9,794 matches
-
ei exclamă: aici erai, vierme?! El opuse o mică rezistență. Apoi cedă. Îl încătușară. Ieșiră cu el, însângerat la față, cum era. Cei doi copii, mărunței, se înghesuiseră între picioarele mamei, ca doi pisoi drăgălași. Trupa plecă. Încă nu se liniștise destul, biata Corina, când, la televizor, știrile de la acea oră începură cu exclamarea fetei, cu gură și cap frumos, de la microfon: vă prezentăm, dragi telespectatori, o știre de ultimă oră. Chiar acum, cu câteva minute în urmă,a fost prins
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bine de trei decenii. Orele de până la amiază trecură destul de repede. După prânz se duse grăbită acasă. O bojdeucă de nici doi bani, ca de la marginea fostelor vii ale fostului grajd. După ce numără, să vadă, câți euri are, se mai liniști. Față de cât fură ăia, și ăia, conchise ea, e un fleac.O sună la telefon pe fiicăsa, Paraschiva, din Italia. O găsi. Îi spuse: fata mea, am o mare bucurie. Care? Nu ți-o spun. Astea nu se vorbesc la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
își înșurubă picioarele în metalul din partea din spate, a patului, și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se liniști. De fapt, se liniștiră amândoi. Căzură, unul lângă altul, osteniți, după care ea îngăimă: Vezi? Numai pentru inaugurare, și, acest sfânt pat, face banii pe care i-am plătit pentru el! Ai văzut, unde ne era leacul? Am văzut. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
metalul din partea din spate, a patului, și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se liniști. De fapt, se liniștiră amândoi. Căzură, unul lângă altul, osteniți, după care ea îngăimă: Vezi? Numai pentru inaugurare, și, acest sfânt pat, face banii pe care i-am plătit pentru el! Ai văzut, unde ne era leacul? Am văzut. și am simțit. Acum, te
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care ea îngăimă: Vezi? Numai pentru inaugurare, și, acest sfânt pat, face banii pe care i-am plătit pentru el! Ai văzut, unde ne era leacul? Am văzut. și am simțit. Acum, te rog, taci, și lasă-mă să mă liniștesc, și să dorm. Bine. Să dormim. Somn dulce. Dulce, da, dulce. Recuperarea În fragedă tinerețe fusese reporter la ziarul tineretului comunist din România. Întâmplarea a făcut ca, Nicolae Ceaușescu, abea devenit conducător de vârf al partidului, să aibă o aniversare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră și s-a dedicat cerșitului. Prima zi a trecut extrem de greu. Nu o s-o uite niciodată. După ce a început să cadă înserarea s-a mai liniștit. A pornit printre morminte. A căutat o lespede de piatră, mai arătoasă, care să aibă, dedesubt și un cavou. A găsit. A pătruns în întuneric. S-a cuibărit într-un presupus colțișor. S-a ghemuit și a adormit. Noaptea nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui Fane, a fost mare. Bucurie, la fel, mare, din partea fiecăruia. șoferul i-a mai liniștit, în timp ce mașina se înscria în traficul intens, de pe șoseaua asfaltată care ducea la Vâlcea. Oare să nu fie prea devreme, întrebă, mătușa Irina, întorcând capul către șofer? Nu, că pedalele și volanul sunt în stăpânirea mea.O să dozez în așa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mari, de bani, de la Uniunea Europeană, ce urmau să fie consumate cât mai repede, prin fundații diferite, din care, una, cea mai importantă, se va ocupa cu dezvoltarea meseriilor și calificarea celor prinși în afacere. Dar unde? Cum? Lasă amănuntele, îl liniști ea. Deschidem fundația pe numele meu. Cu sediul - acasă la noi. Cu ramificații - în marile orașe în care sunt fata și băieții noștri. șefi - ei: copiii noștri. Dar, se poate, așa ceva? Cum să nu se poată. Dacă vreau eu, se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a exprima idealul, pentru a reda, adică, ceea ce imaginația mea atribuia fizionomiei sale în mod obsedant. Trebuie să privesc fața, să închid ochii și apoi să transpun pe hârtie liniile pe care le reținusem. Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am refugiat în imobila viață a liniilor și formelor. Această temă îi convenea de minune caracterului meu de pictor macabru - desen după cadavru. Eram într-adevăr un portretist de cadavre. Dar ochii, ochii Săi închiși, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gustat din moartea însăși. Părăsii reșoul pentru a mă apropia de lucarna care dădea în curte: doica stătea la soare; curăța legume. O auzii spunându-i nurorii sale: „Ne-a speriat pe toți. De l-ar strânge Dumnezeu, să se liniștească!“ Cred că-i spusese doctorul că eram pierdut. Asta nu m-a mirat în vreun fel. Ce proști sunt oamenii! O oră mai târziu, îmi aduse infuzia. Plânsese atât de mult, că ochii îi erau roșii și umflați, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă apucaseră de gât, de-abia acum mă hotărâi. Eram obligat să o implic și pe târfă în treaba asta, doar pentru a o împiedica să spună după ce voi fi murit: „Dumnezeu să aibă milă de el, acum s-a liniștit!“ Chiar în acest moment, trecură oameni pe sub lucarnă. Purtau un sicriu îmbrăcat în negru, pe care ardea o lumânare. Declamarea mărturisirii de credință mă trezi din visare. Negustorii și trecătorii își întrerupseră lucrul sau se întoarseră din drum pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă, totdeauna întredeschisă, tonurile voalate și liniștite pe care le avea, toate astea redeșteptau în mine amintiri îndepărtate și dureroase, iar eu căutam în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare de tot, pentru totdeauna? Ideea asta îmi inspira un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un pahar de ceai!” . Dar el se află Într-o casă În care doica se tot fîțÎie cu samovarul printre musafiri. Ceaiul e la doar un metru, de pofticios. Sau e-ntr-o altă cameră, dar există sigur, aburul său liniștește personajele Încă de la primele replici...Și-atunci, ce sens are replica lui Verșinin ? „Dacă am știi!”... Citesc Într-un ziar o confesiune a eminentului medic & scriitor Constantin Romanescu, după ce a vizionat un spectacol adresat copiilor : „...Niciodată nu mi-a părut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Știi ce este eternitatea? Perioada necesară să Înveți limba germană”. În Încheierea acestei confesiuni, precizez că tot o eternitate Îți trebuie și ca să deslușești tîlcurile păpușeriei... Cum mi s-a dus buhul că-s strîngător (nu, nu la bani, fiți liniștiți!), primesc săptămînal din țară afișe, pro grame, fotografii de spectacol. Recent, pe unul dintre afișe, am descoperit o nouă funcție artistică : expertiza. Asi gurată, În cazul acelui spectacol, de Radu Macrinici. Sigur că Macrinici poate asigura, În teatre, fel de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că m-am transformat într-un gândac, ceea ce, desigur, nu-ți doresc și ție. Dar să știi că nu-i deloc rău, iar eu o duc chiar foarte bine, ajungând un fel de "el lidero maximo" printre ei. Așadar, fii liniștit! Peste o săptămână oricum pleci în America, la frate-miu și cumnată-mea. Transmite-le vestea asta faină și lor. Spune-le să nu-și facă griji. Mă descurc extraordinar de bine. Te îmbrățișează al tău fiu și-ți dorește
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și să-i dau într-un fel de veste. Adică să-i dau de veste despre ce? Nu. Nu, nu! Era un mod de a privi situația greșit. Categoric greșit. De fapt, trebuia să găsesc o modalitate de a-l liniști față de veștile ce urmau, mai devreme sau mai târziu, să-i parvină de la facultate, de la colegi, ba chiar și de la poliție. Mda. Ușor de zis, greu de făcut. S-o luăm metodic. Ce vești ar putea să-i vină? Cea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
descurca el în privința tatălui nostru? I-ar spune direct: "Tată, eu o să fiu plecat un timp. Indiferent cine ce-o să-ți spună, nu-l lua-n seamă! Din când în când, o să-ți mai dau eu de veste, așa că fii liniștit și nu-ți face nici cea mai mică grijă în privința mea!". Ceva de genul ăsta i-ar spune și tata și-ar vedea calm de ale lui, indiferent la frăsuiala altora din jur, inclusiv a autorităților. Numai că mesajul ăsta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Da, da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea mai răsunaseră și în alte dăți în odăița portarilor. Ieși și se așeză pe băncuța din fața ferestrei, începând să scociorească printre dinți cu ajutorul unei scobitori chinezești. Această acțiune îi mai liniști angoasele, oferindu-i noi teme de meditație. Terminând laborioasa operațiune, trecu, cu capătul celălalt, cel neuzat de lucrarea anterioară, la curățatul unghiilor. Aproape că terminase când ieși Marinică, fochistul cel gras. Se luase cu tablele, jucând cu mecanicul cel nou
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cât se poate de eficient. Sigur, de un anume tip de ridicol. În plus, spiritul meu justițiar mă îndemna să am alte preocupări. Unele legate de lumea oamenilor, nu de cea a insectelor mele care, în mod natural, își vedeau liniștite de ale lor, ducând o viață politico-economico-cultural-sportivă cât se poate de mulțumitoare pentru nivelul lor. Ar fi fost o prostie să intervin aici mai mult decât o făcusem. In omnia una mensura! Totuși, cu ajutorul gândacilor mei, simțeam nevoia imperioasă să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca la bâlci. Suflet sensibil cum sunt, m-au încercat câteva regrete, întrebându-mă dacă nu cumva am exagerat. Mi-au trecut rapid când Milena coborî din amfiteatru la secretariat, gândindu-se că poate o să reușească ea s-o mai liniștească. Dar ți-ai găsit! De cum a văzut-o, Săvuleasca s-a dat jignită că poftim cine îi poartă ei de grijă. După care a făcut-o în toate felurile gâscă frigidă și vacă idealistă fiind cele mai suave dintre gratulări
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
puțin până l-oi afla tu pă ăla dă umblă să te termine. Dacă-l găsești, înainte să te spargă el pă tine, și-mi stă în puteri, te ajut cu o manevră să-i facem cheie și să-l liniștim. Da' până atunci silențiostampa în privința mea, moșule! Ai înțeles?" "Am înțeles, domnu' Sandu, cum să nu." "Bă, sigur ai înțeles, da?" "Sigur, sigur. Da' am și eu o rugăminte mare la dumneavoastră..." "Ă? Care?" "Ce-am vorbit să rămână între
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
față de ceea ce deja întreprinsesem? Să scriu un alt bilet în care să-i spun de fapt aceleași lucruri? Totuși, ăsta fusese impulsul și mi-l urmasem. M-am întors în cămăruța mea de la facultate și am încercat să mă mai liniștesc, încercând din răsputeri să-i învăț pe gândaci bridge. Fiindcă, ce să-i faci, și de bridge mi-era tare dor. Numai că o asemenea treabă era imposibil de realizat. Nu le intra bridge-ul în căpățâni în niciun fel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
țineam pâinea. Am găsit bucata pe care o lăsasem cu o săptămână în urmă și m-am înfruptat din ea, deși era uscată pietroi. M-am ghiftuit în lege. Nu știu cum, dar parcă deja aveam altă stare de spirit. Mă mai liniștisem cumva, iar lumea parcă era mai prietenoasă și mai puțin complicată. Eram eu un gândăcel, însă trebuia să recunosc că nici lumea oamenilor nu era chiar atât de imposibilă pe cât mi se păruse mie uneori. Ce bine era când mergeam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din America, iar Agnes infailibila Agnes, însăși l-a ales. Bine, atunci ia-ți bani ca lumea la tine, că o să te jupoaie ăia de la bagaje, din aeroport. Tata se uită la mine, oftează și-mi spune că să fiu liniștit, are bani la el. Are bani la el, dar nu o să fie cazul să-i dea pe taxe suplimentare. E rândul meu să oftez. Coborâm și luăm un taxi. Îi spunem șoferului unde vrem să ajungem. Omul pornește aparatul și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oricând. Ce Principe? Numai un Principe al Transilvaniei avem. Noi doi nu avem alți principi. Ce poruncă biblică zice să nu ai alți principi? Încep să mă plimb de colo-colo tot mai impacientat: Nici una. Ceva nu miroase a bine... Fii liniștit. Totul miroase bine. Mai ales dacă știi să pui șaua pe iapă cât mai curând... Și răspunsurile mele, tot alegorice: Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are și nu prea. Contele, de multe ori, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]