1,076 matches
-
față de restul trupelor din nord. Rommel a reacționat și a atacat mai înainte ca să se petreacă izolarea italienilor. Pe 30 ianuarie, unități de tancuri germane și trei divizii italiene au atacat forțele franceze de lângă Faïd, principalul pas montan spre câmpiile litorale. Francezii au fost depășiți, iar germanii au reușit să încercuiască două brigăzi americane. În sprijinul acestora au fost organizate mai multe contraatacuri, care au fost respinse pe rând. După trei zile de luptă, forțele Aliate au fost obligate să se
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
dinții sunt așezați pe ambele fălci. Cambula se hrănește cu nevertebrate de fund și peștișori. Femela depune 0,4-2 milioane icre care se dezvoltă plutind în grosul apei. Există mai multe subspecii de cambulă care viețuiesc, de obicei, în zona litorală a mărilor europene, intrând adesea în râuri. Cambula populează în special mările Neagră, Azov, Albă, Barents etc. Are o mare importanță economică. "Enciclopedia sovietică moldovenească", Chișinău, 1972, vol. 3, p. 177
Cambulă () [Corola-website/Science/311632_a_312961]
-
Moldovei sculptând depozitele miocene. Datorită oscilațiilor la care era supusă linia de țărm în timpul retragerii apei, pe suprafața recent exondată râurile își formau albia și totodată aduceau materiale în care predominau elemente de fliș, pe care le depuneau în zona litorală. Aceste organisme hirografice dispăreau odată cu revenirea apelor peste teritoriile pe care le-au drenat. Prima generație de văi care s-au instalat pe suprafața câmpiei sarmatice proaspăt ieșită de sub apele mării a avut caracter consecvent, văile dezvoltându-se progresiv, în funcție de
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
de țărm, mai ales pe vreme de furtună. Când marea este zbuciumată, animalele mari sau bătrâne ies frecvent la țărm, deoarece nu au putere să înfrunte stihia. În afară de aceasta, femelele își nasc puii pe uscat: pe mal sau pe pietrele litorale. Pe de altă parte, vidrele de mare care viețuiesc în regiuni populate de oameni, de exemplu vidra de mare californiană, nu ies niciodată pe uscat. Construcția corpului îi permite animalului să doarmă în apă culcat pe spate, dat fiind faptul
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
au renunțat la organizarea unui nou atac. Miercuri, 28 octombrie și joi 29 octombrie Divizia a 9-a australiană a trebuit să continue înaintarea spre nord-vest spre un punct întărit deținut de inamic la sud de calea ferată din regiunea litorală cunoscut cu numele de cod „Thompson's Post”. Obiectivul australienilor era să obțină o străpungere de-a lungului drumului litoral. Regimentul al 125-lea german și un batalion de bersaglieri au fost trimiși să întărească sectorul care avea să fie
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
locuitori (recensământul din 2010), densitatea acesteia fiind de 22,6 loc/km². Limba oficială în stat este portugheză, iar religia majoritară creștinismul (74,7% din pop. fiind Catolici, iar 15,4 Protestanți). Concentrarea maximă a populației se remarcă în regiunile litorale din partea orientala (peste 160 loc/km²) și sud-est (triunghiul industrial Sao Paulo-Rio de Janeiro-Belo Horizonte). Cele mai mici densități se ating în Amazonia centrală (sub 1 loc/km²). Populația este foarte amestecata, formată din Albi (47,7%), mulatto sau mulatri
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
de 17,5 promile, rata mortalității de 6,4, iar sporul natural de 1,1%, populația urbană, reprezentând 87% în 2010. Regiunea Podișului Brazilian concentrează majoritatea populației braziliene. Având ca obiectiv dezvoltarea provinciilor din interiorul țării și pentru descongestionarea zonei litorale, statul Brazilia a construit o nouă capitala, Brasilia, care în 1960 numără 141000 locuitori. Două decenii mai tarziu, populația capitalei depășea 1,6 milioane loc, iar în prezent în orașul nou și în zonele limitrofe locuiesc două milioane de locuitori. Cele
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
2.036 m. Zona centrală cuprinde câmpii și podișuri: în nord-est o parte a podișului Laurențian, spre sud, Câmpiile centrale mărginite de podișul Ozark și apoi munții Ouachita. În vest Marile Prerii și munții Anzii Cordilieri, iar în sud câmpia litorală a Golfului Mexic. Lanțul estic al Cordilierilor îl constituie Munții Stâncoși iar lanțul vestic Munții Cascadelor și Sierra Nevada. Aceste două lanțuri încadrează un șir de podișuri dintre care cele mai importante sunt: Podișul Columbiei, Podișul Marelui Bazin și Podișul
Geografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/310007_a_311336]
-
mai înalt vârf din zonă - 1689m. Biocenoza pe arhipelag este reprezentată de animale cu adaptări extreme, unele dintre cele mai unice din lume, precum și de 700 de specii de plante din care 40% sunt endemice sau specifice regiunii. În zona litorală și în regiunile joase de coastă cresc mangrove, plante rezistente ce prezintă adaptări la conținutul crescut de sare al apei de mare. Deasupra zonei litorale se află zona aridă, dominată de cactuși giganți. O dată cu creșterea altitudinii apar pădurile, după care
Ecosistemul arhipelagului Galápagos () [Corola-website/Science/310676_a_312005]
-
700 de specii de plante din care 40% sunt endemice sau specifice regiunii. În zona litorală și în regiunile joase de coastă cresc mangrove, plante rezistente ce prezintă adaptări la conținutul crescut de sare al apei de mare. Deasupra zonei litorale se află zona aridă, dominată de cactuși giganți. O dată cu creșterea altitudinii apar pădurile, după care, pe insulele mai înalte, se dezvoltă vegetația de înălțime unde domină arborele de mușchi ("Scalesia") si orhideea. Dintre animale, aici viețuiesc țestoase uriașe (cele mai
Ecosistemul arhipelagului Galápagos () [Corola-website/Science/310676_a_312005]
-
ar proveni și denumirea Spaniei, conform anumitor etimologi) și cu pasărea numită canar. Cea mai mare parte din Spania peninsulară se suprapune Mesetei Centrale, o zonă înaltă, mărginită și străbătută de catene montane. Alte forme de relief includ inguste zone litorale și câteva zone depresionare axate pe cursul unor râuri, din care cea mai extinsă este Câmpia Andaluziei. Țara poate fi împărțită în zece regiuniși subregiuni: Meseta Centrală, Cordiliera Cantabrică, zona Iberică, Munții Pirinei, zona Penibetică, Câmpia Andaluziei, Bazinul râului Ebro
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
câteva zone depresionare axate pe cursul unor râuri, din care cea mai extinsă este Câmpia Andaluziei. Țara poate fi împărțită în zece regiuniși subregiuni: Meseta Centrală, Cordiliera Cantabrică, zona Iberică, Munții Pirinei, zona Penibetică, Câmpia Andaluziei, Bazinul râului Ebro, câmpiile litorale, Insulele Baleare și Insulele Canare. Aceste regiuni se regăsesc de obicei grupate în patru mari zone: Meseta Centrală asociată cu munții care o mărginesc și străbat, alte zone montane, zonele joase și insulele. Meseta Centrală (sau Podișul Central)este o vastă
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
din regiune trec de asemenea de 3.000m. Cea mai importantă dintre acestea este Câmpia Andaluziei, în partea de sud vest, bazinul râului Ebro (Câmpia Aragonului) în nord est, precum și numeroase fâșii, de-o mai mică sau mai mare extindere, litorale. Câmpia Andaluziei este în esența o vale largă ce se întinde de-o parte și de cealaltă a râului Guadalquivir. Aceasta vale crește în lărgime dinpre est spre vest (pe direcția de curgere a râului), atingând cea mai largă poțiune
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
este străjuit în trei părți de siteme montane: Munții Iberici către sud și vest și Pirinei către nord și nord est. Este de menționat faptul că numeroase alte zone joase, depresionare, se găsesc pe cursurile râurilor Tago și Guadiana. Zona litorală se prezintă sub forma unor fâșii înguste litorale, mărginite spre interior de sisteme montane. Cele mai extinse astfel de fâșii se întâlnesc de-a lungul Golfului Cadiz, unde Câmpia Andaluziei se unește cu cea litorală. Cea mai îngustă zonă de
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
Munții Iberici către sud și vest și Pirinei către nord și nord est. Este de menționat faptul că numeroase alte zone joase, depresionare, se găsesc pe cursurile râurilor Tago și Guadiana. Zona litorală se prezintă sub forma unor fâșii înguste litorale, mărginite spre interior de sisteme montane. Cele mai extinse astfel de fâșii se întâlnesc de-a lungul Golfului Cadiz, unde Câmpia Andaluziei se unește cu cea litorală. Cea mai îngustă zonă de câmpie litorală șe găsește de-a lungul golfului
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
râurilor Tago și Guadiana. Zona litorală se prezintă sub forma unor fâșii înguste litorale, mărginite spre interior de sisteme montane. Cele mai extinse astfel de fâșii se întâlnesc de-a lungul Golfului Cadiz, unde Câmpia Andaluziei se unește cu cea litorală. Cea mai îngustă zonă de câmpie litorală șe găsește de-a lungul golfului Biscaia, unde Cordiliera Cantabrică se termină brusc în apropierea țărmului. Cele mai importante dintre insulele ce aparțin Spaniei sunt cele Baleare (localizate în Marea Mediterană) și cele Canare
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
prezintă sub forma unor fâșii înguste litorale, mărginite spre interior de sisteme montane. Cele mai extinse astfel de fâșii se întâlnesc de-a lungul Golfului Cadiz, unde Câmpia Andaluziei se unește cu cea litorală. Cea mai îngustă zonă de câmpie litorală șe găsește de-a lungul golfului Biscaia, unde Cordiliera Cantabrică se termină brusc în apropierea țărmului. Cele mai importante dintre insulele ce aparțin Spaniei sunt cele Baleare (localizate în Marea Mediterană) și cele Canare (localizate în Oc. Atlantic). La fel ca
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
Turcia cum ar fi Tracia, Macedonia, Bulgaria sau Bosnia-Herțegovina. Unii antropologi i-au semnalat și în Dobrogea secolului al XIX-lea. i sunt crescători de oi, a căror turme le păstoresc în cicluri de transhumanta succesive din zonele de câmpie litorale înspre platourile montane de mare altitudine care dealtfel constituie baza lor permanentă. Numele de iuruc vine de la turcescul "yürümek" care înseamnă "a peregrina", a "hoinari", desi aceștia nu vagabondează propriu-zis ci doar își conduc turmele spre a le proteja de
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
statului român au intrat la momente diferite sub puterea Romei și tot astfel au și ieșit de sub puterea ei. Dacia Pontică, Dobrogea, numită în Antichitate Scythia sau Scythia minor, i-a primit mai întâi pe romani prin cetățile ei grecești litorale Histria, Tomis și Callatis După războaiele dacice ale lui Traian și organizarea provinciei Dacia, regiunile de la est de Olt, ca și sudul Moldovei, s-au aflat o vreme în atenția autorităților militare ale aceleiași Moesia Inferior. [...] Războaiele traianice au adus
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
colaborator pe Ion Zbarcea a avut la dispoziție o flotilă de 7 vase, atât pentru diferite studii topografice cât și pentru activitatea de elaborare a planului. Colectivul a petrecut peste doi ani pe teren, studiile, cuprinzând și sistemul de lacuri litorale Razelm-Sinoe . Planul național de amenajare a apelor urma să constituie o sinteză a planurilor de amenajare pe bazine hidrografice, analizând legăturile dintre propunerile acestora și elaborând un program general de măsuri în domeniul gospodăririi apelor. Astfel, planul de amenajare era
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
predomina gorunul în asociate cu teiu pucios, teiul argintiu, teiu cu frunză mare, carpenul, frasinul, ulmul. Local apare și fagul. Tot aici mai cresc și diverse specii de arbuști: alunul, cornul, păducelul. Vegetația de sărătura se află răspândită în câmpia litorala a Razimului și în Deprsiunea joasă a Ceamurliei.Plantele sunt scunde și au frunzele dese, groase și cărnoase adaptate la uscaciune.Dintre acestea:brânca sau iarbă sărată, ghirinul cu frunze mici ghimparița. Vegetația de stâncărie e specifică stâncăriilor de granit
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
1829, în partea de sud-vest a Australiei a fost întemeiata o așezare care a primit drepturi de oraș în anul 1856. La început, această regiune era considerată foarte inospitaliera, iar oamenii nu erau dispuși să se stabilească nici măcar pe fâșia litorala, îngustă acoperită de verdeață. Situația s-a schimbat însă radical când, în 1893, a fost descoperit aur în apropiere de Kalgoorlie, în centrul Australiei de Vest. Perspectiva îmbogățirii rapide a atras în aceste ținuturi mulți coloniști din estul continentului. Deși
Perth () [Corola-website/Science/306461_a_307790]
-
cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decât în Carpații Meridionali. În partea de vest și nord, Munții Banatului sunt mărginiți de o bordură deluroasă formată din strate sedimentare friabile (depuneri submarine și litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale și acumulări de pietrișuri și nisipuri piemontane. Partea centrală o constituie Munții Semenicului, mai înalți, cu platforme largi pe culmi și văi adânci pe margini. Zona de izvoare ale Bârzavei, Nerei și Timișului a constituit o
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
la sud, respectiv cu Baja California la nord-vest. Pe granița să nordică, statul Sonoră se învecinează cu statele americane Arizona, pe majoritatea să, respectiv cu New Mexico pe ultima porțiune dinspre vest. Marginea vestică a statului este o lungă zona litorala a părții estice a Golfului California (denumit adesea și "Măr de Cortés", "Marea lui Cortez"). Statul, care este al doilea ca mărime din Mexic, ocupând 9,2% din suprafața țării, dar al 19-lea că ordine a populației, este subdivizat
Sonora () [Corola-website/Science/305296_a_306625]
-
care dispuneau, liderii britanici au ales să sprijine luptele din Orientul Mijlociu. În timpul sezonului uscat 1942-1943, au fost organizate două operațiuni militare. Una dintre ele a fost o ofensivă pe scară redusă în regiunea Arakan din Burma. Arakan este o fâșie litorală de-a lungul Golfului Bengal, traversată de numeroase râuri. Prima ofensivă din Arakan a fost un eșec, în principal datorită problemelor de logistică, comunicații și comandă. În ochii britanicilor, japonezii erau creditați încă ca de neînvins. Al doilea atac a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]