1,578 matches
-
aplicată băștinașilor, renunțîndu-se la praenomen. În timp, formula se va simplifica și mai mult, ajungîndu-se la un singur termen, proces ce va fi stimulat și de practica religioasă, prin care noului născut i se dădea un singur nume. Nici onomasticonul latinesc nu a avut o soartă mai bună, continuitatea acestuia fiind mult discutată. Nu numai structura trinominală a numelor de persoane din latina clasică a fost abandonată, ci și inventarul de nume. S-a ajuns chiar să se considere că „nu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
română, I, Privire generală, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II“, București, 1940, p. 301. footnote> lăsînd loc de manifestare influenței grecești, ceea ce explică impunerea la noi a unora dintre variantele orientale, deosebite de cele occidentale, continuatoare ale variantelor latinești (Nicólaos vs. Nicoláus, Ioánnes vs. Iohannes etc.). Sosirea valurilor de slavi în Peninsula Balcanică a avut urmări dintre cele mai puternice în evoluția populației romanizate, începînd cu dislocările din teritoriu (împingerea românilor sud-dunăreni spre sudul și vestul peninsulei și întreruperea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
în dauna celor laice, nu totdeauna agreate de preot, iar dintre numele religioase au devenit preferate cele din Noul Testament. Prima delimitare între numele propovăduite de biserică și cele din uzul populației a apărut între vechile nume creștine, păstrate din stratul latinesc și aceleași nume în varianta ecleziastică, pe care am putea-o numi cultă; comp. Îndrea și Sfîntul Andrei, Sîmedru și Sfîntul Dumitru, Sînvăsîi și Sfîntul Vasile etc. Apariția celor două variante se datorește puternicei inerții care domină limbajul popular. A
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
general nemulțumită de tratamentele pe care le suporta, care s-a văzut nevoită să recurgă la o stratagemă pentru a pune capăt situației: reactualizarea onomasticonului latin, pentru care nu se mai căutau corespondente în maghiară. A apărut astfel moda numelor latinești precum Titu, Liviu, Horațiu etc., care predominau în familiile intelectualilor români din Transilvania, de unde s-au răspîndit și în Moldova și Muntenia. În Bucovina administrația germană a fost îngăduitoare cu numele de botez, modificările suferite datorîndu-se scrierii acestora cu ortografia
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Timotei Cipariu, în favoarea ortografiei fonetice se explică tot prin interesul pentru cultivarea limbii române la un tineret a cărui limbă de circulație era limba germană. „Pracsa scolastică i-a demonstrat pînă la evidență că cu un abeceu lipsicios ca cela latinesc, care nu înfățișează toate sonurile actuale ale graiului românesc și carele necesită pre învățăcei să citească pe gîcite și să scrie pe nimerite nu putea spori cu grăbire nici dobîndi rezultate bune și durabile“ <footnote Ioan G. Sbiera, art. cit
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nu străvechi manifestări culturale ale românilor care au trecut și la ucraineni? Numele acestora amintesc de vremuri de început ale creștinismului, propovăduit în provinciile dunărene în limba latină, iar azi sînt printre puținele nume românești în care se păstrează antroponime latinești. Persistența manifestărilor legate de anume manifestări și chiar a numelui acestora nu trebuie să mire. În urmă cu un secol, sărbătoarea Nașterii Sfîntului Ioan Botezătorul aduna la Suceava credincioși ortodocși de orice etnie, din toată Bucovina și de dincolo de hotarele
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Botezătorul aduna la Suceava credincioși ortodocși de orice etnie, din toată Bucovina și de dincolo de hotarele acesteia. Numele popular al acestei zile, Sînziene, nu este altceva decît Ziua Sfîntului Ioan, cu transformările fonetice produse de-a lungul timpului de denumirea latinească (Dies) Sancti Iohannis, care s-a suprapus peste sărbătorile păgîne ale solstițiului de vară, de celebrare a zînelor bune, ale cîmpului și ale pădurilor. Foarte rezistente în timp, tradițiile, datinile, obiceiurile asigură continuitatea între generații și epoci, trecînd de la asimilați
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
și Dobrovie-Sorin, 2008). Cliticul se deplasează spre verb pornind din GD extins. Un argument ar fi similaritatea formală dintre clitic și determinant în limbile romanice, explicabilă prin originea lor comună: articolul definit și cliticul pronominal au la bază pronumele demonstrativ latinesc illum, illa. Analiza propusă ar capta și faptul că nominalul complement din structurile cu dublare este +specific. Trăsătura de specificitate se asociază adesea cu articolul definit, fără ca între ele să existe o suprapunere exactă (am văzut mai sus că un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintactice de bază, pe când formele marcate (ergativul și acuzativul) au, de cele mai multe ori, și alte utilizări. Este cunoscută, în acest sens, utilizarea pe scară largă a acuzativului cu diverse valori, în limbile romanice, unde acuzativul a preluat și valorile ablativului latinesc. În paralel, ergativul poate fi folosit cu valoare instrumentală (dyirbal, avar), locativă (kuikúro), cu valoare de genitiv (eschimosă, lak) sau de caz oblic (burushaski). Între absolutiv și nominativ − notează Dixon (1994: 58) − există o asimetrie: absolutivul este întotdeauna nemarcat în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
latină, în care participiul provenind de la verbe tranzitive a trecut de la utilizarea pasivă și spre cea activă: lat. bibitus > rom. beat, sp. beodo, ptg. bébado, prov. beut, fr. boite; rom. băut, participiul de la a bea, a urmat același vechi model latinesc; alte exemple românești de acest tip sunt: mâncat "care a mâncat", înfipt "îndrăzneț", învârtit "descurcăreț", simțit "atent, politicos" (Iordan 1973: 402); (b) un tipar specific limbilor romanice care nu au două auxiliare pentru 'a fi', unde participiul provenind de la verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1966a) arată că 'a avea' lexical există în puține limbi indo-europene, iar acolo unde există este o achiziție târzie. Limbile care nu dispun de a avea lexical folosesc pentru acest tip de structură pe a fi (être à). În structurile latinești de tipul Mihi est pecunia, obiectul posedat ocupă poziția de subiect, iar posesorul este marginal, fiind exprimat prin dativ. În structurile de tipul Habeo pecuniam, ego nu este agent, iar a avea este un verb de stare. Analiza lui Benveniste
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Hjelmslev (1972 [1935]: 28) subliniază că în nicio limbă distincția dintre cazurile locale și cazurile nonlocale nu e riguroasă. 60 Vezi Stan (2005: 146). 61 Lingvist rus din secolul al XIX-lea. 62 Conform acestei distincții (Anderson 1971: 3), nominativul latinesc, specializat pentru marcarea subiectului, este un caz pur sintactic, pe când acuzativul apare în ambele ipostaze: sintactic (Romam videre 'a vedea Roma') și local (Romam ire 'a merge la Roma'). 63 T. Givón, "Typology and Functional Domain", Studies in Language, 5
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și în limba română, vezi Dragomirescu (2009b), Dragomirescu și Nicolae (2009). 17 Forma mort nu este un participiu, ci un adjectiv care a eliminat utilizarea adjectivală a participiului murit, înregistrată în limba veche (vezi Anexa 2, verbul a muri). Etimonul latinesc al adjectivului mort, mortuus, era deopotrivă participiu și adjectiv. 18 A. Belletti, "(Past) Participle agreement", SynCom Project, ms., apud Mackenzie (2006: 164). 19 Structura a coborât scara este posibilă pentru că verbul a coborî are atât variantă tranzitivă, cât și inacuzativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intus și lego, cu sensul a citi înăuntru, a face legături interioare între lucruri (observați diferența față de inter și lego, ce dau legături între oameni inteligenți, un fel de "intelectuali din toate țările uniți-vă". Savantul știa că din intus latinesc nu s-au creat verbe, dar avea în vedere și sensul celălalt al lui inter, pe lângă între, și anume în, înăuntru, și aducea în sprijin cuvântul înțelept care sugerează din plin interioritatea. A separa înțeleptul de intelectual este necesar azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
discursului istoric, și redactarea diferită, în funcție de context, a acelorași termeni, de ex. «Biserică» (realitatea teologico-spirituală și instituțională) și «biserică» (definirea individuală a bisericii ca edificiu, parohie, biserică a unei comunități) etc. Din motive de finețe științifică am păstrat originalul textelor latinești, oferind cititorului savoarea imediată a exprimării din epocă. Bibliografia folosită de autor și precizările sale, referitor la prescurtări și alte indicii metodologice, le considerăm suficiente pentru această ediție. Lucrarea originală nu dispunea de un cuprins, iar redactarea ei în forma
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Kedourie (1961), răscolind brazdele analitice crestate de G. Zernatto (1944). Urmărind "permutările semantice" ale termenului de națiune, Greenfeld a putut identifica nu mai puțin de cinci înțelegeri diferite succedându-se de-a lungul istoriei. Cuvântul națiune își are originea în latinescul "natio", care în semantica sa originală avea conotații peiorative, fiind utilizat pentru a descrie grupuri de străini ce proveneau dintr-o regiune geografică bine specificată. Nefiind cetățeni romani, statutul lor era evident inferior. Astfel, primul sens din lungur șir de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
căci altfel îi va ajunge pedeapsa lui Dumnezeu!" (Ghibu, 1975, p. 179). Ideea centrală a mesajului este întărită prin publicarea în 1783, la Sibiu, a cărții intitulată ABC séu Bucavna spre folosul scolelor niamului romanesc, scrisă în întregime cu litere latinești, unde se relatează copiilor că: Pe Lumea lui Dumnezeu sînt multe fèliuri de staturi, ádeque, sînt hòmeni quárii áltorá poruncesc, si hòmeni, quárii trabue se ásculte de áltii. Áceiá, quárii poruncesc, se chiáma Parinti, Domnii, Stepanii, si Povatiuitori; áceiá, quárii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de studiu Materia A. Învățătura începătoare Școala lancastrică Anul I Citirea Scrierea Numărarea, adunarea și scăderea practică Sfintele rugăciuni Școala normală (clasa a I-a) Anul II Scrierea din dictando Lectura după cărți orânduite Caligrafia Din gramatica română, etimologia Citirea latinească Patru spețe din artmetică Catihisie, partea I Școala normală (clasa a II-a) Anul III Gramatica română, sintaxul vulgar Elementele geografiei pe scurt Din aritmetică până la fracții inclusive Scrierea și declamația latină Din catihisie, partea a II-a Din istoria
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
saŭ Latinĭ, luațĭ parte din Italia, parte din alte țĕrĭ ale imperiuluĭ Roman" (Xenopol, 1890, p. 13). Poporul român s-a format din asimilarea dacilor în matricea etnico-spirituală a coloniștilor romani: "Daciĭ amestecîndu-se cu Romaniĭ aŭ inceput a vorbi limba latinească, schimbând cu încetul formele vorbireĭ, ast-felŭ că aŭ dat nascere unuĭ noŭ popor, cel Romănesc" (Xenopol, 1890, p. 13). Pe lângă sinteza glotogenetică (de limbă), Xenopol postulează în memoria națională și sinteza etnogenetică (de sânge): "Romanii [...] care fusese adușĭ aicea de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe care le are, una dintre acestea fiind chiar aceea de a pune în formă (a constitui "formal") cunoștința socotită veritabilă; el este, mai degrabă, o "logică" ce recunoaște limitele logos-ului formal, adică limitele ("puterile") proprii. Termenul "judecată" (de la latinescul judicata, cum indică dicționarele noastre) are consacrare logică deplină. Distribuția sa semantică l-a așezat într-un oarecare avantaj față de termenii concurenți: "propoziție", "enunț", cu semnificații mai degrabă lingvistice decât logice. Termenul judecată semnifică, însă, în ordine logică, lingvistică și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Eustratie la tomul din Iliada, Demostene; Odiseia lui Omer; Tomul iubirii; O carte mare poetică, cuprinzând pe Homer, Teocrit, Museu, Hesiod,Mashu, Theognis, Orfeu, Bion, Focilide, Callimah, Dionisie, Cuvintele aurite ale lui Pitagora, Arat, Coluth, Nicandru, Trifiodor; Euripid. Între cărțile latinești a găsit: Concordanța Sfintei Scripturi, veche și nouă; Euclid despre principii (cele geometrice), cele dintâi șase cărți; Descrieri retorice; Ovidiu; Virgiliu; Alexandru cel Mare; Descrierea Europei; Faptele lui Iuliu Cezar; Politicele lui Aristotel; Manuscris pentru aritmetică. Cărțile italienești erau mai
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în exercitarea unui control absolut asupra estului și sud-estului european. Regulamentul stabilea, în spiritul ideilor iluministe ale epocii, de ridicare a gradului de instrucție și cultură a clerului, înființarea unui Seminar ortodox la Suceava, pentru nevoile bisericii bucovinene, ca școală latinească, dar cu limba de predare română. Pentru conducerea acestei școli, care urma să pregătească viitorii preoți, a fost adus, în primăvara anului 1786, de la Karlowitz, ieromonahul sârb Daniil Vlahovici 138. Acest cleric, despre care episcopul Bucovinei scria că nu cunoștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
europeană, întărită în certitudinile ei, se putea retrage în sine. Pentru ea, descoperirea Americii nu inaugura epoca modernă, ci închidea un capitol pe care Renașterea îl începuse odată cu descoperirea, considerată mult mai importantă, a lumii antice prin intermediul lucrărilor grecești și latinești. Născut în 1533, Montaigne începe să reflecteze ceva mai tîrziu, iar curiozitatea lui mereu trează îl îndeamnă să se informeze despre Lumea Nouă. Dispune de două surse : primii cronicari spanioli ai cuceririi și istorisirile, publicate de curînd, ale unor călători
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vai! - câine ori chiar pisică, la starea de creație artistică care e moda... Las’ că are ea, moda, și conotații pe care tot eu le voi critica altă dată, ca „pisoi“ ce mă consider... Dar și a paiului, rafiei, a latineștii căci e cam exotică Carludovica palmata care odrăslește pălării de panama; atenție: cu toatele sunt plante monocotiledonate, suprema expresie a evoluției vegetale, precum părul de mai Înainte - faneră cum ar spune biologul - este produs de ultima expresie a evoluției animale, mamiferele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
joc cu ei, precum pisica cu ghemul, capătul firul Ariadnei fiind sistematica, Înrudirea speciilor adică. Păi fiecare plantă are un nume alcătuit, ca și al nostru, din două părți: un nume de „familie“, care În sistemetică se cheamă gen, un latinesc substantiv, care adesea e chiar numele cu care o gratulau romanii, cum e Cucumis, care chiar pepene Înseamnă; un altul „de botez“, de specie adică, un adjectiv caracteristic, precum sativus, adică de grădină. Ați Înțeles desigur că am numit castravetele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]