1,673 matches
-
condescendență neplăcută. E plin ochi cu arii de operă și colecționează timbre rare, iar În familia lui se vorbește frecvent despre ascendentul astral și despre presopunctură. Îmi amintesc foarte bine cum poate să arate o duminică În jurul mesei ovale din livingul lor, cu tacîmuri care par pescuite dintr-un muzeu și un umor care, atunci cînd se produce, e solemn, pare umor de Înmormîntare... niște oameni cu greutate, cam asta exprimă prin tot ce sînt. A avut grijă maică-mea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Psychiatry; 37:923-928. Coomber, S., Todd, C., Park, G., Baxter, P., Firth-Cozens, J., Shore, S. (2002) Stress in UK intensive care unit doctors. British Journal of Anaesthesia, 89 (6): 873-81. Cooper, C.L., Cooper, R.D and Eaker, L.H (1988) Living with Stress. Penguin, Harmondsworth. Corcoran, K. & Fischer, J. (1994) Measures for clinical practice: A sourcebook. New York: The Free Press. Cornille, T. A. & Meyers, T. W. (1999) Secondary traumatic stress among child protective service workers: Prevalence, severity, and predictive factors. Traumatology
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
o vorbă. Când ajungem pe Beulahdrive 4351, e trecut de miezul nopții. Dacă doriți, puteți să telefonați la București, să anunțați că ați ajuns cu bine", ne invită doctorul. După "telefoane", îmi duc valiza în camera "mea". Băcanu doarme în living, pe o canapea. Blandiana, într-o altă cameră. Îmi desfac bagajul, îmi aranjez lucrurile în dulap și, în sfârșit, mă întind în pat. Sunt exact douăzeci și patru de ore de când ne-am îmbarcat, în avion, pe aeroportul din București. 20 august
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de gheață În shaker-ul de argint și rotofeiul priceput și epicureu se simte transportat În insulele Bahamas. Dar numai o clipă. Fiindcă ghitarele de flamenco, glasurile cîntăreților reproduse cu mare fidelitate de instalația stereofonică și afișele care Împodobesc barul, living-ul, dormitorul și biroul, afișe pînă și de la corrida aceea pe care-ai pierdut-o, Îl readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate a momentului și tocmai atunci deschide shaker-ul de argint, Îl Învelește În prosoape albe, Îl dezmiardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou pe frunte, În sfîrșit spune: „E delicios, darling, delicios“ și-l sărută pe amîndoi obrajii și rotofeiul Își primește fericit premiul, se Întoarce apoi cu paharul lui Juan Lucas În mînă și se duce să-l caute. Străbate living-ul unde e primit cu urale, cu exclamații admirative și e Înconjurat de prieteni, cum s-a obișnuit de o viață Întreagă, pășește fericit rotofeiul, cu obrajii săi trandafirii, dosul mare și sînii ca de femeie, dar e octombrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știa să se poarte și astfel, gata să dea explicații cînd i se puneau Întrebări, arhitectul putu să se alăture grupului În care se aflau Susan, fermecătoare și Juan Lucas, perfect ca Întotdeauna. Îi salută fericit și străbătură Împreună imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living și patio-ul cu mica lagună. Totul era desăvîrșit aici, afară. Bărbați și femei luau pahare de whisky și sendvișuri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alăture grupului În care se aflau Susan, fermecătoare și Juan Lucas, perfect ca Întotdeauna. Îi salută fericit și străbătură Împreună imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living și patio-ul cu mica lagună. Totul era desăvîrșit aici, afară. Bărbați și femei luau pahare de whisky și sendvișuri de pe tăvi de argint care treceau prin fața ta ori de cîte ori era nevoie și continuau să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără ca nimeni să-și poată da seama. Numai Susan Îl observa de departe, aproape Înțelegătoare, Îl observa fără să-l privească printre grupurile care-și reluau conversația Întreruptă pentru o clipă și care se Întorceau apoi să privească spre ușa living-ului: Ernesto Pedro de Altamira, care se simțea foarte, foarte Încordat, atingea cu buricele de la trei degete brațul atît de important al prim-ministrului, „aveți grijă să nu vă Împiedicați de treaptă“, Îi spunea și-și făcură apariția În patio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine cînd văzu că primul grup de invitați se apropiau să-și ia rămas-bun: „Vă Însoțesc, domnilor, vă Însoțesc“, le spunea de Altamira și atingea cu degetele sale ariene coatele albastre ale invitaților, Împingîndu-i ușurel prin acel patio fermecat, prin living-ul incredibil, prin vestibulul Încîntător etc. Se mai apropiară și alții pentru a-și lua rămas-bun În timp ce avansa și el le spuse: vă conduc, domnilor, zîmbitor și spunîndu-și: „Au Început să plece mai mulți, dacă lucrurile merg mai departe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În ziua în care scrisese cecul de avans, Mark alergase prin tot orașul, sărbătorind de parcă tocmai s-ar fi logodit. Un boț proaspăt de rahat de câine o întâmpină când intră pe ușa din față. Blackie se făcuse mică în living, scheunând într-o buimăceală vinovată. Karin lăsă biata creatură să iasă afară și o hrăni. În curtea cât o marcă poștală, câinele border-collie se apucă să facă ture, adunând tot felul de lucruri - veverițe, bucăți de zăpadă, țăruși de gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
hrănea câinele, îi plătea facturile, mânca din farfuriile lui, se uita la televizorul lui, dormea în patul lui. Fuma doar afară, pe verandă, în bătaia vântului înghețat de martie, într-un scaun umed de regizor cu inscripția NĂSCUT SCHLUTER, pentru ca livingul lui să nu pută a țigări când avea să se întoarcă în sfârșit acasă. Încerca să se limiteze la o țigară pe oră. Se forța s-o ia mai încet, să savureze fumul, să închidă ochii și doar să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
frumoasă. Și la capătul cel mai îndepărtat al ei - anonimatul familiar de acasă. PARTEA A TREIATC "PARTEA A TREIA" Dumnezeu m-a îndrumat la tinetc "Dumnezeu m‑a îndrumat la tine" Am văzut odată, într-un ghiveci cu flori din living, eforturile unui șoarece de câmp de a construi un câmp așa cum îl ținuse minte. Am trăit să văd aceeași poveste repetată în mii de feluri și, din moment ce mi-am petrecut o mare parte din viață la umbra unui copac inexistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
treabă incredibilă. Au nimerit aproape totul la fix. Doamne! Cât o fi costat? Parc-ar fi un film cu viața mea de miliarde de dolari. The Harry Truman Story. Intră într-un sfârșit înăuntru. Rămase în picioare lângă Bonnie în living, rotindu-și capul de uluire, plescăind din limbă. —Tata îmi spunea că aselenizarea s-a făcut într-un studio de filmare din sudul Californiei. Întotdeauna am zis că e țicnit. Karin pufni. Chiar era țicnit, Mark. Ții minte că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
altcineva. Weber stătu în cămăruța verde, înghesuită, privind într-un monitor minuscul cum invitatul de dinaintea lui se chinuia să pară natural. Apoi veni rândul lui. Îl conduseră pe un platou încadrat de aparatură, plin cu piese de mobilier lucioase de living. În jurul canapelei se învârtea o mică armată de camere de filmat. Fără ochelari, lumea era un tablou de Monet. Îl așezară la masă lângă prezentator, care se uita în jos la ceea ce părea a fi o măsuță de cafea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răspunse. N-o credea. Ea închise ochii și începu să se legene. Trecutul ascuns sub podea, așteptând să ia foc. Daniel se îngrijoră. Totul e în regulă? Vrei să vin acolo? Cu cine vorbești? întrebă Mark, materializându-se în ușa livingului, fluturând un prosop în față și stropind covorul auriu mițos. Ți-am spus să nu iei legătura cu nimeni. Ne vedem mâine, spuse Karin la mobil, apoi îl închise. — Cine era ăla? Fir-ar să fie. Nu pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mică inspectând azaleele, insecte săpându-i în ureche, cu bătaia lor din aripi ca freza unui dentist apropiindu-se de timpanul ei. Și la fiecare scârțâit i se părea că fratele ei, oricine ar fi fost el, se strecura în living. După un mic dejun obișnuit, cu gogoși cu zahăr, Karin îl duse pe North Line Road. Aerul începutului de dimineață era deja azbest, gata să urce până la treizeci și șapte de grade umede înainte de ora prânzului. Și totuși Mark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
închipuia el de fapt. La sfârșitul săptămânii, Mark îi spuse că se lăsa de terapie. Vestea o luă prin surprindere. Se simțea exact ca la opt ani, prima oară când Cappy Schluter dăduse faliment și veniseră recuperatorii să le scoată livingul la licitație. Ultima ei speranță de a-l recupera pe Mark dispăruse. Se rugă de el, atât de sleită din cauza lipsei cronice de somn, încât pur și simplu plânse. Lacrimile ei îl derutară pe Mark. Dar până la urmă, clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cercetă curtea din spatele lui Weber înainte să-l invite înăuntru. Închise ușa și se sprijini de ea, surescitat. Înainte să vorbesc eu: ce-ai auzit? Toate interviurile clinice ar trebui să aibă loc în casa subiectului. După cinci minute în livingul lui, Weber află mai multe despre Mark decât în toate întrevederile de până atunci. Mark îl așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zis și student care face practică neplătită. Sunt interesați și o trimit pe celebra Tracey Barr în persoană, însoțită de un tip cu camera, ca să-l filmeze. Homestar la tembelizor. Sau cel puțin falsa Homestar. Tracey Barr în persoană, în livingul lui. Vrea să-i sune pe băieți, să-i cheme la el ca să se zgâiască, poate chiar să apară în cadru. Apoi își aduce aminte că nu prea mai poate să-i sune pe băieți. În carne și oase, statuara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
E foarte posibil să-i citească undele creierului. Scanere wireless, vreo inovație din asta digitală. Trebuia să-l fi întrebat pe Doctoraș, când avusese ocazia. Ea descuie ușa și intră amândoi într-o chestie scoasă dintr-un film de groază. Livingul vechi e gol, iar totul e acoperit de un strat de praf cenușiu și pânze de păianjen. Salonul e făcut praștie. Sunt semne de infestare, de mamifere mult mai mari decât șoarecii. Karin Doi își trage îndărăt de obraji cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se zgâia la Daniel pe pragul înghețat de februarie. —Copilul Naturii, spuse Mark, puțin sceptic. Încerca să pună degetul pe o diferență mare. În cele din urmă, se lămuri: Ai îmbătrânit. Îl târî pe Daniel înăuntru și-l lăsă în mijlocul livingului, cercetându-l. Pe la colțurile ochilor îi izvorî apă sărată. Și totuși fața lui rămânea atentă, ca a unui cumpărător care cercetează ingredientele de pe o etichetă ciudată. Daniel stătea locului, tremurând. După multă vreme, Mark clătină din cap. —Nimic. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spuse Mark lui Karin, când ea îi explică ce aranjaseră. Fă-ți damblaua. Mie n-ai cum să-mi faci rău. Sunt deja dus. Dar în prima seară de luni din martie, Mark le convocă pe Karin și Bonnie în livingul din Homestar, ca să vadă ultima ediție din „Mistere descifrate“. —Azi am primit un telefon de bine, explică el, refuzând să dea mai multe detalii. Se mișca metodic, îndopându-le cu băuturi calde și pungi de porumb prăjit, asigurându-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scrisului... care au coincis cu la fel de lungile uitări de sine. Pachețelul a rămas întredeschis, dar a început să se transforme. Să începem însă cu începutul. „Vine Eric !“ stătea scris, cu literele contorsionate ale lui Mircea, pe calendarul lipit de ușa livingului, cu data de 3 martie încercuită cu roșu. Făcuse asta în timpul în care eu fusesem la spital, probabil după ce mă internasem, când data nașterii - prin cezariană programată - era sigură. Am văzut scrisul când am intrat în living, cu picioarele încă
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
lipit de ușa livingului, cu data de 3 martie încercuită cu roșu. Făcuse asta în timpul în care eu fusesem la spital, probabil după ce mă internasem, când data nașterii - prin cezariană programată - era sigură. Am văzut scrisul când am intrat în living, cu picioarele încă tremurânde și cu Eric în brațe. Momente despre care nimeni nu scrie, care se trăiesc pe tăcute : ce faci când intri prima dată în cameră, ținându-ți copilul nou-născut în brațe, cum călcați, tu și cu el
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
eram mamă, eram toată numai natură, atâta natură că-mi venea, la propriu, să-mi ling copilul. Și au venit alte și alte zile și nopți, din care țin minte mai ales umbrele noastre profilate noaptea pe peretele roșu al livingului. Noi mergând prin casă, în tot soiul de pași ciudați - ritm de vals, mers încet, mers rapid, legănat -, așa cum dictează corpul lui Eric și plânsul sau suspinul lui Eric, și râsul sau gânguritul lui, și căderea lui în somn în
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]