11,844 matches
-
rromi pătrunseră până în preajma sălii de nașteri, în ciuda tuturor măsurilor luate de oamenii de pază. Nu putură să meargă mai departe. Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna doctor, vreau să-mi văd copilu’... Olga, fiind în drum spre salonul noilor născuți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
copilului și însoțitorii săi se opriră din dans și acesta mai formulă o rugăminte: - Rogu-mă, mai arată-mi-l o dată, doamnă doctor... Olga, pentru a-l liniști pe cel care era atât de doritor să-și vadă odrasla, îl lipi de geam. Acesta se miră că fiul său are părul gălbior, dar bucuria lui de a avea un copil îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ești încă slăbită. Olga voia cu tot dinadinsul să prelungească, cât era posibil de mult, întâlnirea dintre mamă și fiu, dar la insistențele repetate ale Inei nu avu încotro și-i aduse copilul. Mama își privi o clipă băiatul, îl lipi strâns de trupul ei și, după ce îl sărută îl privi insistentă, sesizând că e cam brunețel și nu prea îi semăna. Ce gânduri aiurite poate să-mi umble prin minte își spuse ea, e fiul meu, oricum ar fi! În timp ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai pot eu de supărarea lui! Și așa, nu vezi, în afară de câteva cuvinte în care strecoară ca printr-o sită făcută dintr-o plasă de sârmă ghimpată cuvântul mamă, altceva nu discutăm!? - Mamă, tu nu ai reușit încă să-l lipești pe Alex de sufletul tău. E un om bun! E totuși bărbatul meu, e ca și cum ar fi un fiu al tău. Am cu el un copil, mă respectă, ne iubim. Nu am nimic a-i reproșa. - Ce știi tu? Am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-i urmeze. Olga și Victor priviră cu interes modelele, pipăiră materialele și în cele din urmă, hotărâră să comande o rochie dintr-un material recent sosit din import: o mătase plinuță, cu irizări solare de un corai superb. Olga lipi țesătura de corpul său. Culoarea o prindea de minune. Nu știa ce fericire venise pe capul ei, de parcă n-ar fi fost o biată asistentă medicală, ci o prințesă din suita reginei Marii Britanii. Comanda se perfectă, stabilindu-se prima probă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
din oraș, unde asistase la un concert susținut de copii cam de vârsta lui. Ar fi dorit să cânte la vioară. I se părea că virtuțile acestui instrument au darul de a scoate sunete venite ca din alte sfere, acestea lipindu-i-se de inimă ca un balsam. Dar oare voi reuși? se întreba copilul când rămânea singur, numai cu el. Această dorință devenise aproape o obsesie, dar Mihăiță nu găsea momentul potrivit să o împărtășească nici mamei și nici tatălui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în cumpănă. Aproape că îi era teamă să o atingă. Acum, chiar că nu mai avea timp nici de joacă și nici de lectură, se gândi el. Luă instrumentul cu ambele mâini, ca pe o bijuterie de preț și îl lipi de trupul său cu o afecțiune asemenea celei cu care obișnuia să se lipească de mama și de tatăl său, în scenele lor de tandrețe. Luă apoi arcușul și trăgându-l ușor pe câteva corzi, umplu întreaga casă cu câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai avea timp nici de joacă și nici de lectură, se gândi el. Luă instrumentul cu ambele mâini, ca pe o bijuterie de preț și îl lipi de trupul său cu o afecțiune asemenea celei cu care obișnuia să se lipească de mama și de tatăl său, în scenele lor de tandrețe. Luă apoi arcușul și trăgându-l ușor pe câteva corzi, umplu întreaga casă cu câteva sunete disparate. Nu era o melodie, dar lui i se păru că era începutul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
reușea să-i intre în voie. Bunul și dragul ei soț începuse să vină noaptea la ore când oamenii așezați au trecut deja de primul somn, șprițuit și pus pe glume. Încercările lui de a-și înveseli soția nu se lipeau de starea acesteia, precum nu se lipesc mărcile poștale de proastă calitate de o scrisoare. Uneori Victor își schimba brusc atitudinea. Intuind că iritarea și chiar supărarea Olgăi puteau să-i strice buna dispoziție cu care venise, încă de cum pășea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și dragul ei soț începuse să vină noaptea la ore când oamenii așezați au trecut deja de primul somn, șprițuit și pus pe glume. Încercările lui de a-și înveseli soția nu se lipeau de starea acesteia, precum nu se lipesc mărcile poștale de proastă calitate de o scrisoare. Uneori Victor își schimba brusc atitudinea. Intuind că iritarea și chiar supărarea Olgăi puteau să-i strice buna dispoziție cu care venise, încă de cum pășea pragul, pentru a o împăca, îi oferea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vrac. În sfârșit, scapă din bătaie. O zbughi în bae. Dânsa încuie ușa, după care fugi la telefon, și accesă numărul 112. Spuse rapid ce-i trecuse prin cap să spună. Se duse apoi la bae și-cuie ușa. Se lipi cu spatele de ușă. Nu dură prea mult și apărură cei alertați. Începură să bată. Nu bateți, le strigă ea, intrați, că ușa este descuiată. Aceia intrară. Le arătă ușa de la bae. Le mai arătă, cu degetul, și pistolul mitralieră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de adevărat, că tocmai atunci când totul pare a fi cel mai bine, vine domnul drac și-și bagă coada, și stică totul. În legătură cu eroii Vasilica și Vasilică momentul acesta a venit odată cu ieșirea lui din cadă, cu trupul gol, și, lipindu-se de al ei, tot gol, sub cearșaf. S-au îmbrățișat. S-au mai drăgălit, după care, el, aprins, a dorit să o pupe, pasionant, cum o făcea de obicei, și să urce deasupra. La care, ea, blând și inteligent
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung sărut arzător tocmai le abandonase, însă fără să le potolească. Părul negru, dezordonat Îi încadra fața palidă; o șuviță i se lipise de tâmplă. Delicatețea picioarelor și impasibilitatea eternă a mișcărilor spuneau mult despre existența Ei trecătoare și fragilă, numai o dansatoare dintr-o pagodă indiană putea avea mișcările Ei armonioase. Atitudinea melancolică și bucuria Sa sfâșietoare arătau că nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o împrăștie mandragora. Cu silueta Ei zveltă, cu liniile suave alunecând de-a lungul umerilor, brațelor, sânilor, pieptului, coapselor, pulpelor, părea abia smulsă din îmbrățișarea perechii Sale: ca mandragora-femelă separată de mascul. Purta haine negre chinezești, uzate, care I se lipeau de corp. În timp ce O priveam, Ea părea că vrea să sară peste pârâul care O despărțea de bătrân, dar nu reușea; atunci bătrânul, fără să-și modifice expresia feței, izbucni în râs, un râs exasperant, de care ți se zbârlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
naturală? Acum, puteam să-I simt căldura corpului și să respir parfumul jilav urcând din părul Ei negru și greu. Nu știu de ce am ridicat mâna tremurândă - o mână ce nu mă mai asculta - și I-am mângâiat cârlionții, mereu lipiți de tâmple. Apoi mi-am înfundat degetele în părul Ei. Părul Îi era rece și umed, rece, foarte rece, ca și când Ea murise acum câteva zile. Era moartă, fără nici o îndoială! I-am pus mâna pe sân, în dreptul inimii - nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să mai disting ceva. Terminându-mi treaba, mi-am examinat hainele; erau murdare de pământ și rupte, pline de cheaguri negricioase de sânge. Doi cărăbuși zburau în jurul meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de corp. Am vrut să curăț petele de sânge care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu salivă mâneca, cu cât frecam mai mult, cu atât sângele se întindea și se îngroșa. Se împrăștia pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple. Am scos din cutia de tablă portretul pe care I-l făcusem noaptea trecută, pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau calchiate unul după altul. Erau unul; de altfel, erau făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și contagioasă, care se pregătește să coboare în orașele pustii, unde mișună himerele dezmățului și urii. Dar, față de acest gând cu care mă indentificam în întregime, propria mea existență nu era decât un postulat absurd. Presiunea ce, în momentul împerecherii, lipește una de alta două ființe care încearcă, fiecare, să-și alunge singurătatea, rezultă din același elan nebun care se regăsește în toți, amestecat cu un regret tinzând numai spre abisul morții. Numai moartea nu minte. Prezența sa reduce la neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
s-a pierdut în tenebrele nopții. Era un gest supraomenesc al morții. Doica luă reșoul și ieși cu pași măsurați. Mi-am șters transpirația ce îmi curgea pe frunte. Aveam mâinile acoperite de pete albe. M-am sprijinit de perete, lipindu-mi capul de plită; mi se păru că mă simt mai bine. Am început să fredonez refrenul ăsta auzit nu știu de unde: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
meu răspândea o dulce căldură. Toată ura pe care o strânsesem se risipi și aș fi vrut să mor. Mă străduiam să-mi rețin lacrimile. Fără să știu când, picioarele i se înlățuiseră de ale mele și brațele i se lipiseră de ceafa mea, atât de bine, că eram unul, ca masculul și femela de mandragoră. Ardoarea tandră a acestei cărni proaspete și tinere pătrundea în mine, aspirată de toți atomii corpului meu în flăcări. Târfa mă absorbea ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de castravete. Transpiram în această strângere îmbătătoare, nu-mi mai aparțineam și nu ascultam decât de trupul meu care-și cânta victoria. Mizerabil naufragiat al acestui ocean fără margini, mă abandonam valurilor pasiunii. Părul ei mirosind a iasomie mi se lipea de față. Din interiorul nostru se auzea un strigăt de emoție și plăcere. Deodată, ea mă mușcă atât de tare, că îmi rupse buza. O făcea cu aceeași furie ca atunci când își rodea degetele? Oare înțelesese că eu nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
O făcea cu aceeași furie ca atunci când își rodea degetele? Oare înțelesese că eu nu eram bătrânul negustor de mărunțișuri? Încercam să mă eliberez din strânsoare, dar, în ciuda tuturor eforturilor, eram incapabil de cea mai mică mișcare. Trupurile noastre erau lipite unul de altul. Mi s-a părut că înnebunise. Zbătându-mă, mi-am deplasat mâna involuntar și am simțit atunci cuțitul înfigându-se în corpul ei. Un lichid cald îmi împroșcă fața. Ea scoase un țipăt și mă lăsă. Țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
eseistice remarcabile ; ca să nu părem entuziaști ...fără acoperire, vom Începe prin a cita fraze care dovedesc virtuozități de eseist exersat :”... De unele imagini ne despărțim rapid, așa cum aruncăm la coș flyer-ele publicitare, altele sunt persistente, se cuibăresc În minte, se lipesc de suflet, găsesc un loc prielnic, călduț și Întunecos, unde să dospească și să se Înmulțească. Deacolo, prin tot felul de combinații și alchimii misterioase, vor Întreține imaginația și imaginarul.Un fenomen de magnetizare nimbează imaginea, așa Încît, cu ușurință
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vanitos”(p.21). Sigur că da! Dar și păpușarul trebuie să știe să-i pună-n valoare sufletul. Ceva mai Încolo, legat tot de păpușă, Șerban povestește că un mare mînuitor, după ce scotea păpușile din ladă, le ținea o vreme lipite de frunte, ca să intre-n el spiritul pă pușii! Frumos!... Compatriotul nostru a fost marcat, În primul deceniu ulterior plecării din România, de Brook și Grotowski. Cartea se vrea un omagiu indirect adus lor și celorlalțu oameni de teatru celebri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]