2,068 matches
-
cepele. Nu ne mai văzuserăm de mai bine de un an. Și Capitolul Unsprezece se schimbase. Avea părul mai scurt. Chelia i se accentuase. Prietena amicului său Îi făcuse un permanent la ea acasă. Părul Capitolului Unsprezece, care Înainte era lins, acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pofta de somn, alții se uitau pe geam și mai scoteau câteva exclamații din când în când, iar doi dintre ei se jucau cu Vagabonzii, care nu mai erau așa de înfricoșători după ce se cuibăreau la pieptul lor și îi lingeau pe față când erau scărpinați între urechi sau pe șira spinării. Trenul mergea cu o viteză constantă de o sută optzeci de kilometri pe oră și făceau progrese uimitoare. Până la căderea serii aveau să iasă dintre șirul de munți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sus: — Întâi de toate lui Jupiter, pentru că ne-a îndeplinit rugile și am câștigat războiul... Ianuarius oftează înfundat. De câștigat, l-am câștigat, dar pace tot nu avem și banii se duc pe gârlă... Augustus coboară privirea spre el. Își linge degetul de untde lemn ca să nu se păteze, după care amenință nervos: — Să nu te prind că te scumpești unde nu trebuie! Ianuarius consimte cu o mină sumbră. Luptele de gladiatori sunt cea mai sigură metodă de a atrage favoarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a lui Caesar a fost că l-a adoptat pe Octavianus Augustus? îl apostrofează scâr bită Vestala Mamă în gând. Se înmoaie și dezgustul lasă loc milei. Sărmanul de el! Încă unul pe care l-a înfrânt sistemul și care linge acum mâna care i-a pus lațul de gât. N-a avut destule relații să scape de slujba asta. După ce a murit Marius Aemilius, un an de zile principele nu a reușit să-i desemneze un înlocuitor. Poziția de rex
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la scaieți de Cartagina, dreși cu oțet îndoit cu miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele. O mâncare cu adevărat pe placul zeilor. Împunge în aer. — Nu-mi lipsește niciodată de pe masă. Asinius Gallus surâde măgulit și abia după ce-l vede pe Libo cât de cât îndestulat se servește și el de pe celălalt platou. O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țărm, când am ajuns înapoi la corabie... — Vorba lungă, sărăcia omului, îl întrerupe din nou, posac, instructorul. Ai grijă că-ți vine acușica rândul să urci în arenă... — Abia m-am întors. Rufus tresare. — S-o fi văzut cum îmi lingea mâinile după ce am plesnit-o cu biciul! Pusio întoarce capul, să nu i se citească dezgustul pe față. — Așa de târziu s-a făcut? murmură îngrijorat Rufus. Tot umblând de colo, colo cu germanul după el prin labirin tul ăsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată și își trece buzele fierbinți peste sprâncenele arcuite. Linge apoi pielea mătăsoasă. Simte sub degetele tremurânde con turul fin al pomeților. Nu e nevoie s-o vezi, chiar și ascunsă de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți dai seama cât este de frumoasă. Și toată această
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cană de polistiren pe care și-a luat-o în drum spre serviciu. ― Bine. Mă chinui să nu zâmbesc, ca să nu-mi dezvălui sentimentele. ― Ați fost la internet cafeul ăla? Geraldine își strecoară limba afară, spre buza de sus, și linge de acolo ce a mai rămas din ciocolata spumoasă. ― Nu, Ben a avut de lucru până târziu, așa că am mers să bem ceva. ― O, tare plăcut. Geraldine se uită mai de-aproape la mine. ― Jemima? Tu nu te înroșești, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trăgându-și picioarele sub ea, de fapt chiar cred că ar trebui să te uiți pe asta. ― Asta înseamnă că-l placi, i-a replicat atunci Diana cu un zâmbet, întinzându-se mai întâi spre fotografie. Mmm, a spus ea, lingându-și buzele. Înțeleg exact ce vrei să spui. Diana Macpherson e o femeie dură, așa cum se impune să fie, de vreme ce a ajuns într-o asemenea poziție, de producător executiv la o emisiune atât de cunoscută ca London Nights. E și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
neîncredere. ― Dumnezeu știe cum o să fii când o să ajungi în televiziune. ― O să fiu minunat, exclamă Ben, aruncându-și brațele în sus, cu o mișcare dramatică. O să fiu un nemaipomenit prezentator de prostii. O să fiu Ben Williams, proxenetul vedetelor, cel care linge dosurile celor celebri. ― Ben! chicotesc eu, încântată că prietenia noastră a ajuns la acest nivel de tachinare ușoară. N-o să mă uiți, nu-i așa? ― Dar tu ești Jemima Jones cea inferioară, de la mizerabilul Kilburn Herald. Trebuie să te uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu văd grăsimea, atunci n-o vedea nimeni altcineva. Numai că dacă mă uit mai de aproape, îmi dau seama că aceste femei nu sunt chiar ca mine. Ele afișează zâmbete cu buze groase și lucioase, pe care și le ling seducător când se uită înspre aparatul de fotografiat, par mândre de dimensiunile lor, de volumul lor, de excesul lor de grăsime, deși n-ar trebui. Sau ar trebui să fie mândre? Oare sunt eu nebună? Se poate ca bărbații să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pare că e un loc bun pentru femeile singure. ― Dar tu îl ai pe barmanul Bill. ― Ceea ce ne facem să ajungem la tine. Oricum, doar pentru că m-am culcat cu el azi-noapte.... se oprește din vorbit, închide ochii și își linge buzele: mmmm, doar nu înseamnă că sunt deja legată. ― Vrei să spui că nu ți-ai fixat încă data nunții? ― Nu, și oricum, mâine e o nouă zi. Echipa nici nu vrea să audă de Schatzi on Main. ― Prea fițos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și eu îmi rumegam amărăciunea, căci Domnul mă părăsise pe mine și toate visurile mele. Aveam sentimentul că între cei trădați și cel părăsit se legase în sfârșit o prietenie în care parcă ne îmbărbătam unii pe ceilalți și ne lingeam rănile. Simțeam între mine și acești japonezi o apropiere sufletească dincolo de cuvinte. Mi se părea că între noi se născuse o legătură strânsă cum nu mai simțisem niciodată. Recunosc că până atunci întrebuințasem o mulțime de șiretlicuri, încercasem să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și-i linse mâna dreaptă, mâna care-l îngrijise și-l tămăduise. În aceeași clipă intră în ograda pădurarului împăratul cel rău, urmat de ceata de hăitași. Adu cerbu-ncoace! strigă el. N-am nici un cerb de dat! răspunse moșul. E cerbul meu, eu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care venise, pe când ceilalți scormoneau prin bagajul de mână după alte obiecte folositoare: o căciulă de lână drept pat pentru cățelușă. O mănușă de spălat pe față drept așternut. O fundă drăguță pentru când va fi sănătoasă și Își va linge cu entuziasm salvatorii pe față. În timp ce Harry, Esmé și Marlena aveau grijă de cățelușa bolnavă, restul grupului s-a dat jos din autocar, urmând-o pe Lulu. Dwight s-a dus până la marginea șoselei și și-a desfăcut fermoarul. Gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Pată Neagră. —Scuză-mă, dar cum te cheamă? — Poți spus Pată Neagră. Esmé se lăsă să cadă pe un bolovan, oftând din toți rărunchii, și luă o atitudine extrem de obosită. Cuțu-Cuțu scânci cu compasiune, sări din suportul improvizat și-i linse mâna micii lui stăpâne. Esmé dădu drumul umbrelei de hârtie pe care o cumpăraseră de dimineață, iar aceasta se rostogoli Într-o parte. Pentru că insistase În tăcere să o ia cu ea, nu putea să se plângă. În mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Arătară spre ea și strigară: —Uuu-uuu! Uuu-uuu! Toată lumea râse, mai puțin Esmé. Câțiva dintre copii se Întinseră să mângâie cățelul, cerând permisiunea din priviri. —Numai pe cap, Îi instrui Esmé cu strictețe și cu privirea atentă. Acolo. Ușor. Iar cățelușul linse mâna fiecărui copil ca o binecuvântare. Roxanne Îi făcu semn lui Pată Neagră să se apropie. Arătă spre cameră. —Se supără? E În regulă? Vă rog, spuse el, și făcu un gest cuprinzător cu mâna, un Îndemn să filmeze tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
specia asta n-am mai văzut-o până acum, dar are structura caracteristică a frunzei. Crește repede și se face o plantă de forma bradului, dar cu crenguțe moi. Și mirosul e tipic. Băgă o frunză În gură și-și linse buzele. Și gustul amar. Unde le-ai găsit? — Una dintre bătrâne făcuse o poțiune din ele pe care le-o dădea lui Wyatt și Wendy. În ochii lui Moff se aprinse o luminiță. —Extraordinar! Dumnezeule, are perfectă dreptate. Artemisia annua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Esmé, Încă slăbiți de malarie, stăteau pe o rogojină Împletită, rezemați de o buturugă putredă acoperită de mușchi, cu termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe Cuțu-Cuțu pe burtă. Un băiat care linge o fată! Ea dădu un țipăt acoperindu-și fața, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe o rogojină Împletită, rezemați de o buturugă putredă acoperită de mușchi, cu termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe Cuțu-Cuțu pe burtă. Un băiat care linge o fată! Ea dădu un țipăt acoperindu-și fața, apoi Îl lovi ușor peste mână. Rupert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe Cuțu-Cuțu pe burtă. Un băiat care linge o fată! Ea dădu un țipăt acoperindu-și fața, apoi Îl lovi ușor peste mână. Rupert zâmbi. —Știu, Înghețată la cornet. Ea zâmbi. Apoi trasă ușor un cerc În aer, Împărțindu-l cu degetul În bucăți inexacte. —Pizza! ghici Rupert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în brațele lor, și vor duce pe fiicele tale pe umeri. 23. Te vor hrăni împărați, și împărătesele lor te vor alăpta. Se vor închina cu fața la pămînt înaintea ta, și vor linge țărîna de pe picioarele tale, ca să știi că Eu sunt Domnul, și că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi dați de rușine." 24. " Se poate lua prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare?" 25. "Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un balaur. Vântul înfoie și dădu viață balaurului, împingându-l spre miazăzi. încăierarea îl pasiona și bătrânul sufla din toți bojocii, ajutând vântul în lupta sa cu monstrul care răpise soarele. Pata de întuneric se clinti în cele din urmă, lingând pământul și, fără ca nimeni să bănuiască, lumina se apropia de sat. Balaurul fu izgonit în afundul cerului, fărâmițat și risipit de vânt, în nesperata alianță cu suflul Bătrânului. Contemplarea de pe înălțimi îi dădea sentimentul suveranității, al unei stăpâniri depline a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]