbrăcate cu gust coborând pe cheiuri și privind cu dese oftaturi în largul mării. Erau tinerele îndrăgostite de flota maritimă a Veneției. Câteodată, flota venea înjumătățită și-atunci Veneția răsuna câteva minute bune de plânsul și vaietele celor care trebuiau să aștepte să se ridice o nouă generație de marinari. Alte tinere, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dacă ai gondola spartă, crezi că n-o să se observe?” Episodul 147 DISTRACȚIILE VENEȚIEI Multe și felurite erau distracțiile la Veneția; însă, prin caracterul lor permanent și sistematic, cele mai importante erau trei: balurile, plimbatul pe chei și privitul în larg. Vestite prin fast și bun gust, balurile venețiene căpătaseră în secolul de care vorbim o amploare tară precedent, desfășurându-se în cele mai variate medii, fără deosebire de avere, sex, cultură. Mai reușite erau, evident, balurile de gradul I la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau „băute”. Spre deosebire de celelalte, balurile prostimii, din cauza unei surde și permanente înfruntări cu clerul, se desfășurau și lunea și vinerea. Vom trece peste plimbările pe chei, aceleași aici ca pretutindeni, și vom pomeni de o distracție specifică Veneției: privitul în larg. în fiecare după-amiază senină, cu precădere sâmbăta și duminica, zeci, sute de venețieni stăteau pe chei privind în larg. în zilele de sărbătoare se organizau și concursuri dotate cu premii, iar cei care priveau mai departe erau sărbătoriți ca adevărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vinerea. Vom trece peste plimbările pe chei, aceleași aici ca pretutindeni, și vom pomeni de o distracție specifică Veneției: privitul în larg. în fiecare după-amiază senină, cu precădere sâmbăta și duminica, zeci, sute de venețieni stăteau pe chei privind în larg. în zilele de sărbătoare se organizau și concursuri dotate cu premii, iar cei care priveau mai departe erau sărbătoriți ca adevărați eroi. Se cunoaște astfel cazul unui anume Giuseppe di Capadocia care în 1627 a reușit să privească la 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pleoapa ochiului stâng, cu care zicea Giuseppe că vede mai bine, i-a fost vopsită cu o peliculă fină de aur, el fiind numit totodată pe viață în postul de observator din turn al corăbiilor ce se mai întorceau din larg. Episodul 148 EPISOD DE REZERVĂ Când Metodiu și Iovănuț intrară în Veneția, cerul era închis. Priviți această frază: cât de neutră e! Cât de frumos nu comunică ea nimic! Vine o vreme în viața oricărui povestitor când povestea se subțiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
minute și, în cele din urmă, coborî foarte încet, aterizând aproape de locul unde o făcuse francezul cu două zile înainte. Gacel observa. Se deschiseră ușile și doi bărbați săriră jos. Se vedea că sunt bănuitori și nu se simt în largul lor. Pilotul rămăsese pe scaunul lui, rotoarele continuau să se învârtească și era clar că nou-veniți erau pregătiți să se întoarcă în cabină și s-o șteargă la cel mai mic semn de pericol. La puțin timp, unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
păsări niciodată zărite la chip, refugii poate din fața luminii, din fața stridențelor cu care ziua modernă invadează aceste alcătuiri fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele trei golfuri Înguste, mișcarea se strangulează, apa devine de un verde de cleștar În transparența căreia se distinge stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai bine decît În acel ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Marlene Dietrich îmbrăcată așa într-o revistă. Jean Harlow murise și, din respect pentru stingerea ei din viață, tanti Mae a renunțat să mai meargă ca ea. În orice caz, lucrul ăsta m-a făcut să mă simt mai în largul meu. Mai ales în după-amiezi de duminică. Când ne jucam cu mașinuțele, tanti Mae lua întotdeauna camionul și se juca de-a șoferul de camion. După părerea mea, conducea foarte neglijent și o dată a izbit din greșeală camionul de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care am stat degeaba. După un timp s-a întors cu fața la mine, cu o expresie golită de toate în afară de bunăvoință și interes. Asta era Lee pe care mi-o aminteam și trebuie să recunosc că mă simțeam mult mai în largul meu cu ea așa. Vechile obiceiuri se uită greu. —Și la ce lucrezi acum? m-a întrebat. O să pot vedea și eu ceva din ce ai lucrat? Tonul pe care a spus-o a fost perfect; nu mă întreba ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care să îmi vadă lucrarea neterminată. Dar tu ești un caz special. —Mulțumesc. Lee mi-a atins din nou mâna, zâmbindu-mi. Pentru cineva așa de rezervat, făcea frecvent uz de contact fizic cu oamenii în preajma cărora se simțea în largul ei. îmi aduc aminte prima dată când Lee mi-a atins mâna, ca să sublinieze o idee pe care o avea, după ce mă cunoștea de un semestru, și ce bine mă simțisem. —Mă bucur atât de mult că ne-am reîntâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce ajunseseră în larg Boris, care se instalase la cârmă acceleră spre țărmul turcesc. 26 Dinspre răsărit bătea un vânt rece. Lumina firavă din zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aventuroasă. Nu păstra amintiri prea plăcute din acea călătorie, furtuna îi zgâl țâise bine de tot iar el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două zile cât durase traversarea. Vremea se îmbună tățise abia când ajunseseră în largul coastelor Ucrainei. Marea se liniștise și arăta ca apa dintr-un lighean. La adăpostul întunericului, vasul ancorase la mică distanță de mal și ei coborâseră într-o barcă ce îi dusese la țărm. Nu-l luase cu el decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
revelație, un vis pe care-l va purta cu sine patruzeci de ani, cu aceeași intensitate, o taină, o nălucă despre care nu mai pomenești nicicînd. Atîția ani, Încît nici el nu mai era sigur dacă Într-adevăr văzuse atunci largul mării sau fusese doar orizontul cerului, Încît singura mare adevărată rămăsese pentru el acvamarinul din hărți, abisul se colorează cu o albăstreală intensă, iar adîncimile cu o nuanță mai Închisă. Cred că ăsta era și motivul pentru care ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Erik din Udești, împreună cu tot poporul adunat la biserică a refuzat să depună jurământul de credință și supunere pe motiv că s-a jurat credință lui Dumnezeu. Modul în care s-au derulat întâmplările de la Udești-Suceava au fost relatate pe larg în raportul sublocotenentului Johann Dormeister , care arată că cei care au depus jurământul lau rostit „foarte necuviincios” și „în silă”. Noaptea, locuitorii înarmați cu uneltele de muncă au trecut peste „Cordon” în Moldova. Puțini au înțeles gestul de demnitate al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
John Harrison, pune la punct primul cronometru pentru marină, ce cântărește 32,5 kilograme. Această invenție de o importanță majoră, cerută de puterea politică, îmbunătățește considerabil localizarea navelor, făcând astfel posibilă scurtarea duratei călătoriilor transoceanice. Astfel, cronometrul permite Marii Britanii stăpânirea largului și facilitează o exploatare sistematică a restului lumii. în 1757, trupele Companiei Engleze a Indiilor Orientale preiau controlul Bengalului și impun meșteșugarilor din zonă prețuri atât de mici pentru bumbacul lor, încât foametea seceră aproape 10 milioane de persoane. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
generalului Bonaparte, iar ultimii oameni de finanțe francezi se refugiază la Londra. Și de această dată, pentru viitoarea „inimă”, adversitatea constituie o șansă: Revoluția franceză, care-i interzice Angliei piața continentală și îi incită pe negustorii britanici să privească înspre larg. Această țară mică, cu puțin mai populată decât Irlanda, dar aproape la fel de săracă, urmărind un proiect ambițios, asemenea tuturor celorlalte „inimi” anterioare, se lansează în producția destinată piețelor lumii, dispunând totuși de cea mai valoroasă flotă mondială. De acum înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și, pe rând, puse în funcțiune radioul și televizorul. Ecranul teve-ului expunea încă mira fixă, era prea devreme pentru începerea emisiunii, dar la toate posturile de radio se vorbea deja cu animație despre ambuteiajul monstru de pe șosele, se opina pe larg despre ceea ce, privit din toate punctele de vedere, părea să constituie o tentativă masivă de evadare din închisoarea nenorocită în care se transformase capitala din cauza capului ei prost, deși nu lipseau nici comentarii referitoare la urmarea, mai mult decât previzibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că nici n-a observat vreodată cât de murdar era tapetul de pe pereții camerei în care l-am găsit când l-am vizitat prima dată. N-avea nevoie de fotolii în care să șadă comod, se simțea mult mai în largul lui pe un scăunel de bucătărie. Mânca într-adevăr cu poftă, dar nu-i păsa ce mănâncă; pentru el era doar o hrană pe care o devora pentru a-și potoli chinurile foamei; și când n-avea ce să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iat-o, bâigui bargello. Și lui Dante Îi venea greu să Își creadă ochilor. Ușor Înclinată Într-o rână, o galeră de război zăcea rezemată de malul râului, cu Întregul rând de vâsle Întinse, pregătită parcă să o pornească În larg. - Pesemne că diavolul a călăuzit-o până aici, murmură bargello Înfiorându-se. Dante nu izbuti să Își stăpânească un zâmbet. Cunoștea bine legendele care circulau pe seama acelui loc. Dar dacă la mijloc era Într-adevăr diavolul, cel puțin avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scrierea părinților lui. Mecanicul se Îndepărtă pentru scurt timp, după care reveni Însoțit de un tânăr de o statură mijlocie, cu pielea măslinie și cu trăsăturile ascuțite ale cuiva chinuit de foame și de ranchiună. - El e Amid, capturat În largul coastei egiptene. L-am salvat de la vâsle când am descoperit că se pricepea la prelucrarea metalelor. Dar nu știu dacă Îmi poartă recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de Îndată. - Messer Alighieri! Și dumneata, Bernardo... Mă bucur că v-ați găsit timp să asistați la umila mea disertație. Dar veniți, să părăsim spațiul acesta sufocant. Afară, În umbra răcoroasă a claustrului, ne vom putea continua conversația mai În largul nostru. Îi conduse afară. Porticul, susținut de niște subțiri coloane duble, Înconjura o grădină plină de viață, Împărțită În sectoare ordonate, unde călugării cultivau ierburi medicinale pentru farmacia mânăstirii. Într-un colț, un lămâi mare Își Întindea crengile către umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline și pantofii ei verzi. Tânărul urla, scuturând din cap ca un nebun. Matziev se ridică: prizonierul era în întregime gol, la picioarele sale. — E mai bine așa? Te simți mai în largul tău? Sunt sigur că acum memoria-ți va reveni. Se întoarse spre judecător, iar acesta îi spuse: — Să intrăm, începe să-mi fie frig... Râseră amândoi de această glumă bună. Și intrară împreună pentru a mânca plăcinta cu mere aburindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cană și un vas. De partea cealaltă, un scaun înalt. În fața patului, un birouaș pe care nu era nimic. Nici o carte, nici o foaie, nici o pană. Camera lui Destinat îi semăna. Mută și rece, te făcea să nu te simți în largul tău, dar îți impunea în același timp un respect forțat. Se cufundase în somnul celui ce o locuise, la o depărtare incalculabilă, ce făcea din ea un loc mai degrabă neomenesc, condamnat să fie pentru totdeuna impermeabil la râs, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Nassau. Treptat, a Învățat să-i deosebească pe studenții din anii superiori de cei abia Înmatriculați, deși bobocii n-aveau să-și poarte chipiele decât de lunea viitoare. Cei care se străduiau, bătător la ochi și nervoși, să pară În largul lor erau, evident, boboci, fiindcă fiecare nou contingent adus de trenuri era absorbit imediat de mulțimea cu capul gol, Îmbrăcată și Încălțată În alb, cu legături de cărți la subsuoară, a cărei unică funcție s-ar fi zis că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
curiozități să nu Însemne că dădea iarăși Înapoi - că dădea Înapoi chiar din fața vieții. NEASTÂMPĂR - Sunt très bătrân și très blazat, Tom, a declarat Amory Într-o zi, Întinzându-și confortabil carcasa În fotoliul de la fereastră. Se simțea Întotdeauna În largul său când se lăsa pe spate. - Erai mult mai amuzant până nu te-ai apucat de scris, a continuat. Acum păstrezi pentru tipar orice idee pe care o consideri interesantă. Existența li se reașezase Într-o normalitate lipsită de ambiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]