1,837 matches
-
pasiunile etc.); așa cum era obiceiul, poetul recurge la exemple ce trebuie imitate. Cu toate acestea, poemul s-a bucurat de prețuirea lui Isidor de Sevilia, însă nu pentru calitățile literare, ci în virtutea conținutului său. Prin urmare, Avitus a fost un literat asemănător cu cei ce activau frecvent în Gallia secolului al V-lea; a fost comparat cu Sidonius Apollinaris și lectura epistolarului său întărește această impresie. însă el e mînat de ambiții mult mai mari în raport cu Sidonius Apollinaris, chiar dacă orizontul său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cadrul sinodului de la Orange). Nu au lipsit însă momentele de tensiune, atît în raporturile cu regele francilor, cît și în raporturile cu papii. Cezar a murit la Arles, în mănăstirea fondată de el, în 542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Gallia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite deosebite. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre taina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pioasă, care întemeiase o mănăstire. Venantius Fortunatus a fost discipolul ei și i-a adus laude în poemele sale. Totuși, poetul n-a rămas la curtea regelui francilor, ci s-a stabilit la Poitiers; a devenit prietenul celor mai importanți literați din epocă, precum Grigorie de Tours, și a dat din nou forță idealului ascetic; a devenit apoi preot și, în 597, episcop de Poitiers; a murit cîțiva ani mai tîrziu. a) Poezia Venantius a fost un poet foarte productiv și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
începe mai tîrziu, după cea din regatul franc, va continua cu energie și vivacitate pe toată durata secolului al VII-lea, cînd în Gallia și Italia se va lăsa tăcerea, și va constitui unul dintre elementele fundamentale ale culturii medievale. Literații din regatul romano-vizigot sînt preocupați în secolul al VI-lea mai ales de religie și morală, spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa sau Italia. în cercurile hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adversar, adăugînd apoi un florilegiu propriu pentru a demonstra că Părinții Bisericii nu au admis niciodată existența a două naturi distincte în Cristos după unirea ipostatică. în perioada 515-520 se desfășoară schimbul de scrisori dintre Sever și gramaticul Sergiu, un literat care trăia probabil în dioceza Halebi, în patriarhatul Antiohiei. Acesta îi scrisese episcopului de Halebi, Antoninus, deoarece considera drept insuficientă formula „Nu spunem că proprietățile sînt separate”, inclusă în mărturisirea de credință impusă celor care se converteau de la difizism la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fie ea laică sau bisericească. Socrate face o distincție între împărații buni și împărații răi, pentru că de comportamentul lor depinde viața statului roman și a Bisericii. Această convingere era răspîndită și în cultura păgînă, de exemplu la retorul Temistios, un literat foarte influent la curtea de la Constantinopol. Poate istoricul intenționa să propună din nou, prin analogie cu concepțiile păgîne referitoare la idealul suveranului perfect, o concepție referitoare la „bunul împărat” creștin. în orice caz, atenția sa se îndreaptă mai cu seamă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea și al VI-lea. Aici funcționau școli de mare valoare, din care au provenit mulți scriitori păgîni cu un nivel ridicat de cultură retorică și filozofică: Coricius din Gaza, Enea din Gaza și Zaharia Scolasticul sînt cîțiva dintre acești literați; primii doi vor fi doar amintiți aici, pentru nu s-au ocupat de teme creștine, deși erau probabil creștini. în acest grup trebuie inclus și Procopius din Gaza, care a trăit între 465/475 și 528/538 și s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
principală, se manifestă însă și gustul pentru povestire și pentru prezentarea unor lucruri minunate din lumea înconjurătoare și mai ales din ținuturi îndepărtate cum sînt India și Orientul. în concordanță cu această preocupare pentru narațiune, Cosma se prezintă ca un literat și nu ca un exeget în sens restrîns, deși stilul său, în ciuda ambițiilor literare declarate, nu e foarte expresiv și are multe valențe populare, fapt pentru care, așa cum am spus, a fost criticat de Fotie; totodată, patriarhul bizantin consideră că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
revistă literară apărută la Turnu Severin, lunar, din noiembrie 1895 până în octombrie 1896. Este o bună publicație provincială, scoasă de un grup de tineri intelectuali care, preocupați de starea literaturii și a culturii naționale, își propun să concentreze în jurul revistei literații ce locuiesc în provincie, cu scopul de a însufleți viața intelectuală a micilor orașe. Totodată, urmărește educarea gustului artistic al publicului, trezirea interesului pentru literatură și pentru scriitorii români. Beletristica tipărită în L. nu mai interesează decât în măsura în care aduce o
LECTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287769_a_289098]
-
ediția franceză titlul „Le Glaneur moldo-valaque”, dar se păstrează și exemplare intitulate „Le Glaneur moldo-roumain”. Primul număr, pentru lunile ianuarie și februarie, iese de sub tipar în martie 1841. Deși se menționa că S.m.-r. este „rediguit de o soțietate de literați”, publicația îi aparține lui Gh. Asachi. Sarcina de a o redacta îi revine însă lui A. Gallice, secretar de redacție, autor al primului articol editorial și cel mai activ dintre semnatari. S.m.-r. ilustrează astfel mai curând punctul de vedere
SPICUITORUL MOLDO-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289827_a_291156]
-
la „Lumea” lui G. Călinescu, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Veac nou”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Tânărul scriitor”, „Secolul 20”, „România literară” ș.a. În 1982 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea romanului Wilson, zevzecul de Mark Twain. S. reprezintă cazul literatului - destul de frecvent în a doua jumătate a secolului al XX-lea - care se devotează mai cu seamă traducerii și comentariului eseistic, lăsând în plan secund creația proprie. „Talent cultivat și fin, măsurat fără rigiditate, liber fără elucubrație”, cum îl definește
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând spre trăirea sceptic-hedonistă a vieții, si evidențiază motive orientale care vor pătrunde ulterior în lirica europeană. Tălmăcirile sale reușesc să reconstituie, îndeosebi în
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
sacrului”) a făcut posibilă, pentru prima dată În istoria Occidentului, reunirea lor sub un unghi comun, În timp ce literatura fantastică urcă În amontele acestei secularizări. Și mai simplu spus, istoricul religiilor se sprijină pe evidența colectivă a unei demitologizări pe care literatul, individual, o reînființează. Ruinarea acestor vase comunicante Începe din momentul În care exegetul descoperă În ele numai o altă versiune a penitenței Danaidelor, totodată penitență a cititorilor și a postumității naratorului. Articularea aritmetică sau, În fine, vectorială a diferitelor tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care pare să le impună. Eugen Ionescu, bunăoară, se radicalizează, ca și alteori, de percepția favorabilă hiperbolic conjugată a generației atunci când ia În seamă efectele culturale sau biografice ale Indiei 1, iar pe Eliade Îl consideră „blestemat de a rămâne literat”2. În ultimul său interviu, Ovidiu Cotruș, căruia nu o dată Eliade Îi arătase a anume (diferită) prietenie, afirma amestecul de stratagemă narativă și paradox existențial care leagă, cu istmuri foarte vizibile, cele două calote ale operei: „(...) Mircea Eliade era scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
complet asimilat), Honigberger ajunge din nou În Kabul. Sunt aproape douăzeci de ani de când se află În Orient, dar, aidoma oricărui european, oricât de erudit, În 1834 nu știe aproape nimic despre budism. Trei secole după Vasco da Gama, bravii literați ai cabinetelor erudite confundă cu irepresibilă lejeritate toate religiile Indiei, care Încap Într-un rezumat de 10 rânduri. Disting mai lesne islamul, Însă din pricina „bolnavului Europei” sau a fostului imperiu al lui Akbar. Maxima extensie a informațiilor descrie, redundant, numai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lumina, să năzuim a răspândi în popor tot mai mult aceea pe care o avem”. Un tradiționalism asumat, așadar, modelat la flacăra patriotismului, cum mărturisește și Al. Vlahuță, nuanțând programul în Cărți pentru popor (3/1901): „Ar fi timpul ca literații noștri, ei mai ales, să-și îndrepte luarea-aminte și toată dragostea lor spre popor! [...] Cărți, cărți pentru popor! Acolo e un suflet mare care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata să izbucnească, asemenea izvorului care așteaptă în stâncă lovitura
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
poeților români, din care s-a publicat un repertoriu al celor născuți până în anul 1800 (în „Almanahul literar”, 1988). Celor 82 de autori cuprinși în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 S. le-a adăugat „numele a 39 de literați care, din varii motive, au fost omiși”. Eseul despre G. Bacovia reia discuția din capitolul dedicat poetului în Istoria poeziei românești, dând curs unui impuls autocritic și convingerii că lectura textului bacovian este una din „probele de foc” ale criticului
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
publică și literatură. Se continuă astfel acțiunea politică și literară a ziarului conservator „Timpul”, în locul căruia a apărut în două rânduri, atunci când acesta a fost suspendat de autorități. Colaborează I. Heliade-Rădulescu, în primul rând ca om politic, dar și ca literat (el va prefața, în coloanele gazetei, versurile lui C. Bălăcescu), Gh. Sion, C. Caragiali, Gr. Serrurie și Gr. R. Bossueceanu. R. Z.
SECOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289600_a_290929]
-
și preromantice (2002), Literatură română contemporană (2003). Dipticul Trădarea intelectualilor - Reeducare și prigoană apărea într-un orizont de așteptare avidă de recuperarea memoriei și punerea în problemă a ierarhiilor literare consacrate sub comunism. Reconstituirea în premieră a avatarurilor literaturii și literaților români după 1944, prin largi reproduceri - cu minim comentariu - de texte-șoc ale presei din anii de instaurare a dictaturii au asigurat cărților audiență și lauri. Profesiunea de credință sine ira et studio, mărturisită în Avertisment, nu e desigur sinonimă cu
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
cele ale lui Pimen Constantinescu din literatura italiană (Onofrio Minzoni, Lionello Fiumi, Ada Negri, Filippo Pananti, Gabriele D’Annunzio, Giosuè Carducci). Sintetizând rostul acestei reviste, redactorul ei, Pimen Constantinescu, observa în ultimul număr că S.l. „a întrunit o parte[...] dintre literații mai cunoscuți sau dintre debutanții locali, aprinzând în acest fel o sfioasă făclie pe altarul din ce în ce mai neglijat al culturii naționale”. A. Gț.
SIBIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289663_a_290992]
-
Cridim (cum semna acum Claudia Millian). Sunt publicate traduceri din Ludwig Uhland, François Coppée, H. Sienkiewicz, Octave Mirbeau, Émile Zola ș.a. Un fragment din Memorialul de la „Sfântă Elenă”, referitor la exilul lui Napoleon, e tălmăcit de Petru Gâdei. La rubrică „Literații noștri” se inserează un portret al lui Al. Macedonski, cu o prezentare a activității poetice a acestuia. A. St.
TRAIAN DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290236_a_291565]
-
, Conform prevederilor statutare de azi, U.S. din R.M. este „o organizație națională a literaților profesioniști, care își propune să asigure prosperarea literaturii române, afirmarea conștiinței și spiritualității naționale, sporirea continuă a culturii generale a populației republicii”. Acest specific al activității este firesc, căci în Basarabia societățile, cenaclurile, uniunile de creație și revistele au avut
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
de a proteja interesele profesionale ale scriitorilor, ci și de a promova procesul de culturalizare a cititorilor, de susținere a românismului etnic și cultural și a integrării în contextul general românesc. În secolul al XIX-lea, în condiții istorice potrivnice, literații basarabeni au făcut parte din Societatea de Istorie și Antichități din Odessa (1839-1890), din cercurile și societățile universitare din Harkov, Kiev și Sankt Petersburg sau din „pământenii”, încadrându-se totuși și în viața literară din Iași, București și Cernăuți. În
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
moravurilor din epocă și mai ales de notarea superstițiilor și a incuriei ce stăpâneau încă lumea satului românesc în prima jumătate a secolului al XX-lea. Însemnările... sunt diarium-ul unui om de două ori înzestrat, ca medic-apostol și ca „fin literat amator” (Alexandru Piru), din generoasa stirpe de medici-scriitori întâlnită în toate literaturile lumii. Asumată necondiționat în 1948 de oficialitățile culturale ale noii puteri prin tipărirea în colecția „Cartea poporului”, scrierea lui U. a avut o carieră de invidiat în anii
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
lectură „originară”. Textele propun, urmând o opinie a lui Constantin Noica, dialectica tensiunii dintre „fiii risipitori” ai secolului al XIX-lea și „fratele fiului risipitor”, cel din urmă fiind Titu Maiorescu ca exemplar de vârf, iar ceilalți, Densușienii, familie de literați și istorici, paradigmă fertilă prin posibilitățile de încadrare și de sugestie pe care le oferă. Eseul pune în balanță două tipuri de construcție culturală, cu rezultate diferite ca aspect, dar nu și ca importanță, și pledează pentru înțelegerea ambelor formule
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]