3,668 matches
-
un avocat care să-i separe. • În căsnicia tradițională, sexul e o legatura naturală. • Mariajul este un mare examen de maturitate la care mulți se aruncă, puțini îl trec. • Cel care a inventat căsnicia, cunoștea și slăbiciunea, dar și tăria. • Liberalismul a deschis porțile căsniciilor dubioase și a amorului fără perdea. • Niciodată nu știi cu cine te însori, dar întotdeauna știi de cine te despărți. ------------------ Harry ROSS august 2016 Israel Referință Bibliografica: ROSS Harry - GÂNDURI REBELE (32) - AFORISME DESPRE CĂSNICIE / Harry
AFORISME DESPRE CASNICIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381312_a_382641]
-
Gane, Gh. Racoviță, P.P. Carp și Th. G. Rosetti. Cu timpul, junimiștii se constituie într-un grup politic independent, reușind să participe la formarea câtorva guverne fie în colaborare cu diverse partide, fie singuri (1888-1889, 1900-1901, 1910-1913). Adepți ai unui liberalism moderat, cu unele atitudini conservatoare, junimiștii s-au arătat ostili oricărei revoluții sociale, condamnând nu relațiile de tip capitalist, ci pătrunderea lor-pe care o considerau grăbită-în România. Partizani ai monarhiei constituționale, ei au susținut măsurile politice adoptate de Carol I
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
cum avea să afirme mai târziu G. Călinescu, ci în mod esențial la aceea a înaintașului amândurora, gânditorul conservator și organicist, adversar al formelor fără fond. Discipol al lui Maiorescu în plan estetic, Lovinescu opune poziției politice a acestuia un liberalism care îi venea atât din tradiția familială, cât și dintr-o opțiune bine deliberată și temeinic asimilată. După cinci ani criticul revine la ideea abia conturată și se apropie chiar de interpretarea ei ca o veritabilă lege a formării civilizației
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
Annunzio îi provoacă „un dezgust pe veci”. Criticul jură pe „clasicismul de fier” rezultând din consolidarea burgheziei naționale și crede a identifica în Moș Anghel de Panait Istrati „clasicismul proletariatului”. Fostul socialist devine însă un aprig partizan și promotor al liberalismului, și astfel al „clasicismului burghez”: „Burghezia noastră ori va pacta cu capitalul străin, va pune în valoare bogățiile țării, va face ordine în stat, va selecționa valorile, va dezlănțui energiile, va cere tuturor munca intensivă - într-un cuvânt: va merge
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
eticul ocupă locul de cinste.” Prin același grund teoretic se explică și campania antisămănătoristă începută la „Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului”. Acuzațiile sunt ilustrate de polemist îndeosebi cu
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, E. Lovinescu, Tudor Arghezi, H. Bonciu, Al. Vaida-Voevod, precum și gazetele „Adevărul”, „Zorile”, „Dimineața”, „Cuvântul liber”, dar și periodice naționaliste sau partide de aceeași orientare. Printre „combatanți” revine cu insistență numele lui Ovidiu Papadima. Bolșevismului, marxismului, masoneriei, liberalismului burghez și spiritului democratic li se opune „naționalismul integral” de tip legionar, fascist, antisemit, elogiat în articole incendiare. În 1937 Nichifor Crainic semnează programul statului etnocratic, ce se dorește a fi o nouă constituție bazată pe „întâietate românească” sub raport
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
crizei valorilor datorată schimbărilor sociale frecvente și profunde, asistăm la o schimbare a mentalității, a imaginii și ideilor despre om, toate conducând către același substrat moral, aflat la rândul său în criză. Excesul de reglementări sociale, mascat de un aparent liberalism al societății contemporane, pune aceste probleme acțiunii de igienă mintală. Practica medicinei va suferi mutații corespunzătoare acestei noi mentalități. Omul va avea o altă semnificație în sfera medicinei. Totul se reduce la utilitarism, fenomen care tinde să anuleze umanismul medical
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu Barbu Catargiu), apropierea de Alexandru Ioan I, prezența alături de radicali În guvernul condus de Ștefan Golescu (1860) puteau legitima o asemenea asimilare. La 13/25 aprilie 1864, În plină dezbatere a legii rurale, omul politic se revendica explicit de la liberalism: „sunt unul din cei mai vechi liberali”. Însă contextul În care era plasată afirmația relativiza, dacă nu valoarea acesteia, cel puțin sensul pe care oratorul Înțelegea să i-l confere. Erijat În corifeu ad-hoc al unei majorități ostile guvernului Kogălniceanu
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
noua opoziție parlamentară, rezultat al alegerilor din aprilie 1875 („coaliția de la Mazar-pașa”), el Încerca să o izoleze simbolic În sfera „extremei stângi”: eludarea prezenței unor conservatori sau moderați În rândurile acesteia nu poate trece neobservată. În același sens funcționa suprapunerea liberalismului și conservatorismului; asumarea lor În numele grupului guvernamental invalida implicit un adversar care nu mai putea fi identificat decât cu un grup marginal. Minimalizarea diferențelor dintre „dreapta” și „centru”, reunirea lor În aceeași formulă doctrinară conservatoare devoalează, de asemenea, o strategie
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
violente și se vor grupa la un loc toți oamenii de bine și buni patrioți; că numai astfel se va putea crea o mare forță națională de natură a face față dificultăților prezinte și a Înlătura pericolile fiitoare esterioare” . Legitimarea „liberalismului național” se realiza În cadrul aceleiași paradigme a unității În care Boerescu se situase În etapa sa conservatoare. Accentul cădea aici, cu mult mai multă claritate, asupra componentei naționale: este dificil de spus dacă atitudinea pragmatică a politicianului avea În vedere
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
a politicianului avea În vedere și scopurile idealiste pe care acesta și le asuma sau dacă ea era rezumată la o instrumentare a unui limbaj curent. Oricum, odată cu realizarea proiectatului guvern (deși nu În forma exactă proiectată de Boerescu) „noul liberalism” al acestuia a fost În mod public asumat (la Începutul lui 1880) . Nu a fost Însă ultima metamorfoză boeresciană. După scurt timp, politicianul a schițat o aparentă apropiere simbolică de conservatori, În timpul dezbaterilor referitoare la chestiunea Dunării. „Sunt din aceeași
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
intelectuale au avut un impact decisiv asupra identității doctrinare târzii a lui Vasile Boerescu. Caracterul eclectic a fost Însă completat prin puncte de convergență ale discursului său. Este vorba În primul rând despre binomul „ordine și libertate”. Specifică, În principiu, liberalismului european format În anii 1815-1830 , tema a devenit una recurentă la conservatorii români din primele decenii ale regimului constituțional. Decalajul este, În cazul analizat, unul complex. Liberalismul economic avea limite clare: susținerea monopolului acordat asociației de proprietari care a stat
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Este vorba În primul rând despre binomul „ordine și libertate”. Specifică, În principiu, liberalismului european format În anii 1815-1830 , tema a devenit una recurentă la conservatorii români din primele decenii ale regimului constituțional. Decalajul este, În cazul analizat, unul complex. Liberalismul economic avea limite clare: susținerea monopolului acordat asociației de proprietari care a stat la baza Înființării creditului funciar, În 1873 , și optica nuanțată În privința protecționismului argumentează, În acest sens, o poziție nu lipsită de rezerve. De asemenea, echilibrul Între ordine
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
formarea intelectuală au fost, desigur, factori favorizanți În acest sens, atât În cazul lui Vasile Boerescu, cât și al multor altor pașoptiști ajunși În preajma puterii. Cazul său este totuși unul aparte, pentru că orice Înregimentare post factum este hazardată. Apropierea de liberalismul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, de conservatorism și poate de un „bonapartism” asumat În mod aproape explicit de Pressa, la jumătatea anului 1877 , au o relevanță cu totul limitată. În ceea ce privește influența lui Boerescu asupra orientării politicodoctrinare a epocii
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
replici sub pragul polemicii de idei, până la insulte, falsuri și mistificări, îndreptate împotriva unor instituții și personalități din România. Denaturarea realității apare în articole ca Părintele Șaguna, Basme științifice (o ironie ridicolă la adresa Chestionarului istoric al lui Nicolae Densușianu), 1848. Liberalism. Reacționarism (răstălmăcire a trei scrisori expediate de C.A. Rosetti și N. Bălcescu lui Ion Ghica, aflat în exil la Constantinopol, extrase din Amintiri din pribegia după 1848), dar mai ales Țăranul nostru și țăranul mizeriei (scoatere din context tendențioasă
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
balanță două tipuri de construcție culturală, cu rezultate diferite ca aspect, dar nu și ca importanță, și pledează pentru înțelegerea ambelor formule de creație. Relevantă este abordarea lui I. L. Caragiale din unghiul personalității și al operei, văzut ca victimă a liberalismului politic, dar și a propriului „liberalism” în viziunea literară, dovadă stând atacurile la adresa scriitorului venite de la proaspeții moderniști. O lacună de cunoaștere este eliminată prin reexaminarea polemicii dintre socialiști și Al. Vlahuță la 1894, polemică premonitorie, care anunța conflictul represiv
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
cu rezultate diferite ca aspect, dar nu și ca importanță, și pledează pentru înțelegerea ambelor formule de creație. Relevantă este abordarea lui I. L. Caragiale din unghiul personalității și al operei, văzut ca victimă a liberalismului politic, dar și a propriului „liberalism” în viziunea literară, dovadă stând atacurile la adresa scriitorului venite de la proaspeții moderniști. O lacună de cunoaștere este eliminată prin reexaminarea polemicii dintre socialiști și Al. Vlahuță la 1894, polemică premonitorie, care anunța conflictul represiv dintre critica de partid a anilor
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Alexandrescu Vianu și Vlad Alexandrescu, postfață Florin Țurcanu, București, 1992-1997; Henri Zalis, Tudor Vianu. Apropieri, delimitări, convergențe, București, 1993; Geo Șerban, Ultimul maiorescian, RL, 1994, 19; Gheorghe Grigurcu, Despre „taina” lui Tudor Vianu, RL, 1994, 19; Petru Vaida, Individualism și liberalism la Tudor Vianu, „22”, 1994, 20; Petru Vaida, „Taina” lui Tudor Vianu: scepticism sau „culturalism”?, RL, 1994, 25; Gheorghe Grigurcu, Din nou despre Tudor Vianu, RL, 1994, 29; Mihai Ralea, Tudor Vianu, MS, 1994, 1-4; Centenar Tudor Vianu, RITL, 1994
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
în tradiția lui Caragiale - un ironist incisiv și un artist al cuvântului. Structură nonconformistă, cu vocația pamfletului măsurat, de o jubilație rece, sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt al modei. S-a regăsit adesea pe pozițiile junimiste și ale lui Titu Maiorescu, respingând nonvaloarea, „moftul” cultural, diletantismul, imitația pripită, „beția de cuvinte”, „slugărniciile tardive”, totul în numele autenticității, singura care trebuie să canalizeze actul
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
atașat de marile valori naționale (Eminescu, Creangă), veștejește tradiționalismul de paradă, argumentează vigoarea și originalitatea culturii din Regat și prezența aici a spiritului critic (ceea ce îl apropie de G. Ibrăileanu), militează pentru modernizarea politică, e un spirit european, adept al liberalismului occidental și al căii industriale pentru prosperitate economică (la fel ca E. Lovinescu), situându-se la polul opus „Gândirii” și autohtonismului. Z. relevă și importanța contribuției ardelene în istoria culturii și civilizației românești, prin aceea că a dezvoltat substanțial ideile
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
statului, responsabilitatea miniștrilor, autonomia locală, desființarea robiei, abolirea boierescului (iobăgiei), împroprietărirea țăranilor, votul universal, egalitatea drepturilor politice, încurajarea comerțului și a industriilor (Lovinescu, 1924/1972, pp. 117-118, 140-144). Valorile care susțin aceste programe exprimă raționalitatea capitalistă a muncii eficiente caracteristică liberalismului economic și politic: proprietatea privată, individul, libera concurență, economia de piață, societatea civilă, separația puterilor - adică marile valori liberale susținute de Locke, Hume, Montesquieu, Tocqueville (Tănase, 1995, p. 3). Perioada de înflorire a acestor principii, de metamorfoză a lor în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
societate mai problematică decât antecesorii lor. Societatea de la finele secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX se prezenta ca un spațiu de tranziție de la vechea ordine patriarhală la ordinea capitalist-mercantilistă și începuturile capitalismului financiar, sărind peste faza liberalismului. Schimbările de natură mercantilistă au făcut breșe în societatea autarhică, după cum am văzut mai sus, cu tot cortegiul de efecte sociale, economice, psihologice neanticipate și nedezirabile ale tăvălugului transformărilor: dislocarea unor structuri patriarhale, ruinarea industriei casnice țărănești, decăderea meseriașilor urbani
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
conform așteptărilor (Esping-Andersen, 1999). Alții au văzut motivele dificultăților de funcționare chiar în obiectivele statului bunăstării, asemenea traiectoriei unui bumerang (Alber, 1988). În contextul căderii regimurilor comuniste, cele care susțineau prin puterea exemplului adecvabilitatea abordării sociale în funcționarea economiei, adepții liberalismului și ai supremației pieței au avut mai puține motive să se justifice pentru „eșecurile pieței”, astfel încât, așa cum observa Mishra, „nu este surprinzător că, în multe țări, au fost acceptate niveluri tot mai ridicate ale insecurității, sărăciei și inegalității, fără consecințe
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de ideologii rigide și represive. Cu toate aceste, tulburări ale stării de sănătate mintală colectivă sunt semnalate, în egală măsură, și în cadrul societăților deschise, de factură liberală și democratică. Fără a intra în analiza sociologică a acestora, vom menționa că liberalismul și democrația nu sunt forme social-politice care să garanteze în mod absolut sănătatea mintală colectivă. Aceste tipuri de societăți produc și ele forme de tulburări psihotice colective, așa cum vom arăta în continuare. Factorii care produc alterarea stării de echilibru psiho-social
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
secolului I al erei creștine 7. Ea cuprindea trivium, „cele trei arte literare” (gramatica, retorica și dialectica) și quadrivium, „cele patru discipline matematice” (geometria, aritmetica, astronomia și teoria muzicală). Vom regăsi această programă sistematică în învățământul carolingian, dar spoliată de liberalismul elenistic și inhibată de misticism creștin. „Cele șapte arte liberale” carolingiene nu mai erau deloc „liberale”, ci mai degrabă „dogmatice” - cum se va vedea într-un capitol următor. De altfel, sistematizarea ca atare a fost pe nedrept atribuită lui Thrax
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]