6,066 matches
-
sa. El, luat de valul responsabilității, lărgește cât poate atitudinea față de limba maternă. Și, iată, nu doar elogiază un dicționar - surprinzător apare faptul că nu este unul pur și simplu al limbii noastre, dar al acesteia strâns legată de originara latină. Ar da, dacă i-ar sta-n putere, declară (Adevărata tradiție, op. cit.), un premiu, chiar unul literar!, pentru Dicționarul latin-român de G. Guțu. Al. George acordă o largă, variabilă, dar și imprecisă, accepție stilului, și atinge superficial figurația retorică. Rareori
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
un estropiat cum mai rău de așa e greu să-ți imaginezi. Fața lui, aspră, e a unui om obișnuit. Cred că cel mai definitoriu pentru om este că se obișnuiește cu orice. Eu nu mă obișnuiesc cu gunoaiele de pe Latină. Ce mă mai alint! De când am venit, sunt doisprezece ani de atunci, întâlnesc uneori, pe Spătarului, o tânără doamnă îngrijit îmbrăcată, deosebit de politicoasă. Din ce povestește nu se înțelege nimic, nimic. Un soi de delir bine controlat. Mă bucur s-
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3378_a_4703]
-
multe literaturi, fenomenul revenirii la izvoarele antice apare, sporadic, dar nu inconsistent, și în dramaturgia română. În general, scriitorii români care se inspiră în piesele lor din antichitatea greco-romană își cunosc bine sursele. Unii dintre ei traduc din elină și latină, ca Victor Eftimiu, Dan Botta și Nicolae Ionel, alții au o cultură clasică solidă. Aluziile livrești, reluarea cadrului, a personajelor, a argumentelor și chiar a replicilor originale dovedesc, adesea, o lectură atentă a textelor vechi. O confruntare a pieselor noi
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
atice, precum unii din învățații noștri caută să curețe de limba română de tot ce nu se termină în -ciune...” Retez citatul aici, pentru a nu cădea într-o irecuperabilă nostalgie. Prefer să rămân cu enervarea că, în școala noastră, latina a ajuns un obiect de batjocură (de greacă nici nu mai vorbesc...), deși am fi în stare să punem cuțitele la beregata oricui ar pretinde că nu suntem urmașii direcți ai lui Vergiliu, Ovidiu, Seneca și Cato, nume pe care
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
pe care le întâlnești mai des la cursele de cai, decât în sălile de clasă... În Germania de astăzi, motorul economic al Europei, mare putere culturală și spirituală, în care Noica ne-a învățat prostește să vedem doar „untul”, studiul latinei se află la loc de cinste, cu până la cinci ore pe săptămână, indiferent de profilul facultății pe care vrei s-o urmezi. Să ne mirăm că nemții sunt atât de respectați în lume, iar noi băltim în subsolurile trogloditismului? Textul
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
șampanie. Colonelul repetă întrebarea, adăugând cuvintele: nu cumva ai vrut să ofensezi limba germană? Gurameto negă din cap. Vreau să știu, insistă colonelul. Și ofițerii mei vor. Explicația lui Gurameto fu neclară. N-avea nici o legătură cu germana. A iubit latina și o va iubi mereu. Vorbise involuntar în latinește, fără intenție. Poate de dragul anilor de studenție. Când vorbeau latinește ca să nu-i înțeleagă ceilalți. Apoi, e o limbă neutră... în vremurile astea... în care noi... O limbă în care de
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
adică ale academicianului de astăzi Virgil Cândea. Manuscrisul latin, găsit de dl Cândea în opulenta Houghton Library de la Harvard, a mai fost editat chiar de d-sa în 1999, într-o ediție fototipică, greu de utilizat chiar pentru cunoscătorul de latină; sarcina transcrierii acestui manuscris, copiat după bruioanele autorului probabil și purtând intervențiile sale manuscrise, și-a luat-o un mai vechi colaborator al ediției academice, profesorul Dan Slușanschi, la a cărui știință de latină medievală recurgem cu toții când ne împinge
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
de utilizat chiar pentru cunoscătorul de latină; sarcina transcrierii acestui manuscris, copiat după bruioanele autorului probabil și purtând intervențiile sale manuscrise, și-a luat-o un mai vechi colaborator al ediției academice, profesorul Dan Slușanschi, la a cărui știință de latină medievală recurgem cu toții când ne împinge nevoia în zonele leonine ale culturii noastre. D-sa împlinește astfel ceea ce a început cu editarea textelor din vol.IX al amintitei ediții: De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus și Historia moldo-vlahica, acum aproape
Destinul ciudat al operei lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15423_a_16748]
-
urmelor propriei voințe (auctoriale) privind tipărirea (editarea) poeziei sale. Este un lucru destul de grav și ne poate da de gândit. Pentru că în materialul de față urmărim doar chestiunea apostrofului, alegem din Cântecul gintei latine exemple cu apostrof strâns și larg: Latina gintă e regină Într'ale lumei ginte mari. Ea poartă'n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii sei: Ea merge'n capul altor ginte, Vărsând lumina 'n urma ei. Întrebarea se
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
bastonul alb a lui borges pâinea străpunsă de gloanțe a lui bruno schulz părul verde a lui baudelaire pălăria lui pessoa nisip din eumeswil transpirația marianei marin nasul lui gogol o batistă de emily pencilinson zarurile lui mallarmé manualul de latină a lui rimbaud cheia de la o casă de pierzanie a lui faulkner un sfeșnic de a lui dostoievski pudra lui mateiu caragiale mănușile lui kafka bandajele lui marcel blecher un trandafir uscat dăruit de celan lui ivan goll pana lui
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
școala citim la punctul 35 că trebuie eliminați din toate treptele învățământului ,profesorii care se bucură de popularitate", adică tocmai profesorii cu vocație, competenți și cu înaltă ținută morală. Citim mai departe că trebuie scoase din programele liceelor ,predarea limbilor latină și greacă veche, a filozofiei generale, a logicii și geneticii"; istoria trebuia revizuită radical, accentul urmând să fie pus pe lupta maselor exploatate împotriva regilor asupritori. La prima vedere, includerea între materiile care urmau să fie eliminate din școală a
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
numai din unii autori aleși, împiedicându-le să se transforme într-o mult mai periculoasă deschidere către teoria politică a Antichității" (Sofiștii, trad. rom., Mihai C. Udma, Editura Humanitas 1999, p.7). Rusia țaristă a păstrat orele de greacă și latină, dar le-a golit de conținutul lor firesc, deoarece a vrut să-și dea doar aparența de europenism; Rusia bolșevică a eliminat și aparența. România și-a dat un sistem de învățământ începând cu ultima parte a secolului al XIX
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
l-a început abia în vara lui 1840. Avea să predea teza la 3 iunie 1841, înaintând totodată câte o cerere Facultății de Teologie și regelui pentru a i se îngădui obținerea titlului cu o lucrare în limba daneză (în loc de latină, cum era obiceiul). Teza urma să fie totuși susținută în latină. Motivele invocate erau de ordin stilistic: abordarea ironiei la moderni nu putea fi întreprinsă în mod adecvat în latină. Lucrarea a fost acceptată, nu însă fără anumite rețineri: comisia
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
teza la 3 iunie 1841, înaintând totodată câte o cerere Facultății de Teologie și regelui pentru a i se îngădui obținerea titlului cu o lucrare în limba daneză (în loc de latină, cum era obiceiul). Teza urma să fie totuși susținută în latină. Motivele invocate erau de ordin stilistic: abordarea ironiei la moderni nu putea fi întreprinsă în mod adecvat în latină. Lucrarea a fost acceptată, nu însă fără anumite rețineri: comisia profesorală considera neacademic tonul ei ironic, nepotrivit pentru un teolog. Conținutul
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
îngădui obținerea titlului cu o lucrare în limba daneză (în loc de latină, cum era obiceiul). Teza urma să fie totuși susținută în latină. Motivele invocate erau de ordin stilistic: abordarea ironiei la moderni nu putea fi întreprinsă în mod adecvat în latină. Lucrarea a fost acceptată, nu însă fără anumite rețineri: comisia profesorală considera neacademic tonul ei ironic, nepotrivit pentru un teolog. Conținutul s-a bucurat însă de apreciere, astfel că a putut vedea lumina tiparului în septembrie 1841. Pe 29 septembrie
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
Corespondență din Franța - Literatura română este intransportabilă? Iulia Ba Pentru francezul acestui debut de secol, România este o nebuloasă. în țara lui Moličre, nimeni nu pare a ști cu certitudine dacă limba română este o limbă slavă sau latină, dacă românii sunt toți infractori sau unde se situeaza geografic Ťțara lui Draculať. Literatura română, la rândul ei, este victimă a propriului său succes, scriitorii fiind prizonieri ai aceluiași complex: intraductibilitatea limbii. Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugčne Ionesco, Tristan Tzara
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
e drept că s-a dezvoltat și o accepție marcată mai curînd negativ: "plin de emfază, de afectare" (ibid.). Ideea de "înduioșare, emoție " e comună în toate limbile moderne în care există, pe cale cultă, urmașul unui cuvînt grecesc (transmis prin latina tîrzie) - pathetikos, din familia lexicală a lui pathos ("suferință"). Sensurile negative din română și din engleză sînt însă divergente: românescul patetic se referă la excesul retoric, de apel la sentimentele publicului; sensul informal al englezescului pathetic a făcut trecerea de la
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
instructorului din mănăstirea zen. Fără să realizez, în copilul care își privea ca în oglindă trupul-păpușă, intuiam jocul vibrațiilor opuse care îl străbăteau. Școala pentru mine a fost o tortură, îmi plăcea să citesc, eram foarte bun la istorie și latină, dar la științe nu mă puteam descurca: undeva pe drum îmi pierdusem atenția și interesul și nu mai înțelegeam nimic. Nu mă puteam concentra deloc pe ce nu era "umanist". Citeam pasionat romane, dar ecuațiile mă lăsau rece. în numere
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
franceză și italiană) sau prin intermediul limbii ruse, engleze și germane, începând cu secolul XIX-lea, și formează un standard comun, pot să spun banal, pentru toate limbile romanice, cuprinzând și limba română. Al doilea strat cuprinde vocabularul moștenit direct din latina vorbită. Acest vocabular formează, împreună cu niște trăsături specifice ale gramaticii, fondul esențial și străvechi al limbii române. Ca urmare, fondul lexical principal românesc păstrează niște serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică și locală - latinisme care sunt atestate
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
sau doar cu un complement care să indice ținta consacrării; în uzul cult, este totuși exclusă folosirea fără un complement în cazul dativ (dedicat cercetării, dedicat păcii etc.). Pentru întreaga familie lexicală se indică în dicționarele noastre o dublă etimologie: latina (model pentru formă: dedicatio, dedicare) și franceza (sursa sensurilor moderne: dedication, dédier); pentru cuvîntul dedicație, apare ca sursă suplimentară și italiana (dedicazione). Evident, în momentul intrării în română a cuvintelor de mai sus, engleza nu a jucat nici un rol în
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
Rodica Zafiu In expresia a face și a drege se pot observa, mai întîi, modificările semantice ale verbului a drege: în evoluția de la latină la română, verbul dirigere și-a pierdut treptat sensurile de bază din sfera noțiunii de ,a conduce" (păstrate în parte în limba veche și în derivatul său dregător), ajungînd să însemne lucruri mult mai mărunte, în primul rînd ,a repara
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
din Slovacia, imigrată în America. La vârsta de 2 ani și jumătate știa să citească și să folosească mașina de scris; la mai puțin de șase ani vorbea slovaca, ceha, germana, engleza, iar în colegii va aprofunda rusa, sârba, precum și latina, greaca veche, ebraica și slavona. La mai puțin de 23 de ani obținea titlul de doctor la Universitatea din Chicago. începea astfel o carieră universitară strălucită, care avea să însumeze peste 50 de ani de profesorat. A predat la mai
Eveniment editorial by Nicolai Buga () [Corola-journal/Journalistic/10757_a_12082]
-
învățăturii consta în transpunerea într-o limbă străină de fantezie a unor cuvinte și texte din limba maternă (nu rareori din registrul vulgar, cu transgresarea unor tabu-uri). În funcție de ponderea în sistemul de învățămînt, ținta preferată a parodiei au fost latina, franceza, germana etc. În articolul său, Graur evoca și cazul cuvîntului mitocan, pronunțat în glumă în manieră franțuzească: mitocain. Rezistența formei e confirmată de atestări mai recente, în presă - ,Le mitocain roumain" (titlu în Academia Cațavencu, 36, 1992) sau din
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
autore și ispira în tal senso ai concetti di responsabilità, libertà di e libertà da che caratterizzano fortemente l'epistemologia pedagogica, come sarà affrontato nei prossimi paragrafi. I fondamenti pedagogici delle capabilities: responsabilità e libertà Îl termine capability derivă dal latino capabili e îl suo significato etimologico è quello di essere în grado di. Tale concetto è stato ripreso negli anni '80 nell'ambito del dibattito internazionale relativo allo sviluppo umano e alla economia del benessere (welfare economics) da Amartya Sen
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Golești Muscel (lângă Pitești) o școală gratuită pentru oricine voia să se înscrie. Elevii puteau fi copii de boieri, negustori și chiar de robi. Deschiderea școlii a avut loc la 1 mai 1826 și aici se învăța româna, italiana, germana, latina, greaca și alte materii. Elevii trăiau într-un internat sub supravegherea profesorilor lor. La sfârșitul primului an de studiu, în loc de examen, elevii au jucat tragedia morală “Regulus”, realizând astfel un început de teatru românesc, după cum ne spune Pompiliu Eliade în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]