1,966 matches
-
când Îi văzu privirea și Înțelese că se Întâmplă ceva grav. - Erina! strigă căpitanul apropiind-și calul de al ei. Trebuie să ne pregătim de plecare! - N-avem de ce și nu poți călări mai mult de cinci minute fără să leșini de durere! spuse Erina. Ce se Întâmplă? - Nu știu exact, dar e o primejdie uriașă care se apropie de noi, sau de măria sa! - Mi-e teamă că greșești! răspunse Erina, tulburată totuși de presimțirile căpitanului. Când am plecat de la Suceava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lângă Lenora. li luă mâinile, dar ea le trase, se zmuci, plânse și, în fine, în sughițuri 17 2 - , Concert din muzică de Boch. Drumul ascuns mari, îl luă de gât, dar, îndată ce o coprinse în brațe, îl respinse și leșină iar, provocând o mică panică. Mini se apropie și, din vârful buzelor, din vârful degetelor, aduse un mic ajutor ce se impunea. Profită pentru a spune Linei, în chiar momentul cel mai nepotrivit: - Nu mai plecăm odată? - pe un ton
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Să plece! Vreau să plece! Să nu mai stea un minut' repeta ca un leit-motiv. Mini auzi șoapte despre cai și trăsură: - Orice ar fi! Nici un minut! Totuși, nu de plecarea lor era vorba. Și cum Lenora era gata să leșine din nou, Hallipa, speriat, voi să iasă pentru a da ordine, nu se îndură să plece de lângă Lenora, care îl reținea de braț de câte ori se depărta, pentru a-l respinge imediat. Depline, superbe bătură opt note egale ale vocei curate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
brațul care acum - așa de curios de observat - era moale altfel, nu cum e carnea fragedă a femeiei - o lâncezeală a aceleiași cărni, în care simțeai absența vieței conștiente și care urmase după încleștarea primului moment. Pe Mini, care nu leșinase niciodată, o mira și interesa mult fenomenul. Lina scula din leșin pacientul într-un minut, cu îndemînare, dar răspundea prostește când întrebai despre cauze. Era, hotărât, o practiciană. Doctorul Rim nu răspundea nici el satisfăcător, deși era un teoretician. - O
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așa-zisul refectoriu al onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și ieftină. Murim de foame și de urît", miorlăie leșinat Mika-Le lui Greg emoționat, care numaidecât pune unt pe pâine. Se mănâncă prost, ce e drept, dar vin băieții cu suplimente. Nu m-am trezit odată cu pictorul că-mi spune să plimb uneori pe ; domnișoara? "Zut! i-am spus. Drept
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nici o importanță. — Vă rog... — Nu ai nici măcar dreptul să mă implori! Ești un nimic, mă înțelegi? Nimic! Hijra face câteva mișcări cu acel cuțit la nivelul taliei. Pentru o făptură atât de consumată, este uimitor de abil. Pran simte că leșină. — Acum, sâsâie Khaja-sara amenințător, te întreb din nou: cine ești? — Sunt Pran Nath, începe Pran, dar este oprit cu o palmă răsunătoare peste față. — Nu! scuipă Khwaja-sara. Încearcă din nou. Cine ești? — Eu... încă o palmă. Nu! Din nou! Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căldura insuportabilă, ca de furnal, și mirosurile necunoscute, toate o loviră ca o palmă neagră peste față. Urmându-l pe Andrew în ce era mai rău, pe străzi care se transformau în alei înguste, își spuse că în curând va leșina, apoi chiar o făcu, prăbușindu-se în mijlocul mulțimii. Își reveni în fața unei case dărăpănate, care avea să-i fie cămin pentru următorii treizeci de ani. O vreme trăi plină de însuflețire, cu o încredere oarbă în Andrew. Se lăsă condusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lapte, un taxi care întoarce, abia îl evită. Jonathan este chiar uimit că reușesc să iasă din oraș. — Toți mă urăsc de moarte, zice Gertler, pe undeva prin Essex, unde sfârșesc intrând într-un copac. Jonathan are senzația că a leșinat câteva secunde sau un minut, dar când deschide ochii, Gertler vorbește încă, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.Toți mă urăsc, de ce crezi c-o fac? îl întreabă el. Parbrizul este spart, are o tăietură pe frunte și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
celui mai bun vin al profesorului. Noi trei magi... Lumânări și vitralii și afară un ajun de Crăciun proaspăt la Costwold. Îl așteaptă încă alte trei zile de paradis; zăpada din jur fiind adâncă, le scârțâie sub picioare, dealurile parcă leșină în întuneric în spatele a sute de generații de bărbați și femei, care dau mâna cu vicarul. O! Stea minunată! merge alături de el, respiră minunat, îi simte mâna fierbinte prin mănușa umedă. După ce profesorul a adormit lângă foc, cei doi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fereastra deschisă. Dar nu doar prezența ei este revitalizantă (oricât de plăcută ar fi) ci felul în care vorbește despre Gittens. — Dumnezeule, Johnny, e atât de placid! Repetă mereu aceleași lucruri, ca o învățătoare! Nu-i de mirare că ai leșinat. Și eu intenționam să fac același lucru. Și este atât de convins că e un bun cunoscător al picturii; avea un fel oribil și enervant de a-mi sufla în ceafă. Ce oroare! — Știi, pe moment am crezut că... — Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dumnezeu a adus un vierme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s-a uscat. 8. Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat de la răsărit, și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci, a dorit să moară, și a zis: "Mai bine să mor decît să trăiesc!" 9. Dar Dumnezeu a zis lui Iona: "Bine faci tu de te mînii din pricina curcubetelui?" El a răspuns: Da, bine fac că mă mînii pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile tehnice. Una dintre hemisfere despică în cădere perdeaua, iar omul fu proiectat în gol din fotoliul cabinei și totodată, din pricina turbionului iscat, își recăpătă cunoștința. Mai să leșine din nou! Era ca un coșmar această deșteptare în picaj spre o țintă care se năpustea informă și bolborosindă. Zburau în viteză pe lângă el o sumedenie de aparate, a căror iscusință era de această dată să se ferească din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
un ghiozdan aruncat de la etaj de un coleg dintr-o clasă mai mare, am urcat treptele cu viteza fulge rului și i-am tras cu picioarele pe unde am putut, l-am lovit probabil unde nu trebuia. El a căzut, leșinând de durere, iar eu am fost dată afară din liceu timp de două zile. Mi se mai întâmplase asta la șapte ani, la Școala de maici din strada Pitar Moș, când m-am așezat cu o mătură în mână după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
poeziile mele. Urmă o scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-mi tremure. Ca să-mi abat atenția în altă parte, mă holbez la operele de artă care înconjoară cadrul ușii. O caligrafie în aur pe plăci negre de lemn redă patru ideograme gigantice: nor, absorbție, stea și glorie. Fata care a leșinat se întoarce. Arată la fel de palidă ca o păpușă de hârtie. — Majestatea Sa Împăratul și Majestatea Sa Împărăteasa! anunță eunucul-șef Shim când intră. Mult noroc, fetelor! Cu Nuharoo în frunte și cu mine închizând șirul suntem toate șapte îndrumate printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în Sala Pedepsei, unde am văzut pentru prima dată faimoasa frumusețe a doamnei Fei. A fost concubina favorită a împăratului Tao Kuang, dar acum trăiește într-un borcan. Când am văzut că doamna Fei nu are membre, aproape că am leșinat. „Doamna Fei a fost prinsă pastrându-l pe împărat doar pentru sine, și nu a păcălit pe nimeni decât pe ea însăși“, a zis Marea Împărăteasă cu răceală. Singurul motiv pentru care doamna Fei e ținută în viață e de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numele împăraților. Sunt pe cale să îmi pierd cunoștința, însă îl zăresc pe An-te-hai. Se repede spre mine și mă ajută să mă ridic. Îmi pare rău, doamnă. N-am știut că acest călugăr o să tot citească până când victima sa va leșina. Am crezut că frații mei au glumit când mi-au povestit despre el. — Acum putem pleca? — Mă tem că nu, doamnă. Fapta cea bună nu va fi înregistrată decât dacă e îndeplinită așa cum trebuie. Nu voi supraviețui! — Nu vă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe moarte intră în faza de meditție. Mă rog ca Majestatea Sa să-l cheme pe Tung Chih. Dacă nici singurul său fiu nu îi ocupă ultimele gânduri, atunci la ce ar putea medita? Miniștrii încep să plângă. Câțiva bătrâni leșină în curte și eunucii vin cu scaune să-i scoată afară. Mă duc spre patul lui Hsien Feng, trăgându-l pe Tung Chih cu mine. Nimeni nu are voie să tulbure spiritele! îmi blochează eunucul-șef Shim calea. La semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lături sau în pământ... Știam toți... Clujul nu mai era al nostru și toți aflasem că-l pierdusem fără să tragem un foc de armă... Că ministrul nostru la Viena, unde forțe mai puternice decât noi ne dictaseră condițiile lor, leșinase văzând harta cu trupul ciopârțit al țării. Că soldații, retrăgîndu-se, plângeau și se rugau de ofițeri să-i lase să lupte... Trenul sosi. Urcîndu-mă în el cu grabă să nu se pună în mișcare și să-l pierd, cu geamantanul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înarmase cu o mătură, a pus mîna pe lumînare și s-a îndreptat către cămară. Într-un colț ședea, ghemuit, un om. Pe fața lui speriată se mișcau, galbeni, doar ochii. Văzîndu-i pe cei doi, îi scăpă peste cap și leșină. Bătrînii recunoscură în el pe feciorul plăpumarului Berl Aizic. Mai bărbătoasă, coana Sofica a tras lîngă fugar un scaun. După un scurt colocviu, cei doi soți au căzut de acord că tînărul nu era nici beat, nici hoț. Pentru a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
așteptau ca omul să-și vină în fire. Cînd s-a trezit, Aizic arăta nu mirat, ci mai degrabă plin de spaimă. - Ai nimerit la niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea. Apoi leșină din nou. - Tu vezi-ți de-ale tale și lasă-l pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui Ivan. Culoarea dumitale e alta. - Vrei să spui că nu putem merge împreună? - Ai mers cu noi cînd m-ai primit în casă. Mîine însă îi vei primi și pe prigonitorii mei. - Dacă vor intra pe geam și vor leșina pe scaun... - Cînd trag cu pistolul și eu trebuie să intru prin geam, asta nu se iartă. - Poate că nu, replică Goilav. Dar un singur adevăr e o idee mult prea fixă pentru formele care curg mereu. Prefer să n
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Bagă-te și ia-l, că ești mai aproape. Ori ți-e frică?” „E, frică, de unde...” Încredințat că nu va găsi nimic, nătărăul Începu, totuși, să caute cu mâinile pe la rădăcinile țevilor lungi de cucută. Fu cât pe ce să leșine când dibui o mogâldeață moale și caldă. Își luă inima În dinți, apucă pasărea, o scoase la lumină și urlă ca un apucat: „L-am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe dumnealui!”. Guguștiucul țipa Îngrozit, pe limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unitate era plin de părinți Încotoșmănați ce veniseră să-și viziteze și să-și hrănească odraslele aflate sub arme. Biberu și Monstrulică o cotiseră brusc spre grămada pestriță de civili și soldați, cu gând să cumpere câte o pâine căci, leșinați de foame, simțiseră În nări miresmele răspândite de Întreprinderea de panificație aflată În apropiere. Nimeni nu voise să le ia bani, așa că Înghesuise fiecare pe sub manta jumătăți de pâine caldă care Îi făceau să lăcrimeze de poftă. Abia terminaseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odată prea calde, Înfierbântate din ce În ce de trupul negru și neliniștit care se mișca Întruna, răspândind În jur vrăji schingiuitoare și desfătătoare, cărora nu li s-ar fi putut găsi În veci chipuri de Împotrivire. Ectoraș aproape că leșinase, se târâse cu greu până la mal și se trântise În iarbă. Zăcuse acolo vreme destulă, prefăcându-se că se odihnește și că stă la zvântat, În timp ce În jurul lui toate priveliștile și zgomotele se roteau Într-un vârtej nebunesc, căpătau contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]