1,853 matches
-
că trebuie să luăm În calcul și alte sinergii alternative... Până acum n-am făcut decât să stau, să dau din cap a Încuviințare și să mă gândesc că toată aventura asta cu Întâlnirea de afaceri e o chestie extrem de lejeră. Dar acum vocea lui Doug Hamilton Îmi captează Încet-Încet atenția. Ce tot zice ăsta aici ? — ...două produse divergente... care devin incompatibile... Ce-a fost chestia asta cu devin incompatibile ? Și aia cu reconsiderarea totală ? Mă trece un fior de alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-ți mulțumesc pentru tot ajutorul acordat. Ne vedem diseară la petrecere ? — Nu... știu, zic. Atmosfera a devenit brusc extrem de protocolară. E groaznic. E oribil. Vreau să spun ceva. Vreau ca lucrurile să fie iar cum au fost acum câteva clipe, lejere și amuzante. Dar nu știu ce aș putea spune. Ajungem la etajul nouă și liftul se oprește. — Cred că de aici mă descurc, spune Jack. Adevărul e că te-am rugat să mă Însoțești doar ca să-mi ții companie. Îi dau stângace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Arată ca un gay, nu ți se pare ? — Nu tocmai, spune Caroline, cu o grimasă. Ar avea mai mare grijă de imaginea lui. — Mie nu mi se pare că arată ca un gay ! zic, Încercând să-mi iau un ton lejer și doar așa, vag interesat. — Ba nu e gay, se bagă Artemis cu autoritate. Am citit mai demult un articol despre el În Newsweek și scria ca partenera lui de la ora aia era președinta de la Origin Software. Și mai zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dar banda continuă să se învârtă și, brusc, se înalță și mai tare. O, nu! Te rog, nu! Pe cadranul din fața mea pâlpâie „Timp rămas: 38.00“. Încă 38 de minute? Mă uit în dreapta mea, și individul cu chelie sprintează lejer, de parcă ar alerga pe un deal. Vreau să vorbesc cu el, dar nu pot să deschid gura. Nu pot să fac nimic în afară de a continua să‑mi mișc picioarele cât pot de repede. Brusc, privește în direcția mea și expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
văd grupul de tur la douăzeci de metri mai încolo, holbându‑se toți la mine. Scuze, spun și mă dezlipesc cu greu de vitrină. Vin acum. — O să fie timp pentru cumpărături mai târziu, spune Cristoph vesel. Știu, spun și râd lejer. Îmi cer scuze. — Nici o problemă! Are dreptate, firește. O să fie destul timp pentru cumpărături. Berechet. Așa. O să mă concentrez la tur. — Deci, Rebecca, spune Cristoph vioi, în clipa în care mă alătur iar grupului, tocmai le spuneam celorlați că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
reușesc nici măcar să amintesc de articol. — Deci ținem legătura, da? zice Kent. Îmi cer scuze că te‑am lăsat să aștepți mai devreme. Urma să te sune Megan mai târziu... — Nu face nimic! spun, străduindu‑mă să par veselă și lejeră. Deci, pentru când crezi că se amână testul? Nu prea știu... Îmi pare rău, Becky. Acum trebuie să fug. Am o problemă pe platou. Dar mulțumesc că m‑ai sunat. Și distracție plăcută în restul călătoriei! La celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un mic surâs. — A, zice Clare, părând destul de neliniștită când mă vede, bună, Becky. — Bună, Clare, zic. Nu ne‑am văzut de mult. — Da. Ei. Își împreunează mâinile. Mi‑a părut rău când am citit despre problemele tale. — Mersi, spun lejeră. Totuși, parcă bate un vânt rău, nu, Clare? Clare se înroșește instantaneu ca racul și își mută privirea, iar mie mi se face puțin rușine. Nu e vina ei că am fost dată afară. — Sinceră să fiu, îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
piatră să prindă viață. Se întoarce spre cealaltă parte. Micul petic cu legume este o imagine a recoltei. Tecile de fasole sunt verzi, iar ardeii sunt roșii. Asta îi amintește, din nou, de viața lor în Yenan. Grupul e îmbrăcat lejer, cu excepția lui Mao. În seara asta, el e neobișnuit de formal, poartă o jachetă apretată încheiată până la gât. După un toast, se întoarce spre Lin. Ce mai face armata? Nu poate fi învinsă. Bună treabă ai făcut în Wuhan. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei ce anume îi oprise pe primii. Curând, presiunea deveni atât de mare, încât risca să-i propulseze pe cei din față grămadă peste femeia din jilț. La rândul ei, doamna Ledoulx, obișnuită cu moda și mai ales cu purtarea lejeră, plină de curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o țară nu poate prospera decât în detrimentul alteia. Ledoulx știa bine că soarta Principatelor Dunărene se hotărâse deja la Paris. Nu trecuse prea mult timp de când, cu bine-cunoscutul său obicei de a strecura o idee extrem de importantă în mijlocul unei conversații lejere despre vreme sau orice altceva, Talleyrand îi sugerase împăratului Napoleon să ofere Austriei nordul Bulgariei și țările Române drept compensație pentru Veneția, Tirol, Bavaria, Elveția, trecute în stăpânirea Franței. Toate acestea făceau parte dintr-un plan mai mare care urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avea puternice valențe masculine sau invers, sub o aparență masculină, pictorul poate descoperi în modelul său multă, multă candoare feminină. Ca în acest tablou, de pildă. Și Dante Negro arătă spre portretul tânărului Stimo, reprezentat purtând pe cap un turban lejer, după moda italiană, care semăna cu un bor generos și elegant de pălărie romantică. Priviți acest pumnal care se ițește orgolios și încărcat de pietre prețioase din brâul lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
merge! Lipsește ceva! Îi șopti ceva lui Luciano și acesta părăsi imediat atelierul. Alteță, dacă nu aveți nimic împotrivă, o să facem o mică schimbare. S-ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de bluză bărbătească din mătase albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu o mișcare hotărâtă, pictorul smulse jaboul. ― Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Da, dragul meu! Am făcut-o! ― Nu înțeleg! ― Dar este mai mult decât evident. ― În dormitorul nostru? urlă Ledoulx. După o pauză în care se auzi doar fâșâitul pieptenelui trecut prin șuvițele de păr, veni și răspunsul, pe un ton lejer, de salon. ― Dar unde, dragul meu? Toinette se răsuci cu fața spre el și îl privi oarecum de sus, deși continua să stea jos. Degeaba ai fost înnobilat prin decret imperial, monsieur! Tot un mitocan de burghez ai rămas. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
directă care venea din partea unui om care, până atunci, răspunsese la toate încercările ei de a face conversație cu o atitudine indiferentă. Păi, țin foarte mult la tine, a îngăimat ea. —Ții la mine, deci? Tonul vocii lui Jake era lejer batjocoritor. —Așa cum ții la papucii ăia vechi pe care i-ai depozitat sub scară? Puștiul s-a îndreptat către ușă, numai că Fiona a înșfăcat unul dintre mânerele genții și l-a tras înapoi. —Jake, lasă geanta jos. Nu pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
puternic și de plin de succes. —Iată-mă! Julia a intrat în bucătărie cu zâmbetul de „bine-ai venit acasă“ lipit pe buze. — Cum a... Femeia a amuțit de cum a dat cu ochii de soțul ei. — Poftim? a întrebat el lejer iritat. —Ai... ăăă... te-ai tuns. — Da, i-a răspuns el înțepat, scoțându-și haina de la costum și așezând-o pe spătarul unuia dintre scaune. Ai nota zece pentru spiritul de observație. Julia a urât tunsoarea din secunda în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la telefon sau dac-o să mă minți... Vocea i s-a stins, fiindcă amândoi erau perfect conștienți pentru care variantă optase bărbatul. —Ei, îmi cer scuze că n-am trecut de micul tău test, a replicat James pe un ton lejer acru. Dar n-ar trebui să fi surprinsă că te-am mințit, dată fiind reacția exagerată pe care o ai de fiecare dată când iau contact cu Deborah. Julia s-a așezat la picioarele patului de parc-ar fi cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am zis? —Poftim? David avea acum cheile în mână. —Te-am întrebat unde s-a dus Jake aseară? David se îndrepta deja către ușă cu pas hotărât, dar s-a oprit și s-a uitat la Fiona cu o privire lejer iritată, fiindcă femeia îl întârzia. —Belinda nu știe. Mi-a zis că s-au certat și băiatul a ieșit pe ușă ca furtuna. Nu și-a luat nici măcar mobilul, ceea ce nu s-a mai pomenit. De atunci Belinda nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și fără formă, în vreme ce picioarele erau încălțate cu genul acela de pantofi solizi și confortabili, preferat de stewardese. Părul șaten și fără volum, lung până în dreptul umerilor, nu era deloc coafat, așa că avea un aspect fără viață și se zburlea lejer în preajma urechilor. Julia și-a spus că Deborah ar fi arătat de o mie de ori mai bine dacă ar fi recurs la unele retușuri, la mici trucuri de imagine. Al doilea motiv era acela că, spre deosebire de Julia, care considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu te grăbi să tragi concluzii. Deborah a zâmbit triumfătoare, evident încântată c-o zgândărise pe inamica sa astfel încât aceasta să-și dea arama pe față. —Dimpotrivă, știu destul de multe despre tine. James îmi spune totul. Julia s-a cutremurat lejer, de parc-ar fi primit o lovitură în piept. Dar și-a revenit rapid. Mă surprinde, Deborah, că vă găsiți timp și pentru asta, de vreme ce voi doi sunteți așa de ocupați cu discuțiile voastre despre fizică cuantică și plăci tectonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
felul de mâncăruri delicioase prin diverse locuri din Londra. Nu-i același lucru cu o călătorie pe bicicletă în scopuri caritabile, nu ești de acord? Fiona a scos limba în timp ce-și strângea părul într-o coadă de cap lejeră. —Cecul e cec. Fundațiilor nu le pasă dacă el a fost obținut de la mine și Julia, după ce ne-am simțit bine, sau de la tine, după ce ți-ai zdrobit curul pe șaua subțire a unei biciclete. Probabil că ai dreptate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din cameră începuse să sune. — Lasă-l, a șoptit Alison trăgându-l de ceafă ca să-l aducă înapoi. Luca a dat din cap și-a revenit în poziție, dar s-a oprit din nou. Nu pot. Dacă e ceva important? Lejer deranjată, Alison s-a așezat într-un cot și s-a uitat după el. — Indiferent cine-ar fi, o să-ți lase un mesaj și poți să-l suni după. Alison era întotdeauna uluită de faptul că niciodată Luca nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă. Așa a fost să fie, dragostea mea, e un dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage. Încă două paturi ar încăpea lejer, ba și pentru noi ar fi bun încă un pat, păi, la atâta personal și aglomerație, atâtea suflete și răsuflări răbdându-se și dorindu-se zi și noapte, gândește-te numai, ei doi, un bărbat la patrușcinci și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
două secunde după ce am intrat În casă, Încuiat ușa, iar el m-a lipit cu spatele de ea, cățărându-mă pe bara masivă aflată de-a curmezișul. Picioarele Îmi erau Înfășurate În jurul lui, iar fusta suflecată deasupra taliei. Mă ținea lejer cu o mână, În timp ce cu cealaltă lucra atât de eficient Încât a trebuit să mă agăț de el ca să nu leșin de plăcere. Apoi am avut orgasm, așa că, pentru o vreme, am fost nevoită să mă țin de el chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din cauza lui Derek Brewster? În cazul femeilor pe care le suspectăm, ăsta pare a fi cel mai frecvent mobil, sugeră el. — Oameni buni, cred că ideea pe care v-ați făcut-o despre performanțele la orizontală ale lui Derek e lejer exagerată, am replicat ironic. — Vorbiți din proprie experiență, dnă Jones? — Spuneți-mi Sam și nu fiți josnic. Parcase mașina În fața garsonierei, trăsese ambreiajul și pusese frânele, dar fără să oprească motorul. Se Întoarse să mă privească, dând impresia clară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În Camden, ți-e dat să vezi orice. Inclusiv obișnuitele găști de tineri pierzând vremea prin stațiile de autobuz, imaginându-și că sunt adolescenți americani, cu părul neapărat nespălat și cu șapca de baseball regulamentară, cu obiecte de Îmbrăcăminte legate lejer În jurul diverselor părți ale corpului și cu ghete de pânză, desfăcute la șireturi. Acest ultim detaliu mi s-a părut Întotdeauna a fi deosebit de idiot. Trăiam cu speranța de a-l vedea, Într-o bună zi, pe unul Împiedicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]