3,620 matches
-
S-au așezat toți macii pe câmpie Sfidând ideea ternelor grădini. Nu vor buchet în glastra ta să fie. Își fac petala lacrima de dor. Destinul lor e-acolo pe câmpie. În glastra plâng, se scutură și mor. Acolo unde leagăn le e vântul Și apa beau când roua cade-n zori. De hrană lor se bucură pământul Și au prieteni zecile de flori. Din adieri se leagănă cicoarea Roșind în fața firului de mac. Îi-ntinde fericirea și candoarea Ce prea
DIN FLORI DE MAC AM ADUNAT IUBIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356181_a_357510]
-
această „strigare a buciumanilor” de a se aduna pentru a-și onora înaintașii, pentru a-și cunoaște rădăcinile și pentru a se mobiliza în vederea întoarcerii fiilor satului în această zonă care nu merită nici depopularea și nici dezintegrarea, comuna Bucium, leagănul aurarilor din Munții Apuseni. Auditoriul a fost răsfățat de către dl. prof.univ.dr.Ioan Cuceu, director al Institutului Arhivă de Folclor al Academiei Române cu o frumoasă dizertație despre Ovidiu Bârlea - etnograful și folcloristul, dizertație care a făcut o trecere ușoară de la repere
CENTENAR OVIDIU BÂRLEA LA MUZEUL ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368894_a_370223]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LĂCRĂMIOARE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Suave flori, iubite lăcrămioare, Podoabe-alese ale primăverii, Ivite-n umbra unui codru-adânc, În leagănul tăcerii. Înlăcrimate-n pur argint, Eu văd în voi lumina radioasă Chemându-mă pe calea gândului, acasă... Privind la voi, pe mama o zăresc Cu ochii blânzi, cu chipul îngeresc Și-n ochi o lacrimă-mi răsare, Și lacrima se
LĂCRĂMIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368951_a_370280]
-
Egipt, unde va supraviețui, tocmai datorită acestor trei daruri ale magilor: aur , smirnă și tămâie, deoarece erau cele mai căutate produse de pe piața egiptenilor de pe vremea aceea. Așadar, Tatăl „Yehova” Dumnezeu s-a îngrijit de viața Fiului Său, încă de la leagăn, folosindu-se de niște păgâni. Da! Dumnezeu se îngrijește și de noi cu aceeași dragoste, dacă îl primim pe Fiul Său ca Domn și Mântuitor. Cu ceva timp în urmă, am încercat să văd cum percep unii tineri sărbătoarea Crăciunului
DESPRE SEMNIFICAŢIA CRĂCIUNULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368988_a_370317]
-
îl doare Punându-i viața la încercare. Cuvântul e putere întru mântuire, Înalță pe cel ce dă iubire Și dăruiește pacea inimii, Pe care mulți o caută în neștire. CĂLĂTORIA SUFLETULUI Să plângi ajungând la rădăcinile sufletului, Stingând doruri din leagănul prunciei, Arzând prin tine torța glasul gândului, Pentru a ajunge la țărmul veșniciei. Luminat de dorința vie. De a pătrunde pe tărâmul uitat de timp, Unde cenușa se preface în apă vie. Păsările bântuie, mereu visele mele, Cu groază, înot
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
-l iubesc, crea cu o ușurință ca de adiere cerească, ca o revărsare de har, cum numai Atotcreatorul binecuvintează ființele gingașe, îmbrățișindu-Le cu splendoarea Sa divină. În Noaptea sfântă a Crăciunului poetul și-a îmbrăcat sufletul într-un cântec de leagăn, împodobind inimile celor mulți, prea mulți și prea suferinzi: „Sufletul-copil de altădată/ s-a trezit în noaptea fermecată./ S-a trezit cu ochii de mărgică/ și cu pumnii încleștați de frică,/ rătăcind cu degetele roze/ după steaua cu lumini și
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
pumnii încleștați de frică,/ rătăcind cu degetele roze/ după steaua cu lumini și poze./ Dar zadarnic cearcă: steaua nu-i,/ Moșul a plecat în drumul lui/ și-a lăsat ca un amar descântec,/ numai somnul legănat de cântec-/ cântecul de leagăn fără mamă/ să-i închidă ochii arși de teamă:/ Nani, suflet de zăpadă,/ lasă genele să cadă./ Lasă fruntea, ca o undă,/ între perne să se-ascundă,/ căci în lumea asta rea/ nu mai arde nici o stea./ Steaua magilor, albastră
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
tinde/ și se teme să colinde./ N-are măr, n-are covrig,/ numai foame, numai frig./ Brazii cu găteli și nuci/ s-au făcut pe dealuri cruci/ sau sicrie în mormânt,/ sub trei stânjeni de pământ”. (Colonia Coasta Galeșului-Cântec de leagăn în noaptea Crăciunului- Poemele cumplitului Canal. Ed. Universalia, Craiova,1992) * EVRICA ANCHETATORULUI! „Eram în anchetă după ce-a de-a doua arestare, povestește Romică Teodoru, din 1958 când C. Cenușe, anchetatorul mi-a adus următoarea acuzație: -De Crăciun ai cântat
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
unul frânt, care ceda sub torturile insuportabile. Pentru a se încălzi atmosfera se da citire unui articol care denigra și infiera pe „veci” creștinii naționaliști. Reacțile celor forțate să asiste, să asculte, să îndure erau îngrijorătoare, revoltătoare, mâhnitoare, precumpănitoare, tulburi. Leagănul daco românismului și toată desfășurarea sa ontologic-spirituală până la înțelepciunea bărbătească divină a Elitei naționaliste a avut întotdeauna ca poli de susținere moral-religioși: binele și frumosul hristic: „Sensibilitatea morală a Neamului din Carpați, mărturisește savantul nostru Simion Mehedinți, nu se simte
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
timpului, la vârsta nostalgiei pentru acea unică perioadă a vieții. Publicul cititor va aprecia, fără îndoială, acest nou volum, ce poartă semnătura olografă a poetului dornean. (GHEORGHE A. STROIA); * * * 7. APOSTU PANAITACHE VULTUREANU* COMĂNEȘTI - BACĂU: CÂMPIA CA UN CÂNTEC DE LEAGĂN (antologie lirică de autor) Prin suplețea cuvântului, atent selectat, insinuând trăiri ce emană romantism, prin detaliile fin inserate în versul, prozodia și stilul alternativ al arhitecturii poetice, Apostu Panaitache Vultureanu este, fără rezerve, una dintre vocile importante ale poeziei românești
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
clopot precum iureșul biruințelor de la Rovine, Podul Înalt, Călugăreni, Șelimbăr, Codrii Cosminului, Mărăști, Mărășești și Oituz, precum și cântece de voie bună ale horelor din zilele de sărbătoare cu cer arzător și zări adânci fără amurg. Pământul cu mânăstiri și brazi, leagănul și legământul sfânt pentru care strămoșii noștri au luptat și au murit pentru ca urmașii urmașilor lor să aibă un loc de veci. Nu-l părăsiți! Această pledoarie care asumă în firea dacoromânului, tradiția, legământul, testamentul, continuitatea, nemurirea, demnitatea, credința, mistica
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Alămurile zilei în zadar a galben vibrează Când soarele suflă în trompeta amiezii. Pe când briza doarme-n sfârlează Să potolească setea poporului înaripat, Alămurile zilei în zadar galben vibrează În satul de mult la mare plecat. Clipa de dat în leagăn muza Îmi iese căldura ca un nisip din oase De-am încălzit amiaza întreagă, Satul tot s-a adăpostit prin case, Eu am înjugat boii ziua spre apus s-o tragă. Sunt împrăștiat prin ogradă, Iarba din carnea țărânei crește
AL.FLORIN ŢENE ARMA FRICII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370873_a_372202]
-
o tăcere ce poate fi durere, dor, dar și precursoare renașterii, reinventării. Lirică, versatilă, uneori înlăcrimată, alteori poate prea nostalgică, dar niciodată aceeași, Dorina Omota scrie, din simpla rațiune că scrisul a devenit a doua ei natură, sprijin de nădejde, leagăn în care-și adoarme visurile, dar și aripă cu care-și pregătește zborul lin către înălțimi. O poezie romantică, preponderent clasică prin ritm și prozodie, dar și modernă, prin puternica ancorare în contemporaneitate a subtilei sale revolte. Suntem convinși că
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
să văd dacă este real și iată este cât se poate de real, sunt aici, sunt pentru că Tatăl Sfânt a îngăduit să fiu la nunta Iubirii (Manuela Cerasela Jerlăianu). (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***9. MANUELA CERASELA JERLĂIANU (București) - ÎN LEAGĂNUL TIMPULUI (versuri) Întotdeauna, pe cărările largi ale sufletului, pe care încape o întreagă lume, cu glas alintat de îngeri strigă Copilăria, cu inocența ei debordantă, în care visul devine instantaneu realitate, în care orice este posibil, sub pavăza sfântă a
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
atenție toate aceste lucruri: Împletesc gândirea, să pot purcede Înspre armonie, cu Chip de Înger, dar Mă trezește visul, Din cântec, furând Amintirile, din Inima amintirilor. O carte frumoasă, o lectură interesantă, ce va empatiza cu sufletul... dincolo de veșnicie... În leagănul timpului. (Referință critică Gheorghe A. STROIA) ***10. ELENA ANGHELUȚĂ BUZATU (California, USA) - SAVE THE BUTTERFLY/ SALVA LA MARIPOSA/ SALVAȚI FLUTURELE (versuri, volum trilingv în traducerea exclusivă a autoarei) În această consonanță repetitivă a zborului, autoarea caută, găsește și își asumă
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
cu Moș Ajunul, când făcea cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi ne construiam oameni de zăpadă, ajutat de el, când ne învăța să călărim pe caii pe care îi avea și de care era mândru, sau când ne construia leagăne de lemn, de Paști, leagăne între doi salcâmi pe care îi alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub greutatea noastră și ne întreba când ne ajuta să luăm avânt: - Cât vreți de sus? - Până la
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi ne construiam oameni de zăpadă, ajutat de el, când ne învăța să călărim pe caii pe care îi avea și de care era mândru, sau când ne construia leagăne de lemn, de Paști, leagăne între doi salcâmi pe care îi alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub greutatea noastră și ne întreba când ne ajuta să luăm avânt: - Cât vreți de sus? - Până la cer! răspundeam noi, în cor
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub greutatea noastră și ne întreba când ne ajuta să luăm avânt: - Cât vreți de sus? - Până la cer! răspundeam noi, în cor! Tata era priceput în toate iar leagănele construite de el aveau mobilitate iar atunci când ne luam avânt destul de tare, ne dădeam peste cap și mare curaj aveam de sfruntam orice primejdie ce putea să se ivească în această aventură a noastră! Făceam bătături la mâini, așa de
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
stâng. Nu poartă batistă în poșetă, și-o șetrege cu volanul de la bluză subțire și albă că spumă. Insistă, aproape că uită o clipă de sine. S-a încovoiat de spate, s-a lăsat că mama care alăptează pruncul din leagăn, Este una cu sicriile acelea de sticlă pline cu documente de epocă medievală. Este miaopă și nu deslușește pe cat și-ar dori să vadă slova înscrisurilor rarisime. Totul i se arată că în culori de apă, vag, diluat. Abia acum
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ei. Era, pot să zic, prima cântăreață a satului. Cânta la petreceri, la nunți, cumetrii, avea o voce duioasă și caldă. Cred că de la ea mi s-a transmis marea dragoste pentru muzică. Când eram mic, îmi cânta cântece de leagăn. Când am crescut deja, îmi amintesc de „Păsărică, mută-ți cuibul”, „Radu mamei”, „Să-mi cânți, cobzar”, „Mai la deal de casa noastră”ș.a. Într-un cuvânt, cântece românești din toate zonele țării istorice, pe care le ținea minte din
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
Articolele Autorului Zice o vorbă veche din popor Că, “românul cu codru-i frate”, Azi este spusă doar întâmplător Și parcă este copiată din citate. A fost adevărată în trecut, Pe când haiducii nu doreau înavuțire, Atunci pădurea ne-a fost leagăn, scut, Ne-a dat și hrană și umbrire. Azi se ascut multe topoare, Când hoții ordonă să o frângă, Pădurea ne privește trist, o doare! Cănd vede că nu are cin s-o plângă. Pădurea ne-a încălzit copiii în
SALVAȚI PĂDUREA! de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369837_a_371166]
-
care trebuie să avem grijă să nu se strice cu cuvinte venite de aiurea, despre tradițiile noastre,despre sărbătorile cu ritualurile lor specifice, despre bătăliile importante date de-a lungul istoriei care ne-au permis să rămânem aici nestrămutați în leagănul carpato-dunărean ”liberi și nemuritori” cum se caracterizau dacii când era vorba despre ei. Trebuie să vă imaginați cum deasupra noastră străluceau luna cu stelele arzând în juru-i și constelațiile : Ursa mare, Ursa mică, Csiopeea, Lira, Dragonul, cunoscute din vechime de
FOCUL DE TABĂRĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369830_a_371159]
-
imn...la descântec: „Cel care a trăit în vulturi”: „Acum, aici/ Să vină cel însigurat/ Cu viața amânată!”. O cumpătată dar nețărmurită dragoste de țară, de oameni, de pământul străbun, își face loc, spre exemplu, în poezia „Foșnetul gândului”: „Pământu-i leagăn de iubire/ Colț de rai, prietenos și cald/ Pe el stau așezate-n dăinuire/ Iarba și pietrele pe care calc” ori în „Nu râd, nu plâng”: „Stau aici împietrită/ Pe piatră/ Nestrămutata/”. Poeta ne amintește că-n noi stă puterea
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
mișel, Dreptatea și- a rostit- o printre Sfinți. La Eminescu, acasă, teii mă doboară, Cu un miros de sacru- mbietor, Si cerul către El încet coboară, Si toate păsările zboară și nu mor. La Ipotești, în România, El , Eminescu, Din leagănul copilăriei ne- a trezit, La lacul nuferilor, ascultă și gestul Copacilor de tei, ce- aveau de înflorit. La verdele din hume, Poetul se- nchina, Să- i plângă până, de dor, să- i se usuce, La Ipotești poetul scrie încă, ce
LUCEAFARULUI LUMINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369985_a_371314]
-
Toate Articolele Autorului Spital... amurg târziu. Pierdut în lume, Se pregătea să plece către Rai, Copil pribeag ce nu primise nume, Ci doar durere multă-n scurtu-i trai... În pumnișorul mic strângea cearșaful, Ce nu-i fusese casă și nici leagăn. Privea spre cer, nu-nțelegea oftatul, Al sufletului meu, amarnic geamăt. Priveam cu ochii-n lacrimi micul suflet, Ce-și întindea privirea spre lumină. Nu-nțelegeam, nici nu puteam să cuget, La viața ce-ncepuse și tocmai se termină... Mă
ÎNGER TIMID de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369994_a_371323]