3,144 matches
-
de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte patetic", practicant al unui discurs "supraprozaic și ingenuu". De aproape însă, nu sentimentul e bătător la ochi ci spiritul casant, fermentul intelectual; lirismului în filigran i se suprapune tipic un surâs, un rictus ironic, un fel distinct de luciditate. Până și în ipostază erotică, euforia se destramă repede deposedată, atomizată. Sub masca unui comediant zglobiu, se manifestă un privitor angajat, un creator subtil
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altă parte, abundă întrebări generalizatoare (Cine suntem?) și răspunsuri (O suită de interviuri, selecție datată 2001 și intitulată Cine sunt eu? edifică multiplu). În postură de poetă a condiției umane în integralitate, o Ana Blandiana cogitativă se abandonează relativismului universal; lirismul cedează pasul lucidității. Ia naștere o stilizare aforistică, uneori frizând paradoxul: Nici un răspuns nu se naște / Decât când nimeni nu mai are nevoie de el (Contratimp). Ne naștem, Doamne, atât de tineri, încât / Din miile de vieți posibile / Nu ni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
necontenit orizontul deschis, autodepășirea, fuziunea cu înconjurimea: "De ce nu sunt vânt?! De ce nu pasăre oare?! De ce sunt numai cuvânt?..." Supraevaluarea ideii de generație irită franc; există doar ritmuri, zice el: "Un poet bun ține de toat egenerațiile, mediocritatea de nici una..." Lirismul în sine, prelungit fără frână, poate cădea în desuetudine; reflexivitatea vine să corecteze sentimentalismul, discursul lânced. Dacă aș avea două inimi, una aș vrea să gândească..." Nu o dată Grigore Vieru se amuză la întâlnirea cu vechile dictoane și sentenții, după
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un gen de evocare, agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între rivalii „lăzăriști”, irezistibil umorist și mim. Amestec de lirism și de umor, de stil colocvial și anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promoții de adolescenți postbelici, a continuat să fie editat (1946, 1947 ș.u.), s-a bucurat și de o tălmăcire maghiară etc. Fără dimensiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
de elecție, acela sacru al duminicii. Poetul se autodefinește „blând visător al realului”, iar o sintagmă precum „jetul real al iluziei” susține coexistența a două lumi interșanjabile, cotidianul și lumea închipuirii. Proiectarea realului datorează mult imaginației și aspirației spre un lirism pe care modernitatea nu îl poate recupera decât cu mijloace aparte. Astfel, în Duminica realului termenii tehnico-științifici abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra elemente aparent nepoetice, vizibile atât în ceea ce privește lexicul (ca în recuzita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
experienței reale și transcendența spre o nouă dimensiune estetică, care, în mod implicit, aduce cu sine o nouă viziune asupra lumii. Refuzând atitudinea patetică și sentimentală a egocentrismului afirmat de estetica romantică, Claude Debussy își va orienta creația spre un lirism izvorât din trăiri profund interiorizate, exprimat cu discreție față de intimitatea afectivă și conducând, astfel, spre o esențială depersonalizare a emoției umane. De altfel, idealul său muzical îl regăsim într-una dintre corespondențele avute cu Ernest Guiraud, Debussy dezvăluind revelația muzicii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
martie 1913. Printr-o tehnică similară celei întâlnite în preludiile La sérénade interrompue sau Minstrels, care juxtapune imaginile în maniera secvențelor cinematografice, La Puerta del Vino surprinde prin naturalețea cu care se înlănțuie izbucnirile pasionale și exaltate ale dansului cu lirismul frazării vocale din cante jondo, originea străveche a stilului flamenco. Indicația de început mouvement de habanera - avec de brusques oppositions d’extrême violence et de passionnée douceur (mișcare de habanera cu bruște opoziții de extremă violență și de pasionată blândețe
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
se va schimba o dată cu începutul fiecărei măsuri, evidențiază menținerea aceleiași armonii, contribuind de asemenea la amplificarea semnificativă a nivelului dinamic. Episodul median, de dimensiuni extrem de reduse (șase măsuri), va afirma o nouă idee tematică ce difuzează o atmosferă 216 asemănătoare lirismului întâmpinat mai devreme în secțiunea secundă. De altfel, Debussy va sugera caracterul duios al țesăturii sonore prin alăturarea cuvântului caressant (mângâietor) noii indicații de tempo, fapt ce nu dezminte meticulozitatea compozitorului de a se face pe deplin înțeles prin asocierea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în Germania, cercetează un fapt de difuziune ; Din istoria unei teme poetice: Lumea ca teatru, transformările unei teme în mai multe literaturi europene ; Eminescu și Shakespeare, Madach și Eminescu, raporturile dintre doi scriitori; Caragiale în literatura lumii, Arghezi și învierea lirismului european, doi scriitori români în perspectivă universală ; o altă serie de lucrări : Schiller, Ideile lui Stendhal etc. au caracter monografic. Toate aceste studii, împreună cu altele, au fost retipărite într-un masiv volum, Studii de literatură universală și comparată (București, 1963
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
expansiunea eului, ci contopirea cu masa: „Țip pe uliți cu oamenii,/ În oaste cu ei azvârl suliți./ Să-mpuște toți dumnezeii mărunți./ Mă iubesc copiii desculți. Ei sunt fiii mulți ai pământului.” Marcată de momentul postavangardist, cu ofensiva prozaicului, demonetizarea lirismului, vidarea miturilor, radicalizarea opțiunilor sociale, poeta exersează formulele moderniste aflate în circulație. Mai definită decât amprenta vitalismulului expresionist al lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal peisaje; din stânga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal peisaje; din stânga modernistă a insurgenței și frondei, în siajul lui Ion Caraion, Constant Tonegaru și mai ales Geo Dumitrescu, vine persiflarea lirismului prin ludic sau prin „tifla” și poanta seacă: „Am dat lumea de-a dura în cer/ ca o minge din vale în vale./ / Am luat omul de ciuf, de mâner,/ Acum e călare pe soare...”. Dar adevăratul preludiu la prestația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
simpli, hrăniți de speranțe și idealuri, dar survin acum o „melancolie optimistă” (Paul Georgescu) și o „litanie”, în manieră minoră, a domesticității feminine „umile”, panicată de semnele alterării tinereții. După „deschiderea” politică din 1965, scriind Întoarcerea din Cythera, P. abandonează „lirismul ideologic” și, potrivit unui loc comun din critica vremii, „își regăsește vocea proprie”, abordând acum versul liber. În realitate, îndatorată formulei lirice baconskiene, își caută un „teritoriu liric” prin interiorizare. Pentru prima oară tatonează înțelepciunea tăcerii, temă care va da
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
Balzac (în defavoarea celui dintâi, deși acesta e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă stilul prețios, dar elegant al lui Jean Giraudoux, iar la Jean Cocteau evidențiază un lirism „pervertit” de modernism. Dar „revoluția simbolistă” era urmărită și în perimetrul românesc, punându-se în evidență, prin recenzii, contribuția poeților Ștefan Petică, Ion Minulescu, Mihail Cruceanu, D. Anghel, Al. T. Stamatiad, George Bacovia la conturarea imaginii ei de ansamblu. Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
făcând parte din gruparea publicației în 1939, ultimul ei an de apariție. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Familia”, „Pagini literare”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, cu poeme și însemnări literare. Volumul de debut, Solitudini, apărut în 1939, poartă amprenta lirismului eminescian și se bucură de o bună primire din partea criticii literare. Anii războiului îl află în plină afirmare, dar volumul de versuri Lumini pentru vămi rămâne în manuscris din lipsă de mijloace editoriale. D. publică fragmente din acesta în revistele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
este ansamblul noilor forme făcute necesare de autostradă, lansatorul spațial și ecranul de control. Să rezistăm tentației de a judeca o mediasferă, cu estetica ei, după criteriile celei precedente. Fiecare are ochiul ei, blancurile și orizonturile ei. Și deci un lirism propriu. Criticii de artă care-i judecă pe Warhol sau Buren ca pe Tintoretto sau Matisse, după normele moștenite din grafosferă; amatorii care așteaptă de la "vizual" plăcerile sau vertijurile pe care li le procura "arta" seamănă, poate, cu strămoșii noștri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
asupra unor alte lumi posibile: ideale, calde, mai umane, În care oamenii inițiază gesturi de apropiere de ceilalți sau pur și simplu le face plăcere să te invite În locuri și peisaje mirifice. Mănăstiri, castele, muzee, locuri idilice, verdeață și lirism, toate acestea pe muzică adecvată. O profesoară de la Medicină mi-a trimis un documentar despre proprietățile miraculoase ale cepei (știați că absoarbe germenii gripei?), un coleg care a scris mai multe cărți de metodologie În științe sociale, extrem de riguroase, a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
poeziei: înfrângerea arbitrarului semnului lingvistic"148. Examinând complexitatea mimologismului eminescian, autoarea oferă un exemplu de anagramare a sensului descoperit de Mihai Pop în poezia Lebăda (acest lexem este anagramat acestui cuvânt în toată poezia). Filonul mimologic, principiu de modernizare a lirismului este prezent la Eminescu, iar unele creații au ca ax central acest principiu, de exemplu, poezia Dintre sute de catarge, în care "transparența "gnomică" a semnificatului întâlnește marele val al armoniei sonore, crescând din tonalitățile sumbre ale semnificantului"149. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe cei ai romanului sau ai omului de știință", Eliade vorbea despre "originea extatică" a unui mare număr de "subiecte", motive, personaje, clișee ale literaturii epice și se visa autorul unei cărți despre ""izvoarele" extatice ale poeziei epice și ale lirismului, despre preistoria spectacolului dramatic și, în general, despre lumile fabuloase descoperite, explorate și descrise de vechii șamani"25. O altă mărturisire din Jurnal, datată 19 noiembrie 1977, reproduce subiectul conferinței Literary Imagination and Religious Studies din cadrul colocviului Religious Studies and
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
roadelor câmpului (Cântul belșugului). Pământul străbun, considerat singura moștenire sfântă în succesiunea generațiilor, revine în versuri imnice în cele mai multe dintre poemele plachetei. Orientarea definită de Mircea Streinul în cadrul cenaclului Arboroasa este respectată și în Interior, autorul ilustrând mai toate ipostazele lirismului bucovinean. Perioada de căutare a unui „sistem liric” propriu, care fără a-l înstrăina de maestrul său să-l definească mai limpede, este evidentă în această plachetă. Alături de elogiul adus pământului țării și oamenilor lui, își fac loc întrebări în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
1984). Debutează cu versuri în revistele „Primăvara Banatului” și „Răsunet” din Lugoj (1940), colaborând ulterior la principalele periodice literare din țară. A semnat și Mihai Moga. Primul volum, Dragostele mele, îi apare în 1969. Comentatorii au relevat principalele teme ale lirismului lui I.: dragostea pentru patrie și pentru popor, natura (îndeosebi cea a plaiurilor natale), omenia și sentimentul prieteniei. Partea cea mai rezistentă a creației sale este poezia de inspirație folclorică sau doar influențată de aceasta, autorul cultivând cu statornică predilecție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287482_a_288811]
-
adesea în amintiri, iar presiunea psihologică căreia îi cad pradă vine, invariabil, din „responsabilitățile” sociale. O încercare singulară într-o producție narativă în care pot fi întâlnite mai toate poncifele proletcultului o constituie romanul La Crimeea, peste mare (2002). Un lirism cald învăluie povestea țiganului Parnică, nevoit să înfrunte grozăviile războiului alături de fetița lui de șase ani. Sunt de reținut scene de un realism crud, cinematografic: țărani care mănâncă pământ și sug tulpini de trestie pe timpul foametei, imaginea de coșmar a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
paianjeni/ Vrăjitori de ierburi vor învenina-ntr-un craniu beția soarelui” Câte focuri de armă s-au tras pentru a ucide bunătatea din om?). Nonconformist, poetul este un artizan de imagini șocante, insolite, viziuni plastice, într-un spectacol debordant al lirismului grotesc, rafinat totuși, proiectat cosmic în detalii obsedante. Acorduri grave de confesiune esențializată, într-un prezent maculat, acompaniază trăirile unui suflet pur într-o lume ce se deteriorează prin propria ei depersonalizare: „Ninge cu zăpadă criogenă peste liniștea circumterestră [...]. Atoteternul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
Facla românească”, „Calendarul”, „Orizonturi noi” (Bacău), „Viața literară”, „Secolul”, „Albina”, „România literară” (condusă de Liviu Rebreanu), „Cronicarul”, „Ultima oră”, „Dacia rediviva”, „Revista de pedagogie”. V. este autorul unor schițe, povestiri și nuvele în care aerul evocator este impregnat de un lirism aparte. Textele sunt tot atâtea „portrete”, unitatea de loc a acțiunii permițând „chemarea” personajelor și în celelalte narațiuni. Prozatorul se oprește cu predilecție asupra dezmoșteniților sorții, inși care au legături secrete cu natura și trăiesc într-o lume a lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
înțeles de cei din jur. Ei au nume pitorești (Geapanàoa, Gripsore, Cășcăleanu, Bucșure, Chisalom, Chebere, Așunel, Hălărip, Richisâm, Bujavercă), desprinse parcă din contopirea om-natură, fiindcă multe din trăsăturile lor se află în directă legătură cu viața pe care o duc. Lirismul acoperă adesea, ca un abur, grăuntele de germinație epică. Narațiunea este statică, evocativă, V. fiind interesat să reconstituie din atmosferă portretul-destin al eroilor, nu acțiunea. Tilia este fierar - omul a ajuns să scuipe foc, asemenea lui Hefaistos; Bucșure are o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
prin asta toate problemele care implică riscul morții sau care amplifică în om pasiunea de a trăi, nu există, probabil, decât două metode de gândire, cea a lui La Palisse și cea a lui Don Quijote. Numai echilibrul între evidență și lirism ne poate îngădui să avem acces în același timp la emoție și la claritate. Fiind vorba de un subiect atât de umil și totodată atât de patetic, dialectica savantă și clasică trebuie așadar să lase locul, fapt de la sine înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]