1,342 matches
-
arată La miezul nopții...1 Este spațiul întâlnirii cu Gorgo și cu fantomele, spațiul în care oricine își poate pierde ușor mințile. În finalul scenei, Julietei i se pare că vede fantoma (ghost) lui Tybalt alergând după Romeo. Când bea licoarea destinată să o „ucidă” timp de patruzeci și două de ceasuri și să-și salveze astfel iubitul, fata rostește o frază cel puțin ciudată: „Romeo, vin la tine, beau pentru tine, Romeo”, ceea ce ar putea însemna „vin în ajutorul tău
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
culcă cu mine gândindu-se la cea cu care s-au culcat Înainte ori cu care se vor culca după aceea. Faulques a urcat la catul de sus cu paharul de coniac Într-o mână și felinarul În cealaltă. Din cauza licorii Îi erau neîndemânatice pe când căuta În sertarul pe care Îl folosea drept masă lângă patul de campanie unde dormea. A dat deoparte felurite hârtii, acte, caiete de Însemnări, până a dat de fotografia pe care o căuta: singura lui fotografie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
chiuvetă; clor; continuitate; creație; cugetare; fără culoare; dar; deșert; Dunăre; duritate; energie; esențial; existentă; fiartă; foame; găleată; gheață; gîrlă; grea; H2; hidrogen; hrănire; iaz; incolor; incoloră; indiscutabil; indispensabil; indispensabilă; inundați; iod; de izvor; înota; Jiu; lapte; lecuitoare; lichid transparent; lichior; licoare; limbă; limpeziciune; liniște; Loredana; mal; marea; Marea Neagră; mere; miel; moale; la moară; moartă; moarte; naturală; natură; nitrați; oaie; oxigen; oxigenată; pămînt; piscină; pîrîu; plajă; potabil; purific; purificare; putere; puț; răcită; răcorește; răcoritoare; răcoritor; rîuri; robinet; sare; sălcie; sănătos; secetă; sfîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
roșu (109); băutură (96); struguri (55); alcool (53); dulce (46); beție (26); alb (16); bun (13); plec (13); sînge (12); petrecere (10); acru (9); beat (9); sec (9); apă (8); bere (8); strugure (8); acasă (7); gustos (7); amețeală (6); licoare (6); plăcere (6); poamă (6); veselie (6); pleacă (5); ajung (4); mă duc (4); gust (4); lichid (4); merg (4); Moldova (4); must (4); romantism (4); țuică (4); vie (4); degeaba (3); distracție (3); negru (3); pahar (3); repede (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
trasmigrazioni del Farone Tlà, aduce în scenă cam toate rețetele epicii postmoderne, începând cu metamorfozele și transformismul personajului, și terminând cu transmigrația sufletului și pierderea identității. Dublul și androginul, protagonismul narcisic, simulacrele, contagiul vampiric, cluburile secrete de inițiere, efectele de licoare magică, iată câteva ingrediente reperabile în romanele gotice de la Arthur Schnitzler și Tolkien la Tournier. Visul romantic, așadar, în ce are el mai ocult, senzațional și tenebros, continuă să însuflețească imaginarul și creativitatea unor mari scenarii epice de azi. Mariana
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
bucureștene, condusă de Carmen Ștefănescu, a făcut un dialog cu noi, realizatorii, pe scenă. Ne-a bucurat, dar am și tras consecințe: cînd am urcat în sala de protocol, o groază de necunoscuți, plus actrițe pensionare, dădeau iama în bucate & licori. Trei țațe cărau și acasă, în sarsanale încăpătoare. N-am mai prins nimic. Directorul, precaut, pusese deoparte bani pentru masa celor ce-au muncit. A fost o zi plăcută. L-am scos pe Bloch în premieră mondială, la Bacău! Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ca să doarmă mai bine, sau să servească musafirii. Dar n-avea de gînd să-i spună lui Radu, pentru că nu se purta frumos cu el. Iar dacă i-ar fi dat, ar fi devenit și mai rău. Nu e o licoare bună pentru personaje negative, le sporește puterile distructive. Spera c-a fost destul de prompt în răspuns și Radu nu s-a prins că-l minte. Hai, nu se poate să n-ai, grasule. Toți bătrînii au. Chiar n-am. Jur
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în dur bazalt" (Panteism); 2. Transferarea trăirilor interioare asupra unor simboluri obiective (copacul, munții, râurile): "Hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naștere la urmași, a devenit din ce în ce mai aplecată spre o formă de misticism fanatic. A mers în pelerinaje pe la mai multe mănăstiri,care, conform folclorului, erau benefice pentru femeile sterile, dar a apelat în același timp și la astrologi, magi sau licori așa zis miraculoase. Aceste eforturi au fost descrise de către Alain Tallon în lucrarea sa Le sentiment national dans l'Europe méridionale aux XVIe et XVIIe siècles, punând însă accentul pe analiza memoriilor părintelui Fiacre, creditat de către aceasta pentru miracolul nașterii
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
extremă și beatitudinea etc. etc. Sedus, irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde poate sorbi simultan din licorile a două lumi, eventual antagoniste: "sorb din pelicula subțire care separă iadul de rai", "să cioplim împreună borna asta de la marginea lumii// un colț frumos de rai aninat de un fular/ puțin mai lung decât ridurile din palmă" etc. Ceea ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în România nu apare nicăieri în scrisorile lui (enigma se va dezlega mai departe, cînd aflăm că, la un moment dat, după legătura pasională cu țăranca ardeleancă, profesorul băuse, aidoma lui Rip Van Winkle al lui Washington Irving, dintr-o licoare fermecată, numită de localnici amnesia, uitînd astfel evenimentele trecutului recent). După ce Helen este mușcată de un vampir chiar în bibliotecă (agresorul lucrează acolo ca ... bibliotecar), cuplul proaspăt constituit realizează că timpul nu curge în favoarea sa (la a treia mușcătură, un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cuvântul sacru era taxat drept antilogos și pseudo-exeget ambele formule desemnând vrăjmașul și acuzatorul biblic. Călugării lui Stănoiu, măcar că nu refuză ispita teologhisirii, nu au asemenea ambiții. Ei nu fac sofistică decât de dragul taifasului în sine ori în scopul dobândirii licorii bahice. În cuvântul pe care îl rostesc tace interpretarea instituțională, e acolo ca reper de fond, astfel încât coprezența celor două voci face posibilă evaluarea abaterii înțelesului secund. Estetic, rezultatul este perceput de cititor sub forma tensiunii semantice. Traseul în cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
regăsim așezați cîte șase la mesele cinei de gală. În fața fiecărei farfurii se află un păhărel cu un lichid de culoare maronie. Vecina din dreapta, colegă cu mine la Universitatea Paris I (de profesie medic, ergonom) este prima care gustă din licoare. "Ce e în pahar?" o întreb. Mă privește surprinsă: "Calvados 9, bineînțeles!" Fără să știu de ce, insist: "Ești sigură?" Îmi răspunde, puțin iritată: "Dar ce-ai vrea să fie?" Gust și eu: "Cîteodată e porto." Gustă și ea din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ai vrea să fie?" Gust și eu: "Cîteodată e porto." Gustă și ea din nou și se uită la mine ciudat... Pentru ea, în Normandia, este imposibil ca în pahare să fie altceva decît calvados; un imposibil întărit de culoarea licorii, de aperitivul servit la primărie în ajun, de sentimentul că organizatorii și instituțiile regionale se străduiesc să promoveze specificul ținutului normand pe lîngă participanții la congres. Poate că dacă n-aș fi întrebat nimic, ar fi fost convinsă pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lumea culorile și mirosurile ei coruptibile în vecii vecilor amin. pielea neagrî eu cu moartea mea nu mai am ce să fac ea oricum va veni de la soare-răsare șontâc cu aripa bleagă și moale intrându-mi în gură ca o licoare dar nici cu moartea altora nu am ce să fac atâta materie urât mirositoare nu pot să manevrez ca un pilot de curse nici ca un grădinar înconjurat de flori uriașe m-am gândit uneori la moartea mea ca la
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
crud și răzbunător. La Stevenson, "celălalt" este reflexul iluzoriilor și amoralelor descoperiri științifice. Strălucitul doctor Henry Jekyll și oribilul Edward Hyde împart același corp, migrația celor două personalități antitetice realizându-se prin mijlocirea unei misterioase poțiuni. În cele din urmă, licoarea își pierde efectul, iar Hyde nu se mai poate metamorfoza în Jekyll, sfârșind în chip violent. Oricum, subiectul s-a dovedit atât de bine ales, încât micul volum a fost reeditat continuu încă de la apariție. Julia Reid afirmă cu justețe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îmbunătățirea compoziției berii au făcut ca la începutul secolului al XX-lea, în zilele călduroase de vară, în „grădina de lângă fabrică să nu mai găsești niciun scaun”. Deși citatul din Costache Radu induce ideea unui atașament ridicat al băcăuanilor față de licoarea „Grivel”, în realitate apetitul băcăuanilor pentru consumul de bere a fost unul extrem de modest. O statistică din iulie 1902, ne indică faptul că „în luna mai, fabrica de bere Felix Grivel a pus în consumațiune pentru Bacău cantitatea de 4
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de către Tezeu (Albinovanus). Invitația preterețială la "exterminarea dușmanilor care obstacolau accesul în Istm" se naște din zbuciumul lăuntric al conștiinței sale. El este de-acum aproape disperat de lunga așteptare și de dorul chinuitor de Patrie: "să mi se dea licoarea de lotus care te face să-ți uiți Patria exclamă poetul -, eu o voi cumpăra cu o parte a vieții mele" (v. 19-20). În concluzie, vrem să scoatem în evidență că la Ovidiu, trimiterile mitologice nu sunt pur și simplu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
natură" și "cultură", între rasa umană în sens genuin, primar, și varietățile etnice percepute ca forme "îmbătrânite", "degenerate" în raport cu modelul originar. De aceea, "Cneazul" nici nu face caz de identitatea sa rusească (a schimbat vodca, izvorul tuturor relelor, pe vin, licoare de viață lungă și de înțelepciune), pentru a exalta mai curând vigoarea de altădată a stirpei (Lovinescu sancționează polemic, ca și în opera de doctrină, influența slavă, orientală, asupra sufletului românesc, mutilat de "o umilință străveche ce ne încovoaie grumazul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
parte de domeniul imaginației literare. Zeița este recuperată pe cale magică și reparatorie: zeul Enki confecționează două divinități din lut (ceea ce amintește de Caloian), le însuflețește și le trimite în lumea „de dincolo” pentru a stropi corpul neînsuflețit al Inannei cu „licoarea vieții”. Calea către nemurire, către tinerețe veșnică, către viață fără de moarte începe să capete, la sfîrșitul aventurii eșuate a zeiței sumeriene, un înțeles nou: în Marele de Jos nu pătrunde nimeni; așadar, moartea nu poate fi învinsă, adevăr cutremurător chiar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dea drumul la gură. Cum cafea nu mai aveam, am servit-o cu puțin must negru care, numai must nu mai era pentru că, de fapt, nu mai înțepa la limbă de vreo trei zile. După cum s-a servit îndelung din licoare, cam cât ar fi băut vreo șapte ca ea, a ieșit din farfurioară pe vreo trei cărări, a scuturat din cap anapoda și, ca omul la chef, mi-a spus-o direct, brutal, neobrăzata:Du-te dracului, ce scrii aici
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era de culoare roză și dulce. De scârbă pentru insuccesul nostru în ale dansului și presați de iubirea noastră așa zisă neîmpărtășită, ne-am dus în fundul grădinii, sub un nuc și acolo, prima dată în viața noastră, am băut din licoarea lui Bachus. Aveam atunci cred, paisprezece ani. Puneam în gură pentru prima dată altceva decât apă. Din sticla aceea ne-am făcut toți trei criță. Am căzut printre bălăriile de bostani și harbuji. Regina nopții care îmbălsăma atmosfera cu parfumul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o mică incizie, mi l-au scos și iată-mă acum, cu părerea de rău în suflet că nu pot fi pe măsura tovarășilor mei de pescuit. În schimb. Gică a pus sticla la gură și a gâlgâit câteva secunde licoarea aceea fabricată la Vaslui. În acest oraș exista pe atunci o fabrică în care se făcea cel mai bun coniac din țară. Pe tren până la Belcești s-a vorbit mult, s-a glumit, s-au spus bancuri cu pescari și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spun. Apoi a luat paharul din mâna mea, a lăsat să curgă câteva picături pe pământ, a zis bogdaproste și mi l-a înapoiat. Pe urmă a scos din rucsac un șip cam de un sfert de litru cu o licoare galbenă în el, a băut, după care a spus: "fie-i țărâna ușoară!" Am sorbit și eu în tăcere din acel pahar, l-am servit și pe fratele meu, Mitică, după care ne-am apucat de pescuit, căci începuse să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
depunea pălăria și bastonul. - Hai, intră, să ne intre norocul. - Iaca intru, da' scuzați! Se așeza pe un scaun și Ecaterina Ionescu îi băga oala cu vin sub nas, pe care omul, cu rușinea în sine și cu evlavie pentru licoare, bea cana până la fund. Și pe atunci, îmi povestea tanti Aneta, cea mai mică cană de lut pentru băut vin era de o oca, adică de circa 1 litru de vin. Soțul Ecaterinei, nenea Mitică Ionescu, își pierduse degetele de la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]