1,090 matches
-
aur tu vândut‐ai iubirea ta de fată, Maria mea frumoasă, Maria mea curată. 1908 Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași ‐ d. 17 noiembrie 1944, București) Ieșeancă prin naștere și activitate (a profesat în avocatură), a debutat în revista „Licurici”(1932) și va colabora la „Însemnări ieșene”, Viața românească, Vremea, Jurnalul literar etc. În timpul vieții i‐ a apărut un singur volum (Poezii, 1943) și alte trei postum: „Cântarea munților”(1945), „Țara luminii (1946) , „Versuri” (1964). A realizat pagini emoționante de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
1923 (la doar 20 de ani) e jucat la Paris, cu o piesă scrisă-n limba lui Voltaire! În 1925 debutează și-n țară, la Craiova. 1928-Panțarola Îi atrage atenția lui Eugen Lovinescu. Are și multe alte texte, nepomenite azi: Licuricii (1935pe care M.Ghițulescu o conssideră de mare forță teatrală și pe nedrept neinclusă/n repertorii), Dra Butterfly (1940), a prelucrat Chirița (1942); au urmat Țara fericirii (1945), Al 8-lea păcat (1946 - despre Pamfil Șeicaru), Madona (1947), Profesorul de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Nu era o coastă din carne și os, asemenea coastei lui Adam (pe aceea o păstrez pentru eternitate). Era o coastă demontabilă, un scut, dăruită chiar în noaptea nunții, ca semn de jurământ. O bufniță lacomă, tenace, cu ochi de licurici cu cioc adulmecând coaste trădătoare, s-a camuflat în noapte, s-a înfruptat degrab’ și dus-a fost cu jurământul mirelui, cu tot... Și ca o morală în versuri albe eu vă zic: Păziți-vă de jurăminte și de pasărele
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești, după culesul porumbului, după tăierea ciocanilor, după prima arătură și însămânțare de toamnă cu boabe de grâu în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre o zdreanță oarecare. Și dacă pe-atunci avioanele porneau să inventeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
crease cotlete într-o capsulă Petri și apoi le mâncase în public, într-un spectacol. (Se pare că aveau un gust groaznic. Oricum, erau modificate genetic. Îhh). Un artist din Franța crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Câte țestoase de genul ăsta ai văzut? întrebă Julio. — Asta e a treia. — Și lumina asta ține jaguarii la distanță? Continuă să privească sclipirea slabă. Avea senzația că acea calitate a sclipirii era ciudat de familiară. Aproape ca a unui licurici. Sau ca o bacterie sclipitoare din valuri. Ceva ce mai văzuse înainte. — Da, jaguarii păstrează distanța. — Stai puțin, zise Julio. Ce e asta? întrebă el, arătând spre carapace, unde apăruse un model de plăci luminate și întunecate. — Se întâmplă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a avut destulă putere și curaj. -Mi-ar fi plăcut să-l cunosc, mie oricum Îmi place viața pe care o duc și nu aș vrea să mi-o schimb, Antoniu. Ce sunt luminițele alea din depărtare? Se văd ca niște licurici. Nu vrei să mă duci până acolo? Când mă drogam, vedeam tot timpul niște luminițe pe care Încercam să le prind cu mâna, dar nu ajungeam niciodată la ele. -Luminile de pe aeroport. Se văd ca niște licurici pentru că sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
văd ca niște licurici. Nu vrei să mă duci până acolo? Când mă drogam, vedeam tot timpul niște luminițe pe care Încercam să le prind cu mâna, dar nu ajungeam niciodată la ele. -Luminile de pe aeroport. Se văd ca niște licurici pentru că sunt foarte departe de noi. -N-am văzut niciodată un aeroport. Nu am zburat niciodată cu avionul. Mi-aș fi dorit să văd Africa, să ajung În Kenya, să protejez elefanții de gloanțele braconierilor. -Africa e un continent nesigur, periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
după cum s-a văzut, toate marile hoții ca și marile crize tot SUA ni le-a dat, este normal că și actuala majoritate condusă de marinarul cotrocenist, ce are înfiptă adânc în fund axa București-Londra-Washington, se pregătește după modelul „marelui licurici” să deseneze salamandre pe harta electorală a României. Observ după figura dumneavoastră lejer nedumerită că nu înțelegeți prea bine ce am vrut să spun, așa că spre exemplificare voi lua un caz concret cu numere mici ca să fie mai ușor de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se înfioră când își dădu seama că până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a plecat să se plimbe prin pădure, să cerceteze împrejurimile. Eu am rămas să privesc întunericul. Și tocmai când mi se părea că avea să sară ceva din tufe, ori Pantera, ori vreun copac umblător, au apărut în jurul meu patru licurici, zburătăcind și chicotind. Ce mai faci, Hoinarule? Bine, le-am răspuns nedumerit, apoi le-am recunoscut râsetele. Ghidușa, Portocala! am exclamat. Cum ați ajuns aici? Și de ce v-ați transformat în licurici?... Dar tu de ce ești Lup Albastru? m-au
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
vreun copac umblător, au apărut în jurul meu patru licurici, zburătăcind și chicotind. Ce mai faci, Hoinarule? Bine, le-am răspuns nedumerit, apoi le-am recunoscut râsetele. Ghidușa, Portocala! am exclamat. Cum ați ajuns aici? Și de ce v-ați transformat în licurici?... Dar tu de ce ești Lup Albastru? m-au întrebat Hamsterii zburătăcind roată în fața mea. Eu am fost întotdeauna așa, le-am zis. Dar voi?... Și noi am fost întotdeauna așa, a râs Ghidușa. Doar că nu ți-am spus până
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
eu. Am urmat solzii aurii. Ca și tine..., mi-au răspuns Hamsterii. Și acum, ce-aveți de gând să faceți? Ne mai plimbăm pe-aici, să vedem ce mai e și prin zona asta... Apoi o să ne întoarcem acasă. Și licuricii au zburat bucuroși că erau liberi, sclipind prin întunericul pădurii și aruncând lumina lor deasupra zăpezii. În urma lor, s-au adunat din nou copacii, cu rădăcinile lor misterioase, foșnind și mutându se insesizabil. După un timp, Regele Lup a apărut
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
întunericul pădurii și aruncând lumina lor deasupra zăpezii. În urma lor, s-au adunat din nou copacii, cu rădăcinile lor misterioase, foșnind și mutându se insesizabil. După un timp, Regele Lup a apărut și a mârâit, adulmecând imediat: Au fost niște licurici pe-aici. Apoi a căscat, liniștit și în clipa următoare a ciulit urechile, devenind atent. Copacii foșneau rădăcinile și întreaga pădure părea să pândească. Mai bine mergem mai departe, am zis amândoi deodată. N-am apucat să înaintăm vreo două
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
plac și trăi în realitate, înțelegeam că frica imi paralizase toate acțiunile care urmau să mă definească și în acele momente îmi juram să mă schimb. Erjika plângea pe ascuns, dar lacrimile ei străluceau în lumina proiectoarelor din sală ca licuricii care se odihnesc pe trunchiuri retezate de copaci. Oare ce o măcina? mă întrebam curios, făcându-mă că nu observ trăirile ei. Am urmărit filmul cu mult interes și parcă înțelegeam cam cum stă treaba cu viața. Finalul nu fusese
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aceea, drumul pe care urma să-l croiesc, cel puțin așa judeca mintea mea atunci, plutea în ceață deasă și vedeam că destinul meu era îngropat în întuneric, curiozitatea ducându mi viitorul într-un necunoscut întunecat. Doream să prind un licurici care să-mi arate și să-mi lumineze calea. Și am constatat, dar mult mai târziu că acel licurici numai pentru mine încă nu era născut. Acea lumină pe care o doream să apară de undeva, nu venea pentru că eram
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și vedeam că destinul meu era îngropat în întuneric, curiozitatea ducându mi viitorul într-un necunoscut întunecat. Doream să prind un licurici care să-mi arate și să-mi lumineze calea. Și am constatat, dar mult mai târziu că acel licurici numai pentru mine încă nu era născut. Acea lumină pe care o doream să apară de undeva, nu venea pentru că eram într-o crudă existență și nu trăiam într-o beznă, trăiam într-o lumină pe care eu nu o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adevăruri la care nu oricine are acces... Așa a fost: am găsit solzii aurii, am întâlnit-o pe Iasomia în drum și am alergat cu Regele Lup... am vorbit cu spiritual muntelui și m-a pândit Pantera dintre ierburi. Și licuricii au venit după mine. Aceste lucruri s-au petrecut întocmai astfel. Este adevărat. Am zburat cu aripi argintii, mi-am zbârlit blana albastră și am aflat o mulțime de adevăruri miraculoase despre întregul univers, în esențialul său infinit. Ar fi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
universului, adevărul său absolut... era în fiecare secundă, devenea un fluviu, un adevărat ocean... eram chiar noi, era vara și soarele și toate schimbările, era fiecare nouă zi, era regele liber, era spiritul muntelui și fiecare fir de iarbă, erau licuricii și transformarea absolut senină a căldurii ce apărea în prezența Iasomiei, cu privirea ei zăpăcitoare, era energia nebănuită care se aduna în munții de apă ce aruncau stropi dincolo de pereții rocilor, erau razele de lumină, foșnetul palmierilor, crengile copacilor mișcători
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
e izvorul pe care-l descoperisem, resursa infinită a posibilităților... Am înțeles asta și mi-am dat seama că trebuia s-o spun cuiva, trebuiau să afle toți despre acest adevăr universal, trebuia să merg înapoi, să le spun și licuricilor, să povestesc spiritului muntelui, să transmit ceea ce știam acum și altora... M-am întors înspre partea cealaltă, unde se zărea, în depărtare, țărmul nesfârșit cu vârfurile de munte, aproape încețoșate, lângă malul oceanului... și acolo, aștepta spiritul în rotocoale... am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
nouă în primul loc: apar fulgere alb-albastre pe bolta cerului tău, de deasupra cerului celorlalți, acestea îți încarcă trupul și mintea cu o energie nemaiîntâlnită, până și unghiuțele tale atent îngrijite, de la mâini și de la picioare, încep să lumineze precum licuricii cu ochi mari, de lapis lazuli, atât de dragi ție, lămpile noptierelor, insula lacului kanas, lacul tău secret, este străluminată, acolo trebuie depozitată averea ta cea mai de preț, în île du jardin, în catacombele secrete ale bisericuței-marii-tale-speranțe, unde se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lui, până când ai podeaua pe care cârtițele nu o pot rupe cu ghearele lui arhimede. nouă în al doilea loc: plopul cu fulgi albi trimite spre grădina suspendată a dragostei tale fulgi vii, mișcători, care dansează în aerul fosforescent, printre licuricii cu ochi mari de lapis lazuli, tu ai grijă, nici o acțiune nu este zadarnică, nu adierea este de vină că fulgii aceștia albi încearcă să hipnotizeze licuricii tăi magici, plopul este probabil plătit să desfășoare această misiune, mai ales că
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
suspendată a dragostei tale fulgi vii, mișcători, care dansează în aerul fosforescent, printre licuricii cu ochi mari de lapis lazuli, tu ai grijă, nici o acțiune nu este zadarnică, nu adierea este de vină că fulgii aceștia albi încearcă să hipnotizeze licuricii tăi magici, plopul este probabil plătit să desfășoare această misiune, mai ales că împăratul bătrân care conduce oștirile dușmanilor tăi a găsit o fată virgină frumoasă, pe care a luat-o de nevastă împotriva voinței ei. nouă în al treilea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
războiului tău și rezistă, pământul reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale nu se surpă nici o jumătate de becutec. ai mult noroc, bine pregătit în începuturile poveștilor tale. imaginea prințului tău mult încercat te întărește și este proiectată prin aripile licuricilor cu ochi mari de lapis lazuli deasupra întregii tale proprietăți, deasupra suflețelului tău miraculos. nouă în al patrulea loc: cârtițele-care dansează-oribil au ședință de front și cel puțin o treime din ele sunt retrogradate. nu orice prăbușire a lucrurilor de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]