978 matches
-
de ce mi se întîmplă mie, încît cred că singura contralovitură, singura consolare e creația. Nu cer Domnului decît sănătate. (Ar trebui să-ți narez ce mi s-a mai întîmplat în ultima lună, dar sînt atîtea mizerii, încît îmi este lehamite.) Îți spun doar că ginerele lui Ibrăileanu mă critică acum în fața studenților și în prezența mea (la examene), drept pentru care în articolul din Scînteia (9 iulie) (l-ai văzut?) i-am pus un cui . Prezența mea în paginile S
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ar fi chiar necesar acest lucru. Rămîne să-mi comunici dacă da, ca să ți dau programul lui (orarul încă n-a fost afișat). Noutăți deosebite pe aici nu sînt. Care ar fi, sînt murdării despre care începe să-mi fie lehamite să mai vorbesc. Lucrez relativ intens, căutînd să uit de toate. Cred că acesta e un remediu. „Cronicarii” subțiri îmi publică totuși cu greu articole de qvasiistorie literară. Vor actualitate, mai ales acum cînd iar se răstoarnă tabla de valori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
volumul n-a venit încă de la Direcția Presei fiindcă sînt probleme, a doua oară tot nu venise, dar crede că nu sînt probleme! E dubios. A rămas să-i mai dau un telefon săptămîna viitoare, dacă nu mi-o fi lehamite. Comunică asta lui Crișan . Răspunde-mi la toate. Numai bine și sănătate din partea noastră. Mihai Drăgan P.S. Plicul îl pun la poștă la ora 14. </citation> (45) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”28 sept[embrie] 1969”> Dragă Costel
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Toate visurile nerostite mi-au fost spulberate. Lumea scenei, o lume murdară, falsă, brutală și crudă. Iar eu, incapabilă să mă descurc prin acest hățiș, să supraviețuiesc în această junglă. Lipsa entuziasmului m-a predispus spre lene. Lenea a generat lehamite. Lehamitea a dat naștere inerției. Orice împlinire îmi dădea senzația unei executări. Orice încercare de a merge pe un drum, părea că se va finaliza în fața unui zid de netrecut. Un zid de execuție. În mine există lupta dintre a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
visurile nerostite mi-au fost spulberate. Lumea scenei, o lume murdară, falsă, brutală și crudă. Iar eu, incapabilă să mă descurc prin acest hățiș, să supraviețuiesc în această junglă. Lipsa entuziasmului m-a predispus spre lene. Lenea a generat lehamite. Lehamitea a dat naștere inerției. Orice împlinire îmi dădea senzația unei executări. Orice încercare de a merge pe un drum, părea că se va finaliza în fața unui zid de netrecut. Un zid de execuție. În mine există lupta dintre a iubi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
altul fără să ne distrăm. De fapt am făcut cât mai multe grimase. La acest exercițiu e bine să dai expresie feței motivat nu în sine. În interior îți propui starea de mirare, bucurie, spaimă, groază, fericire, supărare, îngâmfare, bosumflare, lehamite etc. Al treilea exercițiu: în cerc fiecare are un balon mic cu care se joacă. Apoi balonul se unește cu balonul partenerului din dreapta și împreună ne jucăm cu el. Din ce în ce mai mare balonul devine uriaș, unul singur
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și am propus să ducem "patrupedul "înapoi. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca "dă-l dracului, sa-l aruncăm peste gard, mama lui de javra cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord , tov. Plutonier aruncându-l peste gard cu supărare celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! în iulie 1976 ne vizita Mathieu Kerekou, președintele Republicii Benin. Plecasem cu delegația de ziariști beninezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic, filozofează Țamblac. Îmi vine să urlu ca lupii! exclamă Mihail. Pax vobiscum! binecuvântează Țamblac. Ștefan mai șovăie câteva clipe, apoi, resemnat, face un gest obosit cu mâna a lehamite: Fie... Pace... Să încercăm și noi marea cu degetul. Să vedem ce pohtește Luminăția sa de la noi. Aiasta-i întrebarea!... Boier Stanciule, spune el poruncitor, solemn, ironic, te gătești de drum! Pleci la Stambul în solie! Ești purtătorul firmanului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nebunia acestuia, blândă, inofensivă în prima sa fază, a început să se manifeste în chip violent... * Cineva taie cu ferestrăul o scândură sub fereastra mea de la etajul doi. Zgomotul, atât de familiar și totuși de atâta vreme nemaiauzit, îmi ia lehamitea cu mâna, mă împrospătează, mă umple de o melancolie binefăcătoare. * Interrealitate, sau ce alt cuvânt corespunzător intertextualității să folosesc? Uitându-mă la televizor la un meci de fotbal din îndrăgitul campionat al Italiei și auzind, la un moment dat, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru Tatăl intrat în Lumea Drepților, aplecat și subțire pentru Mama nonagenară. Totul începe cu subtila radiografiere a Nicoreștiului natal (atît pentru tată cât și pentru fiu), un “loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după”. și tocmai în această neputință a locului - egalată doar de cinismul politicienilor - și-a făcut intrarea în lume un ideal-tip de excepție: cel al învățătorului de țară. Lucrarea lui temeinică în mințile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Mureșan, viceprimar al orașului Făget pentru sprijinul acordat în completarea iconografiei. Predoslovie Satul în care m-am născut se numește astăzi Dobrinești și face parte din comuna Nicorești, loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după. Greșesc. Cineva a aruncat o curea de asfalt de la gara din Cosmești până în pădurea Buciumenilor, desigur nu pentru cei care pleacă ci mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Fârțănești hotărâm să plecăm la Galați, la Inspectoratul școlar. La prima învoire, am plecat de la Tulucești la Fârțănești și cu toată familia ne-am îndreptat spre Nicorești. Am întins brațele goale spre părinți, am mai făcut un semn de mare lehamite și am plecat spre amplasamentul bateriei de tunuri la Grivița. Aici, datorită contopirii Regimentului 3 Vânători cu Regimentul 25 Infanterie Vaslui, acum împreună sub denumirea de 25 infanterie Rahova, s-a ivit posibilitatea unei permisii de cinci zile. Aveam ordine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
alor mei, Petre și Neculai. Se îmbogățise familia Faur cu patru noi membri dar și noi ajunserăm la cifra de cinci fiindcă Persida însăila aproape oră de oră timpul de acasă cu timpul din casa noastră. La școală, dintr-o lehamite posibil de înțeles dar greu de aceeptat, mulți dintre învățători răriseră zilele de școală după un calendar doar de ei știut. Eu nu puteam. Aveam jurământul și credința mea și lipsa copiilor de la școală sau a mea dintre ei parcă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
refugiați, unii locuitori de generații într-un teritoriu străromân dar primitor și darnic pentru atâtea etnii, aleseseră refugiul, în sine țara speranțelor necomunisteă Nimic, nimic. Totul se reducea la profit de afaceri, cadouri. Abia în octombrie din disperare dar și lehamite am ajuns și la comandantul sovietic al căii ferate. - De ce să vă dau tocmai eu un vagon? - Fiindcă sunt și eu, ca și dumneavoastră, ofițer. Lupt și încă mai am de luptat pe front. - Împotriva noastră. - Am luptat pentru o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să ducem "patrupedul" înapoi, la stăpânul lui. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca: "Dă-l dracului, să-l aruncăm în lac, mama lui de javră, cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord, tov. Plutonier aruncându-l peste gardul din Colentina cu supărarea celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! În iulie 1976 ne vizita Mathieu Kerekou, președintele Republicii Benin. Plecasem cu delegația de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Nu înapoi la Hipocrat, ci înainte cu Hipocrat". Inscripție pe o portocală Ninge cu fulgi mari ca niște fluturi. Peisajul este neobișnuit; parcă nu-i un peisaj din aceste locuri și nu aparține acestei zile de iarnă molatică, zi de lehamite. Decorul îmi amintește de un peisaj de la Balcic, al lui Nicolae Tonitza, cu zăpadă multă, moale, pufoasă, într-un Balcic târziu, în care pictorul pare a fi întârziat într-un an mult după vremea plecărilor obișnuite; trist peisaj și tablou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îndeletniciri specifice muntelui: sunt vremuri în care se practică încă schimbul de produse: “Avere aveau cât le trebuia, poclozi în casa, piei de miel în pod, oi în munte. Aveau și parale stranse într-un cofăiel cu cenușa. Fiindu-le lehamite de lapte, branza și carne de oi sfârtecate de lup, aduceau de la câmpie legume. Tot de la câmpii largi cu soare mult aduceau faina de papusoi.” Romanul lui Sadoveanu are un caracter miticbaladesc, zugrăvind o civilizație pastorală milenară. Evenimentele fundamentale ale
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Noul An relaxat, cu o singură dorință clară: aceea de a fi cu toții sănătoși. După-amiază m-a vizitat Corneliu Dima-Drăgan. S-a lamentat mai puțin decît data trecută, dar păstrează încă în gesturi urme de deznădejde, ca să nu zic de lehamite. Fără îndoială, n-o duce ușor. Resimte - mi-a declarat - puținătatea prietenilor (cine are, cu adevărat, mulți?) și apăsarea multiplelor nevoi materiale. Totuși nu și-a pierdut amabilitatea și reflexul de a zîmbi: un zîmbet modest, politicos, fugitiv. Am băut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
timpul insomniei» - n.m.), e ca și cum aș face ordine într-un mic pătrat, un pătrățel pierdut în imensitate, dar dacă faci ordine într-un pătrățel e ca și cum ai face ordine în lume”. Deși n-am dreptul să-l suspectez, mă întreb: lehamitea sa e autentică? și: ce eveniment, oare, l-o fi convins că „bîlbîielile noastre literare nu interesează Absolutul”? În această vreme de activism agresiv și zgomotos, mă îndoiesc că „factorii de decizie” ar putea fi sensibili la un avertisment de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ai făcut, în afară de serviciu?” * Nopțile nu mai sînt nopți, zilele nu mai sînt zile. Neliniștea ia uneori forme dramatice. Optimismul („Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie”) alternează tot mai des cu îndoiala și cu lehamitea. Îmi dau seama că nu trebuie să trăiești toate nenorocirile lumii ca să fii disperat, cîteodată e de ajuns o decepție sau numai ipoteza producerii ei. Chiar fără niște bube reale, Iov putea să fie nefericit. E personajul cu care nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Jean Jacques Rousseau, adăugînd că, în intervalul dintre „discuțiile individuale” și ședința de azi, stările mele sufletești au oscilat: cînd a dominat hotărîrea de a ataca, cînd a intervenit relaxarea, tendința de a bagateliza un asemenea conflict, ba și lehamitea față de el. Trebuie - mi-am zis în cele din urmă - să fiu consecvent cu mine. Calm, am arătat cum încalcă G. principiile muncii într-o redacție: 1. Excluderea participării noastre la stabilirea „politicii redacționale”: nu se poate să fii în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
coadă „steaguri roșii” și etalează „Diplome de Onoare”. A premia tocmai asemenea unități, cînd cei mai mulți dintre noi resimt penuria alimentară, mi se pare indecent, curată sfidare! *„și cîte ponturi și ponosuri nu da dintr însul, de-i era și lui lehamite cîteodată să se mai întîlnească cu cineva să-l mai stîrnească la vorbă”. La fel ca și lui Popa Duhu, personajul lui Creangă, mi se întîmplă și mie, tot mai des în ultima vreme. Imediat ce sînt „provocat”, pe stradă, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Barbu de adevăruri prea pe șleau exprimate: firește, de adevăruri privindu-l. Trebuie să mărturisesc că, asemenea fiecăreia din situațiile în care am fost obligat să-i răspund lui Eugen Barbu, și de data aceasta o fac cuprins de o lehamite asemănătoare celei ce-i însoțește, probabil, pe vidanjori în utila, dar, vai!, nu tocmai plăcuta lor muncă N-avem ce face! Măcar din când în când mizeria de-un fel ori altul trebuie îndepărtată, spre binele nostru, al tuturor. Și-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
asta te rog. Trebuie să existe câțiva bărbați țepeni care să reziste În țara asta. Tu ești mai puternic... - Eu, puternic, mai puternic?! Mai curând victima unui mic scenariu cabotin, cu vorbe deșarte și lingușitoare. Gestul meu de surpriză și lehamite nu l-a descurajat Însă deloc. - Da, ești mai puternic, ai vocația prozei. Poezia e barbară... Te rog să nu mori! Orice părea posibil În mica Încăpere care plutea acum În stratosferă. Poetul ar fi putut Îngenunchea dintr-o clipă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate schimbările prin care trecuserăm promiteau un dialog deschis. În plus, o abundență de calomnii, rumori și suspiciuni schimonosiseră, Între timp, numele meu În presa postcomunistă românească. A le dovedi stupiditatea și reaua-credință cerea o prea mare energie a iluziilor; lehamitea și chiar autismul care mă copleșiseră păreau protectoare. Șederea la București fusese, de altfel, supraîncărcată de obligațiile pe care mi le impunea rolul de „gazdă”, ca Însoțitor al dirijorului american Leon Botstein, președintele Colegiului Bard, unde predam de aproape un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]