1,183 matches
-
și numai suflul unei explozii poate să pulverizeze restul de zid în spatele căruia se adăpostise, dar el continuă încăpățânat să tragă. În zgomotul motoarelor turate la maximum, mitralierele grele din turele toacă întreg perimetrul. Se aud strigătele și vaietele celor loviți. Unii dintre cei rămași în viață aleargă bezmetici, alții se târăsc greoi, pete întunecate perfect vizibile pe albul zăpezii. Cu toții ajung să cadă sub gloanțe sau striviți sub tonele uriașelor mașinării blindate. Iovuț dispare spulberat într-un nor uriaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
binecuvânta pe rând în numele tatălui cu măciulia bastonului, mare cât un măr. Ei cădeau și rămâneau lați, ca muștele. Se auzea doar zgomotul făcut de impactul măciuliei de alamă cu căpățâna insului și un ușor oftat sau icnet a aceluia lovit, înainte de a leșina. Când și ultimul, al șaptelea era la pământ, în nesimțire, tata a dezlegat frânghiuța luată de la cumătrul Aurel, care fusese legată de-a curmezișul străzii la înălțimea de un sfert de metru și de care se împiedicaseră
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și-ar fi făurit o familie, cu un destin fericit, ea fusese desfigurată, transformată într-o mașină de ucis dușmani, o apărătoare a patriei sale și fericirea personală la care ar fi aspirat nu mai conta în oceanul dezastrului general. Lovită moral și fizic, gândea ca atare și nu concepea că totul ar putea fi și altfel. În toate aceste întâlniri ale lor se născuse în ea un licăr de omenie pentru tânărul prizonier. Poate răsărise dintre spini bobocul de floare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prin fotografii și videoclipuri, pe blogul http://www.localwarming.ro/blog. Verdele este noul negru La fel de adaptate încălzirii globale - sau cel puțin promovate în acest fel - sunt produsele vestimentare Diesel. Cea mai nouă campanie de imagine arată fotomodele în peisaje lovite apocaliptic de încălzirea globală (Parisul este o junglă, muntele Rushmore o plajă), dar îmbrăcate la fel de cool ca de obicei, în haine marca Diesel. Sloganul este „Gata pentru încălzirea globală“. Totuși, Diesel nu se rezumă la simpla exploatare umoristică a unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
la r\s\rit" Închid ochii și-ntreaga lume a murit; Îi deschid și totu-n jur e iar Însuflețit (Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Visam că-n așternuturi m-ai ademenit Și mi-ai cântat de zei lovit, m-ai sărutat ca un smintit. Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Mă alintam că vei veni, așa cum ai făgăduit, Însă Încep să-mbătrânesc și numele-ți de-acum să-l uit ( Cred că mintea mi te-a-nchipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
colț, sub clopot de alamă. Dar veghind peste atelierul acesta, Barbă-Rară, cu amnezia lui, a devenit un strigoi și jumătate. Nu te mira, eu sunt doctor, medicul teatrului. Am văzut cum șovăiai pe scenă, cum te clătinai ca un om lovit sau beat. Cei mulți au crezut că e modul dumitale, manierat și exagerat, de a mulțumi la aplauze, însă eu (și mă scrutează viclean ca judecătorul care intuiește crima), eu știu, e vorba de altceva... (Aplauze) Oximoronul "tăcere asurzitoare" (ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
treptele abrupte și să intre În pivniță. Oameni pe trepte, poate bărbați, cu picioare și pantofi mari. Buf. Trebuia să se grăbească și - e momentul să dezvăluim asta acum - nu doar fiindcă nu voia să fie prinsă de marinari și lovită iar cu șutul sau mai rău. Trebuia să se grăbească, În primul rînd datorită chestiei uriașe care creștea În pîntecul ei. Mă rog, termenul de chestie nu e tocmai adecvat, deși În burta ei creșteau Într-adevăr niște chestioare (mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a ratat nici măcar un fir. Apoi s-a Îndepărtat Încet pe stradă. Am așteptat să mă asigur că nu se Întoarce, după care m-am furișat afară din ascunzătoare și am Înhățat un trandafir, cel care părea cel mai puțin lovit, și l-am dus acasă, unde l-am Îndreptat cît am putut. Era aproape ora deschiderii cînd am reușit să-l pun În fine În cana de cafea goală de pe biroul lui Norman. Mi-ar fi plăcut să pun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
timpul, ușor, ca-ntr-un glob de celuloid. De două nopți nu mai auzisem de sub podea nici un zgomot, deși uneori mă lungeam pe scândurile reci și lipeam urechea de lemnul murdar. Amintirea corpului femeii mângâiate, strânse în brațe, fecundate și lovite 177 în noaptea aceea incertă mă înnebunea de excitație. Ieri seară n-am mai putut suporta și am ieșit din cameră, doar în pulovăr și cu papucii-n picioare. Am coborât zgribulit treptele scării printre troienele de zăpadă. Piatra de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în timp ce Kitty, mișcând un divan cu multă precauție și trecând în spatele lui, aruncă pe lampă un batic roșu de mătase, cu franjuri. - Scumpelor, aveți încredere, strigă Iag cu glas atât de tare, încât fetele își traseră capul între umeri ca lovite. Dacă divanele și plămânii voștri sunt în regulă, n-o să se audă nici pâs. Iag își dăduse capul pe spate și, plin de zâmbet, își desfăcuse brațele pentru a-i îmbrățișa pe toți. Imediat ce ne așezarăm pe divanul de lângă măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urmat și m-am dăruit evenimentelor cu toată ura, înverșunarea și tinerețea mea. Eram la Universitate, la Intercontinental, după baricadă... Când au apărut forțele de ordine n-am fugit, nu m-am ascuns. Am fost înșfăcat alături de alții, de polițiști, lovit, târât până la o dubă, îmbrâncit și iar lovit la Secția 1 de Poliție, urcați din nou în dubă și duși la sediul Poliției Capitalei. Acolo ne-au bătut bine, ca dușmani ai poporului ce eram, ne-au cerut buletinele, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
domnia sa o să vă lămurească cel mai bine, da vrem să auzim și noi, ca să ne mai destindem frunțile. Da uite că nu se termină bine una, că a și Început de mult alta. Se plânge din nou, pentru că cei mai loviți sunt și cei mai bolnavi : nu contează vârsta ; stau oamenii de zile Întregi deja la cozi, ca să poată să-și mai aline puțin suferințele numai cu 65% sau chiar cu 50%, măcar Încă o lună, sau măcar o jumătate. Se
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a cotidianului. Faptul nașterii noastre, faptul că suntem „puși“ pe lume zi de zi, nu înseamnă că și sensul de naștere al vieții este sub semnul vieții de zi cu zi. Din această situație de profundă ignoranță față de o înțelegere „lovită“ de sens decurge o împărțire pe „clase“ ireductibile, reduse fiecare la centrele lor de interes: individul cu vocație socială nu are nimic în comun cu tipul său opus, cu individul care trăiește în lumina unei intuiții artistice. Individul „social“ va
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dincolo de fapte, precizia lor spirituală. Nu ajunge să te zbați, cu ochii răvășiți - poate de groază și durere - și cu părul ridicat sălbatic deasupra capului, și să-ți rupi cămașa la piept strigând: iată, sunt ținta vieții, sunt un om lovit! Nici lovitura sau glonțul vieții, care te fac să cazi, cu fruntea spartă, o clipă mai târziu. Toate acestea sunt situații excesive, un joc de întâmplări în care tu rămâi o simplă victimă. Mai e nevoie, probabil, și de gândul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
valoare față de semenii care se hrănesc reciproc din această „punere în valoare“ care se numește condiție socială. Nebunul nu simte nevoia unei recunoașteri obiective, de aceea nici nu se poate simți jignit, orgoliul lui nu poate fi nici rănit, nici lovit, întrucât eul său nu are funcție comparativă; de aceea și delirul său poate lua cele mai neașteptate înfățișări, dezarticulate și incoerente, el se poate compara cu orice pentru că nu se compară cu „cineva“, cu cei care sunt vecinii lui de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Altminteri, blândețea lui Titi în ochii mei este slăbiciune, pentru că l-am văzut arătându-se neputincios chiar și în clipele când enervarea îi colorează fața. În asemenea momente, când normal ar trebui să-l cuprindă furia, capătă doar un aer lovit, așa că îi recunosc supărarea după fața dintr-odată boțită, după mersul mai șovăielnic. Totdeauna m-am mirat cum de reușește să treacă peste lucrurile care îl enervează ; pentru că eu știu, de fapt (și nu uit !), cine este vinovat față de mine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
excesele lui, Sophie se îndreaptă tăcută spre jeț, cu supunerea unui animal domestic. în colțul buzelor tremurătoare, se stinge cu discreție, ca un cerc domol de apă, mâhnirea unei făpturi neștiutoare care tot nu înțelege de ce - pe nedrept - a fost lovită... La o asemenea priveliște, cum să nu întorci capul, înduioșat ca un călău sentimental ? Profesorul Mironescu urmărește cu degetul conturul unui nufăr (sau lotus) brodat, Margot șușotește cu micuța Yvonne, domnul Ialomițeanu tușește discret, pregătindu-se să lanseze o nouă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce i-au lăudat frumusețea nu cred că au văzut mai bine ca mine. Bineînțeles, arăta afectată de pierdere și așa ceva impresiona asistența, numai că pot spune, fără să exagerez, că oriunde întorceai capul, te impresiona la fel de mult. Atâtea familii lovite, fiecare lângă alt sicriu ! Și acele sicrie, închipuiți-vă, stimată doamnă Mironescu, închipuiți-vă, închise și sigilate ! Pentru că ce se afla în ele ? Dacă îmi este permis să spun, câte o ciozvârtă de om, un umăr, un picior și așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de creier. Ah, cum se învinovățea biata maică-sa că îl trimisese pe el și nu mersese să stea ea la coadă !... Acești nefericiți, cele mai lovite victime, se aflau chiar în capul cozii, lângă peretele ce îl dărâmase bomba. Câțiva încercau cu lopeți, cu mâinile goale să desfacă dărâmătura, cei din jur strigau încet !, încet !, atrăgând atenția că mulți ar fi îngropați înăuntru. Și, într adevăr
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
intenționat... Mihai Vlădeanu, cum crezi că mi-aș fi permis?! Mirarea înflorește din nou Lilianei zîmbetul pe conturul feminin al buzelor, aprinzîndu-i spontan luminițele din ochii deveniți migdalați. Mersul ei dezinvolt, pronunțînd pentru o clipă rotunjimea coapsei prin poala rochiei lovită ușurel de genunchiul rotund, stîrnește o pală de aer în care Mihai rămîne învăluit mult timp. O urmărește cu ochii calmi în aparență, cum revine în încăpere ținînd între palme tava plină cu gustări. Apoi, aduce sticle cu bere, pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tristă, înecîndu-se. Anul trecut... Da, a trecut deja un an... Cancer... Mihai găsește vorbe simple și sincere de îmbărbătare. Apoi închide. Intră în sală și privește fără nici un chef la cele de pe scenă. Atunci, cînd l-a întîmpinat femeia aceea lovită cumplit de bătrînețe, a avut prima dată revelația că timpul trece și pentru el, nu doar pentru alții. Nu mai era puștiul de odinioară, ci bărbatul matur, privit cu admirație de bătrînă și cu surprindere de tînără. Mama-mi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
superbă, cu un mers maiestuos, căreia el, instruit magistral la mansardă, știa să-i spună la telefon vorbe alese, pe care simțea Ella că și le dorește. Apoi, peste ani, în aceeași casă, l-a întîmpinat o Ella în vîrstă, lovită cumplit de bătrînețe, care s-a stins în spital, uitată de toți. Iar acum, fiica ei... "Cvartet de patru coarde", își repetă ca un obsedat, hotărît să treacă strada de-a dreptul, indiferent la mașinile în goană. Bună seara! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Diviziei de Patrulare. — Tată, Thomas urma să fie șef la Criminalistică, dar a murit. Nu-mi refuza șansa asta. Nu ca să-ți Îndeplinesc un vis vechi de-al tău. Preston se uită cu luare-aminte la fiul lui. — Punct ochit, punct lovit. Mă bucur că spui deschis ce gîndești. Da, categoric, ăsta era visul meu inițial. Dar, după părerea mea, nu ai acel simț al slăbiciunilor umane care e esențial pentru un detectiv bun. Fratele lui: creier de matematician, Înnebunit după fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sînge. White se ridică și Începu să tragă după o țintă În mișcare - Vachss se retrăgea spre bucătărie. Un pistol de rezervă la brîul lui White. Ed se ridică și Îl Înhăță. Două pistoale Îndreptate spre Vachss. Ed trase - punct lovit. Vachss se Învîrti pe călcîie, ținîndu-se de umăr. White trase pe alături. Vachss căzu, se tîrÎ și se ridică - cu pistolul la tîmpla unei chelnerițe. White se apropie de el. Vincennes venea ocol pe la stînga, Ed pe la dreapta. Vachss trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un ritual elaborat, guvernat de reguli stricte. Cel puțin cinci întâlniri trebuie propuse și refuzate înainte ca una să aibă cu adevărat loc. —Marțea viitoare? Nu pot, voi fi la Milano. După care venea rândul celuilalt jucător să se dea lovit: Iar eu nu pot miercurea, pentru că am seară de reiki. O replică acceptabilă pentru așa ceva este: —Și joia iese din discuție pentru că am meditații. Miza este crescută în momentul în care interlocutorul vine și spune: —Weekendul următor este exclus. Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]