2,956 matches
-
un morf. ¶Doležel 1972; Dundes 1964; Pike 1967. mythos [mythos]. O INTRIGĂ, un grupaj de întîmplări. Pentru Aristotel, mythos constă din selectarea și rearanjarea posibilă a unităților ce constituie LOGOSUL (imitarea unei acțiuni reale, sau PRAXIS). Distincția între mythos și logos o sugerează pe aceea între DISCURS și ISTORIE sau SUBIECT și FABULĂ. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE. N narabil [narratable]. Ceea ce merită să fie povestit; ceea ce-i susceptibil de a fi povestit sau cere a fi povestit
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pratton poate fi înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. preavizare [advance mention]. Un element narativ a cărui semnificație se clarifică numai după ce a fost menționat prima oară; o "sămînță" narativă a cărei importanță nu este recunoscută cînd apare prima oară
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în sensul că pune în lumină egală valorile istorice de pretutindeni și de oricând”. Substanța intimă a istoriei rezidă în idei, dar istoricul este captivul triunghiului Ethos-Logos-Pathos, încât „biruința gândului în istoriografie trebuie să însemne o extindere continuă a sferei logosului, a veracității în dauna ethosului abuziv și a pathosului deformant”. Nu ignoră faptele, numai că îl interesează valorizarea lor. Aspiră către o Historia integra (o sintagmă cu dublu sens, notează Al. Zub: „de plenitudine în ordinea comprehensiunii și de luciditate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-Întuneric (Cer Nocturn fizic-spiritual/Urizen); nările (Luvah-Est-Mirosul): poarta-pragul către hrană ce întreține focul vieții, Aerul fizic-spiritual (Viul fizic al vieții-Duhul/Luvah), și către perceperea ansamblului psiho-fizic Respirație-Sufocare (Duh de Viață-Moarte); limba (Tharmas-Vest-Gustul/Vorbirea): poarta-pragul către hrană care întreține focul Spiritului, Logosul fizic-spiritual al Tatălui/Tharmas, și către perceperea ansamblului hrănire-înfometare fizică-spirituală; urechea (Los/Urthona-Nord-Auzul): poarta-pragul (Los-Fiul) către perceperea ansamblului psiho-fizic Logos-Tăcere al Tatălui/Tharmas, catre perceperea ansamblului Armonie(Los)-Dizarmonie(Urizen) al (Macroși Micro-)Cosmosului [Macrocosmul este "Oul Lumii" Mundane Egg
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
transformat în spațiu transcendent. La Blake și în romantism în general spațiul verbului decăzut este transformat în templu verbal, în "hierofanie" lingvistică, prin care se încearcă să se resacralizeze limbajul omenesc, rezultatul fiind, în cazurile reușite, nașterea spațiului transimanent al logosului teandric, un bun exemplu în acest sens fiind Blake, cel puțin în unele părți ale operei, dar și alți romantici că Hölderlin, Clare sau Byron. Transformarea spațiului profan în spațiu transcendent echivalează cu a spune că ritul "operează tăieturi în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a rațiunii-intelectului și lumina fizică. 235 (VII [b], 272) apele erau că glasul lui Luváh: Se pare ca Blake vorbește aici de apele spirituale, ale duhului, ale cuvîntului. Sînt ape imateriale, dar au substanță dumnezeiasca (ousia). Sînt apele arhetipale, apele Logos-ului ce dau legea-arhetipul (firea înnăscuta a creației). 236 (VII [b], 286) Zăcut-a Demonul: Paradoxal, into este dinamic, arată direcția spre înăuntru, iar Lay arată o stare pe loc, o stare perpetua; natură iadului este permanentă cădere în sine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Întru El era viață și viața era lumina oamenilor. Și lumina luminează În Întuneric și Întunericul nu a cuprins-o. [...] Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine În lume (Ioan, 1, 3-5,9). CITAT RETRAS!!! Logosul divin orientează omul spre lumină, Îl face să primească razele ei, Îi trezește dorința să meargă pe calea luminoasă. Prin și În lumina divină, omul este pe cale devenirii! Iluminarea nu este un fapt pasiv. Lumina nu are sens de una
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fi un teritoriu al fericirii absolute, casa e considerată de Constantin Noica În mod evident ca un antiinfern: În ea te adăpostești de ceva. În opinia filosofului român, motivele pentru care oamenii Își fac locuințe sunt: „somnul, frica, foamea, erosul, logosul”. Casa e În același timp cămin, școală și biserică a celulei familiale În care se consumă și apoi iese la lumină misterul vieții, prin procreație. E un spațiu privilegiat, În care spiritul prinde viață. Este un loc predilect de deprindere
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Ivireanul, Roma, 1966; Ivașcu, Ist. lit., I, 230-233; Dicț. lit. 1900, 42-44; Fanny Djindjihașvili, Antim Ivireanul, cărturar-umanist, Iași, 1982; Mazilu, Proza, 177-208; Manolescu, Istoria, I, 53-59; Mazilu, Recitind, I, 429-433, II, 373-390; Păcurariu, Dicț. teolog., 219-221; Eugen Negrici, Antim Ivireanul. Logos și personalitate, București, 1997; Florin Faifer, Cordonul de argint, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997, 10-42; Sorohan, Introducere, I, 121-137; Gabriel Ștrempel, Antim Ivireanul, București, 1997; Dicț. analitic, I, 296-298; Dan Horia Mazilu, Introducere în opera lui Antim Ivireanul, București, 1999
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
dar publică și numeroase pagini de literatură, cronică, critică și istorie literară, texte inedite de un vădit interes literar. Orientarea spre fenomenul cultural, în special spre cel literar, devine preponderentă în 1990. Rubrici: „Meșterul Manole”, „Permanențe”, „Jurnal contemporan”, „Cronica subiectivă”, „Logos”, „Pagini literare”, „Caleidoscop”, „Jurnalul artelor”, „Confluențe”, „Restituiri”, „Linotyp”, „Ancheta Argeș”, „Labirint”, „Caligrame”. A. publică scrieri ale unor autori de prestigiu, dar încurajează și creația tinerilor poeți, cărora le consacră un spațiu relativ mare, îndeosebi în suplimentele revistei. Versurile poartă semnături
ARGES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285435_a_286764]
-
Introducere În antropologia culturală: mitul și ritul Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt Înainte 7 De la cuvinte la concepte 11 De la amurgul mitului... 11 ...la triumful logosului 20 Rit, ceremonie, liturghie 23 Mit și mitologie 25 Definiții generale 25 Note constitutive ale mitului 32 Ritul: definiții și tipologii 43 Caracteristici generale 45 Tipologia riturilor 50 Ritul și obișnuințele, eticheta, ritualizările 59 Universul magiei 67 Definiții și tipologii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cercetătorii moderni „au rămas cumva În interiorul tradiției clasice”, astfel Încât ei „au privit și au văzut miturile cu ochii grecilor Înșiși” (J.-P. Vernant, 1974a, p. 211). Cuvântul mit s-a format din grecescul mythos, În antiteză cu un alt termen, logos. Sinonime la Început, ele au ajuns, la finalul acestui traseu, nu numai să definească realități culturale diferite, ci și să exprime atitudini distincte față de aceste realități. În această dialectică, cuvântul logos a fost termenul valorizat, transformat În concept filosofic și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din grecescul mythos, În antiteză cu un alt termen, logos. Sinonime la Început, ele au ajuns, la finalul acestui traseu, nu numai să definească realități culturale diferite, ci și să exprime atitudini distincte față de aceste realități. În această dialectică, cuvântul logos a fost termenul valorizat, transformat În concept filosofic și, mai mult decât atât, ipostaziat În expresia și blazonul nașterii unui nou mod de a gândi lumea (reflecția rațională, argumentativă, adecvată esenței fenomenelor). Această perspectivă asupra trecerii de la mit la filosofie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atât, ipostaziat În expresia și blazonul nașterii unui nou mod de a gândi lumea (reflecția rațională, argumentativă, adecvată esenței fenomenelor). Această perspectivă asupra trecerii de la mit la filosofie, de la non-rațional la rațional, este exprimată succint de W. Nestle: Mythos și logos, cu acești termeni noi denumim cei doi poli Între care oscilează gândirea omului. Imaginația mitică și gândirea logică sunt opuse. Prima este imagistică și involuntară și creează forme pe baza inconștientului, În timp ce a doua este conceptuală și intențională, analizează și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și involuntară și creează forme pe baza inconștientului, În timp ce a doua este conceptuală și intențională, analizează și sintetizează cu mijloacele gândirii conștiente (apud G. Most, 1999, p. 27). Cei mai mulți dintre cercetătorii care s-au consacrat investigării relației dintre mythos și logos sunt de acord, În ciuda perspectivelor științifice diferite (de la istoria filosofiei la antropologia culturală, de la lingvistică la studiile clasice), că În acest proces de reflecție asupra modelului cultural tradițional (mitologia) și de construcție a unor modele culturale noi (viziunea filosofică și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a istoriei și a gândirii umane - etapa „primitivă”. Acest proces nu a avut un caracter linear, simplu, lipsit de ambiguități. Numeroase studii recente arată că atât pentru presocratici, cât și pentru Platon, Aristotel și urmașii lor, opoziția dintre mythos și logos nu era una absolută (C. Calame, 1999; K. Morgan, 2000: G. Most, 1999; A. Von Hendy, 2002). Chiar dacă relația dintre aceste două concepte nu poate fi redusă la simpla ecuație „de la mythos la logos”, diferența dintre ele rămâne una esențială
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
urmașii lor, opoziția dintre mythos și logos nu era una absolută (C. Calame, 1999; K. Morgan, 2000: G. Most, 1999; A. Von Hendy, 2002). Chiar dacă relația dintre aceste două concepte nu poate fi redusă la simpla ecuație „de la mythos la logos”, diferența dintre ele rămâne una esențială pentru configurarea ulterioară a conceptului de mit. Încărcat cu valorile pe care gânditorii greci i le-au atașat, el va călători neschimbat prin secole pentru a fi recuperat la Început de reflecția, religioasă, filosofică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
primele atestări ale cuvântului mythos arată că el desemna vorbirea obișnuită: „suită de cuvinte care au un sens, cuvântare, discurs ș...ț, conținut al cuvintelor, părere, intenție, gândire, povestire” (P. Chantraîne, 1974, vol. III, p. 718). La rândul său, cuvântul logos acoperea cam aceleași sfere semantice: În greaca veche, el era folosit cu sensul de „a spune”, „a povesti”, „a explica”, „a expune”, „a raționa” (p. 625). De-a lungul timpului, ambele cuvinte au cunoscut, În limbajul elitelor culturale ale Antichității
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comun, sinonimia lingvistică inițială. Cercetătorii au identificat numeroase exemple de acest fel: „În Odiseea I, 56, aimylioi logoi, cuvinte măgulitoare, sau În Teogonia, 229, hesiodică, pseudeis logoi, minciuni, cuvinte care mint. Și tot așa, mai târziu, după epoca lui Heraclit, logos va fi aplicat definiției (Aristotel), răspunsului unui oracol, revelației zeilor” (Gh. Vlăduțescu, 1984, p. 69). De asemenea, așa cum arată A.W. Adkins (1990, p. 108), „În perioada veche, nu toate mythoi sunt mituri și nu toate miturile sunt mythos; Hesiod
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
69). De asemenea, așa cum arată A.W. Adkins (1990, p. 108), „În perioada veche, nu toate mythoi sunt mituri și nu toate miturile sunt mythos; Hesiod introduce mitul celor cinci rase astfel: dacă vreți acum o să vă spun un alt logos”. M. Detienne (1997a, pp. 98-99), amintește că Xenofan le cere oamenilor să cânte zeii „În cuvinte (mythoi) de bun augur și vorbe (logoi) curate”, iar Eschil și Hecataios folosesc termenul logos pentru a desemna poveștile; mythos va fi folosit de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
astfel: dacă vreți acum o să vă spun un alt logos”. M. Detienne (1997a, pp. 98-99), amintește că Xenofan le cere oamenilor să cânte zeii „În cuvinte (mythoi) de bun augur și vorbe (logoi) curate”, iar Eschil și Hecataios folosesc termenul logos pentru a desemna poveștile; mythos va fi folosit de Empedocle pentru a numi cuvintele care conțin adevărul revelat (p. 98) sau ca sinonim cu hieroi logoi pentru a desemna povestirile sacre despre zei (J.-P. Vernant, 1974a, p. 196). La
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Lincoln, 1999, p. 29). Pe de altă parte, pornind de la mai multe studii Întemeiate pe analiza statistică a frecvenței acestor termeni În operele lui Homer și Hesiod, Bruce Lincoln a arătat că, deși acoperind același câmp semantic general, mythos și logos au cunoscut, chiar din timpurile străvechi, regimuri subtile de diferențiere. Astfel, primul era asociat unui discurs bazat pe putere și creator de autoritate, iar al doilea unui discurs Întemeiat pe arta persuasiunii: Este acum clar că cele mai vechi texte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din timpurile străvechi, regimuri subtile de diferențiere. Astfel, primul era asociat unui discurs bazat pe putere și creator de autoritate, iar al doilea unui discurs Întemeiat pe arta persuasiunii: Este acum clar că cele mai vechi texte utilizau mythos și logos pentru a marca două tipuri diferite de discurs: cel al bărbatului agresiv și cel al femeii seducătoare. Mythos este o cuvântare aspră, adecvată bătăliilor și adunărilor publice, prin care oamenii puternici Își intimidează și adversarii. În antiteză, logos este o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mythos și logos pentru a marca două tipuri diferite de discurs: cel al bărbatului agresiv și cel al femeii seducătoare. Mythos este o cuvântare aspră, adecvată bătăliilor și adunărilor publice, prin care oamenii puternici Își intimidează și adversarii. În antiteză, logos este o cuvântare, de obicei asociată cu femeile, dar accesibilă și bărbaților subtili, fermecători și adaptabilă la orice sex. Este o cuvântare ușoară și plăcută, dar care poate Înșela, poate Întinde capcane. Chiar dacă poate fi auzită În diferite locuri și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
depășească avantajele fizice, politice sau materiale ale celor care sunt obișnuiți să le folosească În acest tip de Înfruntare. Armă a celui slab - sau, mai exact, arma celor a căror putere nu vine din formele convenționale și hegemonice de putere -, logos este deschis unei mari varietăți de lecturi care reflectă interesele sau simpatiile celor care Îl urmăresc sau Îl comentează (B. Lincoln, 1996, pp. 10-11). Ceea ce conduce la concluzia că cei doi termeni „nu sunt cuvinte cu Înțelesuri fixe (de fapt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]