3,986 matches
-
cuantice ale universului. Ce e bizar e că întreaga teodicee la care se încumetă autorul se nutrește numai din indicii pozitive, de strictă observanță științifică, nici un dram de aluzie teologică neîncăpînd în efortul lui doctrinar. Așadar, un spirit macru de luciditate pragmatică, care, nefiind dispus să amestece obscurități biblice cu evidențe fizice, le aruncă pe primele la gunoi și le preferă îndeosebi pe celelalte. Urmarea e o lucrare de popularizare a fizicii și biologiei, cu o apăsată tentă didactică, în care
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
conduce mai bine decât/ liniștea de dinainte de mormânt sau chiar mormântul însuși/ aleea numărul cinci într-o margine invizibilă” (p. 52). Nu vreau să spun că recurența aceasta n-ar fi semnificativă. Dar cred că la un poet dotat cu luciditatea lui Nicolae Prelipceanu, sub smalțul decepției se ascund lucruri mai importante decât facilul lamento emoțional (oricât de demn înregistrat). Voi fi scurt în demonstrație. În La pierderea speranței, presentimentul morții nu se referă niciodată la moartea cu majusculă, ultimă și
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
trebuie cunoscute mai bine și fără prejudecăți, reevaluate în liniște, după ce au stârnit nu de puține ori controverse. Este vorba, scrie Eugen Simion în deschiderea cărții, despre “un personaj care se judecă și judecă în același timp pe alții, cu luciditate și milă creștină. Un personaj care se confesează și de multe ori se căiește. Un mare scriitor care privește în urmă și reconstituie lumea dramatică prin care a trecut și din care, la un moment dat, a fugit. Pentru a
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
Iași, ridicînd un spectacol-eseu exact pe tema fundamentală a piesei: vanitatea. Mă gîndesc la construcția, gîndul și simțurile lui Silviu Purcărete din „D’ale carnavalului” de la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, la aburul felinian al scenelor de la bal. Îmi amintesc luciditatea și intuiția critică ale lui Titu Maiorescu dintr- o afirmație în care a prins esența comediilor lui Caragiale care „au viața lor organică” și care, deci, „vor avea și puterea de a trăi”. Formidabil!... Am cugetat destul dacă să scriu
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
Constantin Fântâneru i-ar fi convenit neapărat comentarea sa ca precursor al postmodernismului, cum prea grăbit, cred eu, s-a spus la reeditări. Jurnalele se citesc cu interes fiindcă propun o radiografie a bolii și o descriere cu luminișuri de luciditate a gestionării ei. După o prezență ezitantă, dar destul de consistentă în viața literară interbelică - e redactor la Universul și Universul literar, membru al Societății Scriitorilor Români, care îl și premiază pentru Interior, roman de debut reținut de G. Călinescu în
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a «secretului ascuns între pleoape», dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un produs de lux al moliciunii dominatoare și al lucidității îngenuncheate de propria sensibilitate.” Lucrurile stau întocmai. Cu greu s-ar putea aduce amendamente la concluziile lui Mircea Mihăieș. Dacă însă am început această dare de seamă salutând o cronică, după cum spuneam, neobișnuită, n-ar fi rău, poate, să duc
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
de față ne restituie, altfel decât exegezele numeroase de după 1990, un mare poet și un alt mod de înțelegere a actului poetic, unic în literatura română, în care la putere este încă mistica poetului „inspirat de zei”, fără aportul propriei lucidități critice. Și ne îndeamnă, totodată, și la o operațiune necesară de reconfigurare a istoriei poeziei din prima jumătate a secolului trecut, în care binomului Sburătorul - Gândirea trebuie să îi adăugăm un al treilea pilon, reprezentat de marii poeți „inclasabili”, cum
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
cu miros de cadavru”, obiect concret urmărit de jocul umbrelor ce „dau nebunie”. Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La adăpostul precar al unui cer nevrotic, artificial, Bacovia își poartă „firma” sceptică, de o luciditate jupuită, la discreția intemperiilor existențiale. Cel ce gândește și simte, creier „ce palpită de tristețe și tăcere”, este secondat și subminat de cel ce vorbește. Existența prin limbaj, superioară, își îngăduie inițiative rebele, neașteptate, de care „celălalt” se înspăimântă. Între
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
timp conceptul acreditat de Monica Lovinescu), Claudiu Turcuș se achită însă convingător de sarcină. Două sunt calitățile care impresionează de la început în demersul său: e vorba, în primul rând, de o perspectivă integratoare, menită să pună cap la cap, cu luciditate, toate aspectele operei lui Manea, pe verticală și pe orizontală. Cele două secțiuni ale cărții („Estetica” și „Etica”) discută atât beletristica propriu-zisă, cât și articolele de critică literară, eseurile ideologice sau portretele memorialistice. Iar când e vorba de opera unui
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
putem maximiza șansele electorale. De aceea, alternativele le discutăm împreună cu colegii, le vom analiza în Colegiul Director Național și vom ieși cu o decizie care să maximizeze șansele partidului pentru alegerile din toamnă, ținând cont de contextul actual, privind cu luciditate și responsabilitate. Astăzi vom lua o decizie cu siguranță. Acum ne vom spune fiecare punctele de vedere, alternativele pe care să le urmeze partidul", a afirmat Boc. Întrebat fiind, dacă, între patru ochi, lideri precum Radu Berceanu i-au cerut
Boc, despre demisie: N-am discutat cu Berceanu chestiuni de persoană () [Corola-journal/Journalistic/44302_a_45627]
-
Michel Leiris, debutează cu un autoportret sistematic depreciativ, depreciere care apare dintr-o dată ca o precauție față de cititor („nu trebuie să vă temeți de mine, sunt un nimeni”) și ca un ocol pentru a suscita, în ciuda a orice, admirația („Câtă luciditate!”). Pactul autobiografic stabilește între autorul unui text și cititorul său o relație interpersonală, similară aceleia pe care o au două persoane în viața reală. Cineva ți se confesează: ești curios de a surmonta zidul aparențelor, dar știi foarte bine că
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
judecata măruntă, dar majoritară... Iar cînd poezia ia o alură inversă, cînd se opune și se revoltă, atunci ea devine provocatoare, ricanantă, sarcastică, la limita pornografiei sau scatologicului, dar este vorba despre exacerbarea aceleiași teribile banalități, aceleiași mulțumiri masochiste cu luciditatea imediată și irespirabilă, aceleiași teribile absențe de depășire și înălțime... Așa se face că prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să treacă dincolo de aceste constrîngeri „rezonabile” sau minimaliste, ajunse aproape un reflex inconștient, îndeobște în lumea literară din Franța
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
confesiunile lui Vartic cu privire la vizitele pe care, la începutul anilor ’90, i le făcea în mansarda pariziană din Rue de l‘Odeon. Preluînd de la Schiller distincția dintre poetul „naiv” (asimilat organic naturii primitive, spontane, iraționale) și cel „sentimental” (bolnav de luciditate și de nostalgie față de Paradisul pierdut), autorul clujean se lansează în slalomuri comparatiste și psihanalitice amețitoare, ce au drept țintă identitatea cioraniană cea mai profundă (onirică, obsesională), într-o carte infuzată ea însăși de spiritul liber, fragmentarist și detabuizant al
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
fost fluierături și vociferări. Dar eu îl consider captivant, misterios și tulburător într-un mod intim - o demonstrație teribilă despre cum sărăcia creează un spațiu care trebuie umplut cu spaimă irațională.” După cum ne atrag atenția cîteva din afirmațiile făcute cu luciditate, fără menajamente de Cristian Mungiu în interviul acordat revistei: „În cinematografia românească nu există conceptul de box office - nu există actori care să atragă spectatori...”. Sau: „... fiecare autor are o curbă a lui. Gândiți-vă că Godard este încă în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4576_a_5901]
-
acum, chiar lucruri banale și lipsite de semnificație sunt imediat supra-interpretate într-o direcție sau alta, în funcție de interesul taberei politice. Este foarte greu să supraviețuiască în aceste condiții oamenii care încearcă să fie raționali, obiectivi, care încearcă să își păstreze luciditatea", a mai spus jurnalistul. "Președintele suspendat nu a făcut decât să utilizeze greșelile adversarilor, să se folosească de fisurile în bordaj pe care și le-a creat USL-ul. A folosit pentru asta metode de propagandă și manipulare, una dintre
CTP: Băsescu mizează pe greşelile USL. Vrea să câştige la "masa verde" () [Corola-journal/Journalistic/43686_a_45011]
-
care probează, mereu și mereu, gravele carențe mentale și de comportament ale unui om care aruncă pete tot mai greu de șters pe obrazul României. Domnule prim-ministru Victor Ponta, ați depășit orice limită! Dacă mai aveți o urmă de luciditate și de bun-simț, realizați răul pe care îl faceți zi de zi Țării și dați-vă demisia!”, conchide comunicatul.
Radu Alexandru cere demisia lui Ponta. Motivul: ICR () [Corola-journal/Journalistic/43744_a_45069]
-
realitatea înfrumusețînd-o cu ficțiuni liniștitoare. În van ai aștepta de la ei atitudini ideale, întreținute de un entuziasm al cauzelor nevăzute. Pur și simplu mintea lor n-are imbold de alipire la scopuri vagi. Șunt preciși și practici, purtați de o luciditate a cunoștințelor verificabile, de aceea nu e om care să fie mai încredințat că moartea ne face pe toți egali că medicul. Egalitate în neant, se înțelege. Numai că luciditatea aceasta e o calitate care deseori te face inapt pentru
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
la scopuri vagi. Șunt preciși și practici, purtați de o luciditate a cunoștințelor verificabile, de aceea nu e om care să fie mai încredințat că moartea ne face pe toți egali că medicul. Egalitate în neant, se înțelege. Numai că luciditatea aceasta e o calitate care deseori te face inapt pentru unghiuri spirituale, de aici vederea pozitivista, mergînd pînă la cinism moral, cu care medicul întîmpină decesele spitalicești. E ca si cum umoarea impasibila cu care s-a înarmat împotriva suferinței îl aduce
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
natală a exilatului. Despre două tipuri de societate. Scrisoare către un prieten de departe, text scris pentru Noica, a devenit celebru și pentru că, datorită lui, un număr de intelectuali au făcut ani buni de închisoare. „În jocul de șah al lucidității cu iluzia, scrie Sorin Vieru, dialogul de o viață Cioran-Noica pecetluiește o remiză între două orientări diferit colorate ale gândirii. Cioran afirmă viața, chiar atunci când o neagă mijloacele lui copleșind, chiar contrazicând scopul; iar Noica n-a făcut o viață
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
colorate ale gândirii. Cioran afirmă viața, chiar atunci când o neagă mijloacele lui copleșind, chiar contrazicând scopul; iar Noica n-a făcut o viață întreagă decât să caute sensuri, chiar acolo unde nu erau de găsit.” Unul ar trăi sub steaua lucidității necruțătoare, a radicalismului definitiv, celălalt închipuind o veritabilă cartă a amăgirilor. Viitorul văzut de Cioran stă sub steaua Apocalipsei, cel interpretat de Noica sub steaua marilor speranțe. Noica va încerca, la Păltiniș, să reconstituie structura Utopiei, ruinată de regimurile totalitare
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
nu-i minciună” și nu renunță cu nici un preț la tipicul succesului sigur). La fel de responsabili pentru asta mi se par, însă, autoproclamații critici de poezie (ale căror instrumente de sondare sunt, de atâtea ori, mai degrabă inefabile decât infailibile). Puțină luciditate, oricum, nu le-ar strica nici unora, nici celorlalți. Să revin la subiect. Această opacitate culturală și această lene critică, optzeciștilor le sunt străine. Ei sunt altfel. Foarte buni, dar altfel. Și de aceea, mai buni. O confirmă cu asupra de
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
acesta de vedere, Mihai Dinu e în afara oricărui pericol. Studiul său, Un alt Bolintineanu, subintitulat, cum spuneam, gânduri despre natura poeziei, e un model pentru ceea ce poate deveni critica, fie ea și de poezie, atunci când e sprijinită de cultură, competență, luciditate și ingeniozitate. În punctul de plecare, convingerea lui Mihai Dinu e aceeași cu a impresioniștilor. Anume că poezia se individualizează prin ireductibilitatea la concept. Că există întotdeauna, înlăuntrul poeziei, un adevăr inexprimabil (arreton), distribuit, în măsuri variabile, în toate reușitele
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
Brătescu-Voinești. Dacă nu putem în nici un fel revaloriza creația lirică a prozatorului, căci este lipsită de valoare artistică, publicarea ei integrală nu este totuși inutilă. Ea ne permite să apreciem mai bine conștiința artistică a lui Brătescu- Voinești, care, cu luciditate, și-a înțeles destul de repede lipsa de vocație lirică și s-a dedicat prozei, omițând să mai reediteze vreodată aceste creații de tinerețe. Ceea ce un Duiliu Zamfirescu, bunăoară, n-ar fi făcut în ruptul capului. Ediția continuă, după capitolul de
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
în nici un caz nu aș avansa ideea unui Brătescu-Voinești „secret”, imoral și stăpânit de luxură, doar pe baza lui, mai ales că, în intenția sa, textul trebuia publicat doar după moarte. Însă este clar că putem vorbi din nou despre luciditatea conștiinței critice a autorului, care și-a construit profilul literar printr-un proces de renunțare conștientă la tentațiile altor direcții artistice. Aceasta face cu atât mai curioasă publicistica proastă, haotică și lipsită de orizont, a prozatorului. Cele 46 de articole
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
discutat dacă spiritul asocierii din structurile imagistice e produs al unui calcul glacial și detașat sau țâșnește dintr-o „naivitate” vizionară. Oricum ar fi, impresia că în atmosfera poemelor a coborât un demon e copleșitoare. (Sinonime pentru demon: eclipsă a lucidității, mișcare anamorfotică a fabulației, revelația mai veche cum că realul simțit fără simțurile dereglate e o prejudecată etc.). Realizând o topografie infernală, poemele scot din Ion Mureșan un suflet manierist (în sensul lui Hocke), stupefiat mereu de arătările subteranei. Biologia
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]