1,038 matches
-
făcut semn să mă apropii. — Daniel, nu-i așa? a Întrebat librarul. Ai adus cartea? Am Încuviințat În dublu exemplar și am acceptat scaunul pe care Barceló mi-l oferea lîngă el și misterioasa lui Însoțitoare. Vreme de cîteva minute, librarul s-a mărginit să zîmbească placid, străin de prezența mea. În scurt timp, mi-am pierdut orice speranță că avea să mă prezinte acelei doamne În alb, cine-o fi fost ea. Barceló se comporta de parcă ea nu se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a spus Barceló. Ba chiar, dacă stau bine și mă gîndesc, cred că, cu Îngăduința voastră, eu am să mă retrag În altă sală să inspectez volumul acesta, În timp ce voi vorbiți de ale voastre. De acord? L-am privit, uluit. Librarul, pirat bătrîn și străin de reținerile mele, s-a mărginit să mă bată ușor pe umăr și a plecat cu cartea mea sub braț. — L-ai impresionat, știi? a zis vocea din spatele meu. M-am Întors spre a descoperi surîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
străin de reținerile mele, s-a mărginit să mă bată ușor pe umăr și a plecat cu cartea mea sub braț. — L-ai impresionat, știi? a zis vocea din spatele meu. M-am Întors spre a descoperi surîsul ușor al nepoatei librarului, bîjbîind În gol. Avea glasul de cristal, transparent și atît de fragil, Încît mi s-a părut că vorbele ei aveau să se spargă dacă o Întrerupeam la jumătatea frazei. — Unchiul meu mi-a zis că ți-a oferit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mărginit să rămîn așezat, În tăcere, contemplînd-o prostit. — Haide, apropie-te, a zis ea. — Poftim? — Apropie-te fără teamă. N-am să te mănînc. M-am ridicat din scaun și m-am apropiat pînă acolo unde era așezată Clara. Nepoata librarului și-a ridicat mîna dreaptă, căutîndu-mă pe ghicite. Fără să-mi dau seama prea bine cum trebuia să procedez, am făcut la fel și i-am Întins mîna mea. A luat-o În mîna ei stîngă, și Clara mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul. La adăpostul luminii fermecate din Ateneu, mîinile ei au scris pe pielea mea un blestem ce avea să mă urmărească peste ani. Pe cînd o contemplam vrăjit, nepoata librarului mi-a explicat povestea ei și felul cum dăduse, tot din Întîmplare, peste paginile lui Julián Carax. Accidentul avusese loc Într-un sat din Provența. Tatăl ei, un avocat de prestigiu care lucra pentru cabinetul președintelui Companys, avusese clarviziunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de autor, iar celor cărora numele parcă le spunea ceva știau prea puțin. Unii afirmau că mai publicase cîteva cărți, Întotdeauna la edituri neînsemnate și În tiraje derizorii. Aceste cărți, dacă Într-adevăr existau, erau cu neputință de găsit. Un librar afirmă odată că avusese În mînă un exemplar din romanul lui Julián Carax intitulat Hoțul de catedrale, Însă de atunci trecuse ceva vreme și nu era cu totul sigur. La finele anului 1935, Îi parveniră vești cum că un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu o poziție bună și publicase, după mai mulți ani de tăcere, un nou roman care, pentru prima oară, primise o recenzie favorabilă În Le Monde. Însă tocmai cînd părea că vîntul Începuse să bată din altă parte, Îi explică librarul, Carax se pomenise implicat Într-un duel În cimitirul Père Lachaise. Împrejurările acestor evenimente nu erau limpezi. Ceea ce se știa era că duelul avusese loc În zorii zilei cînd Carax trebuia să se căsătorească și că mirele nu se prezentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fim doi fugari călare pe o carte, dispuși să se salveze prin lumi de ficțiune și vise la mîna a doua. CÎnd Barceló s-a Întors schițînd un zîmbet felin, trecuseră două ceasuri care mie mi se păruseră două minute. Librarul Îmi Întinse cartea și Îmi făcu cu ochiul. — Uită-te bine la ea, măi chifteluță, că după aceea nu vreau să-mi vii că ți-am schimbat-o hoțește, bine? Am Încredere În dumneavoastră, am zis eu. — Curajoasă prostie. Ultimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Clara. Barceló mă privi cu coada ochiului și slobozi un hohot de rîs sec pe socoteala mea. — Băiete, nu te ambala, Îngăimă el, deși tonul Îi trăda Încîntarea. — Bine, dacă nu doriți, poate În altă zi sau... — Clara hotărăște, zise librarul. În apartament avem deja șapte pisici și doi papagali. N-o conta o lighioană În plus sau În minus. — Atunci te aștept mîine pe la ora șapte, conchise Clara. Știi adresa? 5 A existat, pe cînd eram copil, o vreme cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
papagali. N-o conta o lighioană În plus sau În minus. — Atunci te aștept mîine pe la ora șapte, conchise Clara. Știi adresa? 5 A existat, pe cînd eram copil, o vreme cînd, poate pentru că crescusem Înconjurat de cărți și de librari, mă hotărîsem că doresc să devin romancier și să duc o viață de melodramă. Rădăcina iluziei mele literare, În afară de acea minunată simplitate cu care se vede totul la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmbrăcat cu cele mai bune haine și emanînd vapori de colonie Varón Dandy pe care o Împrumutasem de la tata, m-am proțăpit În locuința lui don Gustavo Barceló, pregătit să debutez ca cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-un bloc din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar Îmi deschise ușa cu o reverență teatrală. — Dumneavoastră trebuie să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
persuadare, se speria de-a binelea și trebuia să-l cheme pe lăcătușul de serviciu ca să deschidă ușa camerei și pe medicul său de căpătîi ca să-i administreze Bernardei un sedativ pentru cai. CÎnd sărmana se trezea după două zile, librarul Îi cumpăra trandafiri, bomboane, o rochie nouă și o ducea la cinematograf să vadă un film cu Cary Grant, care era pentru ea, după José Antonio, bărbatul cel mai frumos din istorie. — Auziți, și se zice de Cary Grant că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dar ești un copil care se crede bărbat. Ai să-ți atragi multe neplăceri În viață, Daniel. Și Încă foarte curînd. În acele zile, credeam că pe tata Îl durea faptul că eu Îmi petreceam atîta timp cu familia Barceló. Librarul și nepoata lui trăiau Într-o lume de lux pe care el nu o putea decît amușina. Mă gîndeam că Îl deranja că servitoarea lui don Gustavo se purta cu mine ca și cînd mi-ar fi fost mamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aer pe ca niște ghirlande din abur. Claviatura pianului alcătuia un zîmbet interminabil lîngă galerie. Am traversat sala de muzică și am ajuns la ușa bibliotecii. Era Închisă. Am deschis-o, iar lumina pavilonului (glorietaă ce Înconjura biblioteca personală a librarului Îmi oferi un cald bun-venit. Pereții acoperiți cu rafturi ticsite formau un oval În centrul căruia odihnea o masă de lectură și două fotolii de feldmareșal. Cum știam, Clara păstra cartea lui Carax Într-o vitrină de lîngă arcul pavilionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
desfaci pachetul cu mâna liberă, cu gesturi de maimuță, o maimuță care vrea să desfacă o banană și, în același timp, să se agațe de creangă. Fii atent că lovești cu cotul vecinii: cere-ți scuze, măcar. Sau poate că librarul nu a împachetat volumul; ți l-a dat într-o pungă. Asta simplifică lucrurile. Ești la volanul mașinii tale, oprit la un semafor, scoți cartea din pungă, rupi țipla transparentă, începi să citești primele rânduri. O ploaie de claxoane; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în trecut și în viitor, încât să se piardă în negativitatea cea mai absolută, garantată, de netăgăduit. Exact cum merită, nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o duci înapoi la librar ca să ți-o schimbe. Știm că ești mai degrabă impulsiv, dar ai învățat să te controlezi. Lucrul care te exasperează cel mai mult e să fii la cheremul întâmplătorului, al aleatoriului, al probabilității; iar în lucruri și în acțiunile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
liber, alergi la librărie, intri în prăvălie întinzând cartea deschisă și arătând cu degetul o pagină, de parcă asta ar fi de-ajuns să scoată în evidență nepotrivirea totală. - Știți ce mi-ați vândut?... Priviți... Tocmai când era cel mai pasionant... Librarul nu pare tulburat - A, și dumneavoastră? Am avut deja diverse reclamații. Chiar azi de dimineață mi-a sosit o circulară de la editură. Vedeți? „În distribuirea ultimelor noutăți, o parte din tirajul volumului Dacă într-o noapte de iarnă un călător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
foile sus-numitului volum au fost amestecate cu cele ale noului roman polonez În afara localității Malbork de Tazio Bazakbal. Cerându-și scuze pentru această inconveniență, editura va proceda cât mai curând la înlocuirea exemplarelor defecte etc.“ Spuneți-mi dacă un sărman librar trebuie să se facă de râs din cauza neglijenței altora. Ne înnebunesc de tot. Am controlat volumele de Calvino unul câte unul. Câteva exemplare corecte există, din fericire, și putem înlocui Călătorul defect cu unul în perfectă stare, abia ieșit de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
britanic, FitzGerald, se hotărî să publice, În 1859, traducerea a șaptezeci și cinci de catrene, s-a lovit de indiferență. Cartea a fost tipărită În două sute cincizeci de exemplare, autorul a oferit câteva din ele unor prieteni, restul au rămas În casa librarului Bernard Quaritch. „Poor old Omar”, acest biet și bătrân Omar nu interesează, se pare, pe nimeni, Îi scrise FitzGerald profesorului său de persană. După doi ani, editorul se hotărî să lichideze stocul: de la un cost inițial de cinci șilingi, Rubaiatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și cea de-a doua cheiță pe câmpul de instrucție. Dar unde se găsesc obiectele cu pricina? Chiar aici, zise Petru. Intrară În „I. L. Caragiale”, care avea un raion cu articole de voiaj. Geamantane Însă momentan nu aveau, declară jenat librarul. Eventual peste o săptămână, când primeau marfă. Era un articol puțin solicitat de clienți. Și ora Închiderii pe deasupra. Ora Închiderii? izbucni Petru. Ora Închiderii ați spus? Mai sunt trei minute, domnule profesor, bâigui librarul. Vă rog să mă iertați. Ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă momentan nu aveau, declară jenat librarul. Eventual peste o săptămână, când primeau marfă. Era un articol puțin solicitat de clienți. Și ora Închiderii pe deasupra. Ora Închiderii? izbucni Petru. Ora Închiderii ați spus? Mai sunt trei minute, domnule profesor, bâigui librarul. Vă rog să mă iertați. Ora Închiderii e un fel de-a zice, pentru că noi muncim după program. E lipit pe ușă. Știi dumneata de ce Îi este de trebuință domnului profesor un geamantan? Întrebă calm domnul Zegrea În timp ce zâmbea complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnului profesor un geamantan? Întrebă calm domnul Zegrea În timp ce zâmbea complice lui Isaak Babel care, la rândul său, zâmbea oricui catadicsea să răsfoiască Armata de cavalerie din raftul cu cărți vechi. Nu știu, păcatele mele, cum să știu, se tângui librarul În mintea căruia bătrânelul putea ocupa cele mai neașteptate funcții. Mai sus de C.L.D.C. Pe cei de-acolo i-a văzut cu ochii lui când cu transferul de la chioșcul din gară, aici. Cu voia dumneavoastră Însă aș putea să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu transferul de la chioșcul din gară, aici. Cu voia dumneavoastră Însă aș putea să aflu și, cine știe, s-ar aranja ceva... Domnul Petru a primit ordinul de chemare, anunță solemn domnul Zegrea. Nu se poate, șopti gâtuit de emoție librarul. Domnule profesor! Domnule profesor, suntem mândri de dumneavoastră! Să nu ne lăsați, domnule profesor! Cui să vă las? Întrebă buimac Petru. Între timp Îi trecuse furia și pierduse ceva și din nepăsarea gravă a celui care mai are puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
te refuze? Îl liniști Zegrea. Sunt În joc interese mari. Tocmai de-aia m-aș bucura să-mi fie acceptată oferta. Când plecați, domnule profesor? Sau e un secret? Nu știu Încă. Am omis să citesc data. E clar, zise librarul, e secret. Vin și vă iau. Dumneavoastră trebuie să fiți pregătit În orice moment. Pentru orice eventualitate. Bine gândit, domnilor! decretă librarul admirativ. Vă duc și vă aduc. Nu Încape Îndoială. Totul camuflat. Mâine e sâmbătă. Exclus. Zi de odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plecați, domnule profesor? Sau e un secret? Nu știu Încă. Am omis să citesc data. E clar, zise librarul, e secret. Vin și vă iau. Dumneavoastră trebuie să fiți pregătit În orice moment. Pentru orice eventualitate. Bine gândit, domnilor! decretă librarul admirativ. Vă duc și vă aduc. Nu Încape Îndoială. Totul camuflat. Mâine e sâmbătă. Exclus. Zi de odihnă. Luni Însă, domnule profesor, la prima oră, oricare ar fi ea... Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dimineață trimit băiatul cu geamantanul. La doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]