5,029 matches
-
brigadierii silvici, căci erau familiarizați cu munca la pădure, angajați și plătiți cu săptămâna, cam de după recoltatul porumbului și până în ajunul sărbătorilor de iarnă, iar primăvara imediat de după Paști, până la seceriș. Umilenților le puțea lucrul la pădure, se zicea despre localnici, preferau să lucreze la fabrică; la pădure, pe lângă că era greu și periculos, exploatarea se întrerupea în răstimp de iarnă, or asta îi afecta la buzunar, nu puteau să stea luni întregi degeaba. Oșenii erau temuți și respectați, iar organele
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Acasa > Impact > Relatare > CRAVATA CU PICĂȚELE Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1684 din 11 august 2015 Toate Articolele Autorului CRAVATA CU PICĂȚELE Satul Umileni se află într-o băgătură de munte, de unde-și ia Dumnezeu sara-bună, zic localnicii. E înconjurat de dealuri împădurite, datorită cărora Nicolae Breban a numit localitatea cândva, într-un roman al său, cel mai bun, se pare, dintre toate câte le-a scris, pe vremea când era încă foarte agreat de les beautés passés
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
mai pronunțată tentă roșietică. Dacă era curios să cunoască motivul acestei ciudate pigmentări, putea fi dumirit de oricare om din partea locului, explicându-i-se că fenomenul își afla cauza în deversările reziduurilor fabricii de fier din amonte, aceea care procura localnicilor principala sursă de subzistență. Garnitura de tren era alcătuită de regulă din vagoane-platformă pentru transportul diferitelor mărfuri, cărora li se adăugau două, trei vagoane de clasă, cum li se spunea, destinate călătorilor. Țin minte bine că într-un asemenea vagon
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
redusă. Arhitectul Istrățescu, a rămas cunoscut prin partea locului și fiindcă era dușmanul gardurilor. Ducea o campanie susținută pentru modernizarea localității Umileni după model elvețian, în care primul pas ce se impunea, zicea el, era desființarea tuturor despărțiturilor, la care localnicii, oameni gospodari, dornici să-și delimiteze bine proprietatea, țineau cu îndărătnicie. Schimbam deseori păreri cu dânsul, în convorbiri ocazionale, își susținea opiniile cu înflăcărare, tunând și fulgerând împotriva retardaților ăstora, zicea, care nu înțelegeau frumosul. Se înfuria din te miri
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
spectacolul s-a terminat la 10PM. Nu existau pe atunci telefoanele celulare, și de fapt acolo, atunci, lumea nu avea nici telefoane fixe. Și a trebuit să așteptăm în mica piață din fața clădirii teatrului. Era întuneric, dar squarul plin de localnici, de toate vârstele. Mulți cu copii mici. Și tot apăreau de prin toate colțurile, împingând căruțe cu fructe și obiecte, întorcându-se din piață, bunici cu nepoți, surori cu frați mai mici, mame, tați, etc. Și s-a strâns un
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
În jurul anului 1060, fortificația este distrusă de un incendiu de proporții și timp de 150 de ani nu mai este locuită. Istoria să se reia după 1200, când devine așezare civilă, apărată de un mic contingent de militari, aleși dintre localnici. Petre Diaconu nu a descoperit nicio dovadă a existenței genoveze în următorii 200 de ani, ceea ce este straniu, știut fiind faptul că italienii au făcut din Vicina o bază extrem de puternică. Acest aspect este menționat în sute de documente din
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
stabilă. În acea noapte au hotărât. Se vor căsători acum de sărbători, în Poiană. Zăpada ce căzu peste zona Brașovului nu era chiar atât de bogată ca în alte ierni. — O să vină ea, zăpada, nu scăpăm fără belșugul cerului, ziceau localnicii. Orașul, pătruns de frigul uscat lua căldură de la aglomerația străzii. Înfofoliți, turiștii rămâneau dezamăgiți simțind totuși că iarna nu e prea iarnă. Ici, colo, câte un petec de zăpadă păta verdele uscat rămas din toamnă. Lăsând la o parte hainele
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
frigul uscat lua căldură de la aglomerația străzii. Înfofoliți, turiștii rămâneau dezamăgiți simțind totuși că iarna nu e prea iarnă. Ici, colo, câte un petec de zăpadă păta verdele uscat rămas din toamnă. Lăsând la o parte hainele groase de iarnă, localnicii erau îmbrăcați primăvăratic. Nu așa, îi spuse Delia fiicei sale Cristina. Îmbracă blănița, scumpo. Mergem la cumpărături fără mașină, astăzi cumpăr doar câteva alimente și eventual căutăm ceva nou pentru tine, doresc mai mult să ne plimbăm. Cristina, puștoaica de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
Un nor incandescent. Pentru asta, în urmă cu șapte ani, în Stațiune a fost înființat un incubator în care, după o metodă descoperită chiar de către Magistrat, se cresc în fiecare vară peste două milioane de insecte-lumină. Cheltuielile sunt suportate de către toți localnicii, pentru că și ei se vor uita la licurici în nopțile-minune. Chiar se fac liste, pentru a veni cât mai mulți - intră în obligațiile cetățenești - fiindcă un Carnaval nu poate exista fără privitori. Numărul lor trebuie să fie mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
el... Cu Filozoful sunt mai îngăduitori; chinuie, de ani de zile, nu se știe câți iepuri, îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni. Căutătorul de aur, alt aiurit, le este chiar simpatic. Se numără printre puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri, de-a lungul văii, la un descântător. Căutătorul de aur - și mai sărac la întoarcere - aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Uneori, își spune că e doar o întâmplare. O lună proastă pentru toată lumea. În replică, întreaga suflare se va strădui să facă din Carnaval un triumf: măsura adevăratelor posibilități ale Stațiunii. Va fi, apoi, un pic de zbenguială; capii încă, localnicii așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să pricep: materia conține timp; fiecare om și-l consumă pe al său. Ornicul nu obiectivează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cap și fără coadă; tatăl său, Clarvăzătorul, îl trimisese departe, la mii de kilometri, pentru că - asemenea Astrologului, peste ani - prevăzuse dezastrul Stațiunii și vroia, astfel, să-și salveze urmașul. Cel plecat - Castelanul, cum dintr-o nevoie de romantic îl numeau localnicii - urma să fie inițiat în stăpânirea forțelor telurice. Trebuia, la întoarcere, să salveze Stațiunea. Sau, dimpotrivă, să o distrugă, împlinind astfel profeția părintelui său și a Cititorului în stele. Făcându-i pe plac Romancierului! Nu-i este deloc ușor Magistratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mele. Strecurați în patul stăpânilor, zămislesc bastarzi. Nici cai, nici măgari: catâri încăpățânați. Și violenți, efect al unei metisări nefericite. Sunt gata să-mi ia gâtul în orice clipă. Îi simt infinit mai străini și mai nemernici decât pe ultimul localnic pur: acesta știe că tatăl lui a mâncat pâine de la tatăl meu, tatăl tatălui său de la bunicul meu și tot așa șapte generații; noi am fost unii stăpâni și alții slugi de când e locul, asta leagă. Corciturile, în schimb, mârâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
măsură. Un spațiu neliniștitor, cu lumi care parcă vin de sub pământ, noaptea. Liliputanii se înrudesc îndeaproape cu gnomii, spirite subterane malefice; oamenii obișnuiți se tem și de unii, și de alții. Nu prea mult, sunt prevăzători, mai degrabă. Aproape toți localnicii poartă la gât talismane care alungă orice vrajă. Sunt lucrate de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară - nici un geolog nu a reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii nu vorbesc străinilor despre cele ce vor fi; cei veniți, convinși că nu în timpul sejurului lor se va întâmpla nenorocirea, nu se sinchisesc. Și, de la zi la zi, nici oamenii locului nu-și mai fac atâtea griji. Pentru că Magistratul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor, i-au ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de reporter că puține lucruri fac mai multă plăcere intelectualilor din afara Capitalei ca dialogurile despre personalități ilustre ale istoriei ori ale culturii naționale care se născuseră, activaseră sau numai poposiseră Întâmplător pe meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar fi puțintel cam ridicol prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Inventiv omul, nu? Se non e vero, e ben trovato, cum zice italianul. Asta În eventualitatea că n-avea dreptate, bineînțeles, că dacă avea, ehei... Toată treaba evolua Însă cam către „ehei”, dat fiind faptul că hotelierul nu era singurul localnic care susținea că abatele Saunière fusese Ali-Baba timpurilor moderne și contemporane din districtul Aude, sectorul Rennes-le-Château, cum intri din dreapta, imediat pe stânga. Prin zonă Își mai făcea veacul un martor al Întâmplărilor declanșate de zelul gospodăresc al preotului, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă Într-un veritabil pelerinaj, ce dobândește proporții amețitoare. Televiziunea preia cazul, reportajele de la fața locului și interviurile cu localnicii inundă inclusiv ecranele posturilor naționale, se pun În scenă reconstituri ale istoriei de demult - În sfârșit, nu insist cu alte detalii. Vestea că Într-un sat prăpădit se află nici mai mult, nici mai puțin decât ruinele unui duplicat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
curând se va lăsa seara, iar În localitatea pe care tocmai o traversează, Rennes-le-Château, nu depistează nici un hotel. Colac peste pupăză, motorul mașinii automobilului Începe să scoată fum, semnalizând terminarea apei din carburator. Oprește cu intenția de a cere unui localnic o canistră cu lichid. Cel mai apropiat imobil este și cel mai impunător pe care Îl văzuse până atunci În sat. Se cheamă Vila Bethania și aparține unei femei În vârstă, care locuiește aici singură de aproape treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
orașul era un important punct strategic pentru turcii care voiau să treacă spre nord, leșii care voiau să treacă spre sud, tătarii care voiau să treacă spre vest, cazacii care nu prea cunoșteau corect punctele cardinale, ba chiar și pentru localnicii care trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mâncare, o bulimie universală se cerea potolită. Prima zi, Jacopo se arătase complet dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă de frunze pe malul plin de soare, cu ajutorul localnicilor care-i povesteau istorii vechi cu rechini și alte animale exotice. Erau vădit îngrijorați de faptul că animalele mari ale apei deveneau din ce în ce mai rare, iar ei se obișnuiseră să trăiască din turism. Soarele ardea tare și nici o briză nu traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ei ne-au anunțat despre șoferii și țapinarii dispăruți. De fapt, acolo a și început totul. Ți-am spus că inițial nu mi-am făcut griji. La ei este o fluctuație mare de personal. Apoi au început să lipsească și localnici, oameni de pe aici, cu familie și gospodărie. Din câte știu eu, începu Cristi să vorbească, o persoană nu dispare pur și simplu. De obicei există un motiv, iar acest motiv, aproape întotdeauna este decesul, mai mult sau mai puțin violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ascult. Până acum o jumătate de veac, aici nu era decât un sătuc de mineri care își ridicaseră casele răzleț pe pantele muntelui, cât mai aproape de locul unde săpau în măruntaiele acestuia după aur. Scormonind în istoria familiei oricăruia dintre localnici, vei găsi nu foarte departe un miner, iar mai adânc nu vei mai da decât peste această îndeletnicire. Băieși, adică mineri au fost cu toții, încă de pe vremea dacilor ori poate chiar mai dinainte. Știu ce înseamnă baie și băieș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne tragem din mineri. Munții noștri au avut aur dintotdeauna iar oamenii l-au scos din adâncuri de când se știu. Aceștia sunt munții pe care și-i doreau romanii când au cucerit Dacia și aurul lor îl râvneau. Unii dintre localnici aveau mina chiar în spatele casei. Ieșeau din bătătură și intrau în galerie. Bunicul meu a avut și el o baie de aur. Una micuță dar suficient de bogată ca să-i asigure un trai îmbelșugat lui și familiei sale. Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]