2,476 matches
-
durat douătrei secunde, cât durează visele visate de mulțimile șterse, comune...Dar era unic pentru că era visul lor...Și pentru că s-au împrietenit, în spațiul subconștientului, s-au sprijinit unul de altul, așezându-se cât mai comod pe șina metalică, lucioasă, întrebându-se unul pe altul dacă-i este bine.În subconștient era plăcut si parcă era bine...Și atunci, au pornit hai-hui răscolindu-și unul altuia labirinturile neexplorate încă. Recunoșteau locuri comune, și-ar fi vrut să alerge de mână
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o numi el, se ocupă de o grămadă de chestii. Băutură, droguri, jocuri de noroc, mâncare... în ziua de azi poți deveni dependent de aproape orice! în fiecare lună, tata cumpăra câteva reviste pentru femei. Reviste din alea cu coperte lucioase. Pretindea că le cumpără pentru Helen și Anna, dar de fapt le lua pentru el. Așa că era la curent cu tot felul de chestii pe care tații n-ar trebui să le știe: automutilări, radicali liberi, AHA, Jean-Paul Gaultier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke și băieții aveau cam aceeași înălțime, în jur de 1,80, plete lungi și cârlionțate. La vremea aia, bărbații cu plete erau OK numai dacă părul era lins, egal și cu cărare pe mijloc. Părul în scări, ondulat și lucios nu primea nici un punct. Când i-am cunoscut noi, nici unul dintre ei n-a apărut vreodată tuns după moda din luna respectivă. Fie că era vorba de păr tuns scurt, pieptănat pe frunte și decolorat până la o nuanță de alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
le folosească pe post de combustibil, am remarcat eu. Și nu numai atât, frunzele de lucernă îți îmbunătățesc vederea ca și când ai avea raze X, îți dau o forță supraomenească și... și... ce-ar mai fi... —îți fac coada și blana lucioase, mi-a sărit Luke în ajutor. —Exact! — Și conțin secretul universului. Exact! am zâmbit eu. Mi se părea că Luke era grozav, că eu eram grozavă și că frunzele de lucernă erau grozave. Păcat că au un gust așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
copila aia dacă mai pot fi salvată? Tata se comporta întotdeauna ca și cum le-ar fi știut pe toate. Ce făcusem așa de groaznic încât să-l aduc în starea asta? în timp ce-l așteptam pe doctorul Billings, am luat un pliant lucios de pe biroul efervescentei. „Cloisters. în inima bătrânelor dealuri din regiunea Wicklow...“ O secundă am avut senzația că citeam reclama de pe spatele unei sticle de apă minerală. Doctorul Billings semăna extraordinar de bine cu John Cleese. Avea vreo doi metri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
păreau foarte prietenoși. S-au agitat grozav ca să-mi facă loc la masă. Privind încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul să fi folosit pereții de un galben lucios, specific instituțiilor de stat, într-un sens ironic cu tușe postmoderne. Și, desigur, linoleumul era din nou la modă. Deși dalele pardoselii arătau de parc-ar fi fost acolo de la începutul timpului. Am aruncat o privire rapidă celor de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trăiești viața cinstit și așa cum trebuie, a continuat ea. —E prea târziu, a răspuns el cu greutate. —Nu, nu e prea târziu. Mie începuse să-mi joace în fața ochilor imaginea lui John Joe care își vindea costumul antic, negru și lucios pentru cincizeci de lire și-l schimba cu un tricou alb asortat cu un cap complet ras. Sau îl vedeam pe John Joe într-o cămașă cu carouri, pantaloni de cowboy din piele și cu o mustață cu vârfurile întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
căutând prin buzunarele hainei. Uite, mi-a spus întinzându-mi pachețelul înfoliat. Vreau să mi-l pui tu. Frustrată fiindcă mâinile îmi tremurau și nu se mișcau mai repede, am sfâșiat învelișul prezervativului, după care l-am pus pe vârful lucios al penisului. Apoi într-un gest de venerație - în timp ce Luke a gemut - l-am desfășurat pe lungimea întărită. —Dumnezeule, am gâfâit. Ești așa de sexy! Luke s-a oprit pentru o secundă și, pe neașteptate, mi-a zâmbit. Asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și Claire cu piciorușele mele grăsuțe, încercând să țin pasul cu ele. Numai pentru ca la un moment dat să mi se spună „Du-te acasă. Tu nu poți să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire, sandalele alea cu o baretă peste degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea cea mai veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Tu nu poți să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire, sandalele alea cu o baretă peste degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca amintirea mea cea mai veche să fie aceea în care am mâncat oul de Paște al lui Margaret și amândouă am rămas încuiate afară. Dintr-odată, am avut senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rupt și capacul cutiei de carton. însă am decis că eram mult prea nerăbdătoare ca să-mi mai pese și că aveam să-mi fac griji, în legătură cu acest detaliu, mai târziu. Cu gesturi solemne, am scos din cutie mingea roșie și lucioasă de ciocolată. Mirosul mi-a umplut nările. Disperată să încep să-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
geantă o punguță din catifea. Colierul cu perle al bunicii tale. știu că întotdeauna ți-a plăcut, așa că m-am gândit că ar putea juca rolul de „ceva vechi“. — Vai, mami, abia răsuflu eu, mângâind cu degetele perlele reci și lucioase. Când eram mică, în timpul vizitelor din perioada verii, de fiecare dată când am probat colierul bunicii, am simțit-o ca o mare favoare. — E superb, mami. Mulțumesc foarte - — Perlele sunt minunate, Tish-Tish, mă întrerupe Lucille, dar Randall tocmai a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
proaspăt și o frumusețe de personaj marca Miss Porter, care joacă lacrosse 1. O cascadă bogată de păr blond, care ar face orice elevă de la Breck să plângă de invidie și niște ochi enormi de culoarea pietrelor acelora albastre și lucioase, pe care le poți găsi pe fundul mării. La capitolul frumusețe, Bea ar putea să-i dea sfaturi lui Charlize Theron - fapt de care toată lumea e conștientă, mai puțin ea. Apoi trebuie pomenit mariajul ei cu un bărbat care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se afla lângă fereastră, chiar lângă... simțea nu simțea, lunganul Gafton se afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fiecare informație și fiecare refuz, mersi, nu avem ceai, mersi, nu avem cafea, nici lapte nu avem, mersi, nu mai avem prăjituri, nu servim răcoritoare, mersi, apa minerală s-a terminat, mersi, mersi, mereu zâmbind, îndatoritor, aplecat deasupra revistei aceleia lucioase. Un adevărat domn! Liniștit, relaxat, la belle époque, un dandy colonial, venit să confere, pentru câteva clipe, stil și celebritate, uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Marga. Chipul ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi, iarăși, ecoul altei vârste, să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența unui adevăr din care nu se poate evada la nesfârșit, professore. Irina te-ar fi ajutat să-l regăsești, poate. Și să pierzi masca de cabotin, sub care te ascunzi de prea multă vreme, sub care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
paharul, clinc-clinc. A, doar știi că nu beau. Valetul Vasile nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să fi zâmbit, doar nu se vede nimic. Pe chipul galben lucios, doar o adiere, așa, abia simțită vicleană neîncredere și batjocură. Ca și cum ar fi zâmbit doar în gând, un zâmbet lat, satisfăcut, din care n-a ieșit la suprafață mai nimic. Nimic, de fapt, nimic, nici vorbă să comită Vasile, zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secolului și al lumii. Sfârșitul lumii, adică începutul, lumea de fier, datorită asprimii nefaste, de plumb, datorită răutății. Lumea neagră, lipsită de autori, dulcissime frater, asta e. Se scotocește în buzunarul pantalonilor de catifea. Scoate un mototol de hârtie subțire, lucioasă. I-l întinde lui Marga. Marga nu observă sau nu vrea să observe, tocmai își șterge ochelarii. Tolea așază, solemn, ghemul de hârtie pe măsuță, lângă pahar. — Ce miroase? Ce dracu’ miroase aici? Iar a făcut bunicuta musaca, te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreți, dulcissime semidoct, chiar vă interesează?“ Domnul Vancea nu se întorsese spre Tirbușon, căruia i se adresa, ci vorbea așa, în general. Avea nevoie, s-ar zice, de un medium. Așa că privea, din când în când, în ochii verzi negri lucioși ai vrăjitoarei Gina. „Buun, deci vă interesează tiranii. Adică, copiii întârziați mintal, iraționali, geniali, cu logica lor paradoxală, de solitari. Buun. Ambasadorul englez avea doar câteva secunde pentru replică. A întrebat: sunteți dispuși la tratative cu polonezii, la schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la școli... — Între blocuri. Se coboară de la intersecție până la un fel de scuar. Un drum încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
evident, nu înțelegea, bietul, confuzia în care se trezise funcționara care îi era colegă. — Hai sictir!... Șuieratul cuvintelor încolăci aerul verzui și se prelungi, parcă, într-o mână lungă, albă. Din mâneca mătăsoasă căzu pe pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie, cu frenezie, otrăvurile. Tovarășe Orest, L-am abordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aerul verzui și se prelungi, parcă, într-o mână lungă, albă. Din mâneca mătăsoasă căzu pe pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie, cu frenezie, otrăvurile. Tovarășe Orest, L-am abordat, în sfârșit. Palavragiul nu prea vrea să converseze cu mine, se pare. Răspunde politicos și încearcă să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee? Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Giganta forfecase aerul cu picioarele ei gigantice. Și ce dacă și ce dacă. Brusc, somnambulul a simțit falsul, discordanța. Nu, glasul nu fusese al Gigantei. Un fel de post sincron dubios. De ce de ce de ce. Mișcarea buzelor gingașe, diavolești, sclipirea dinților lucioși, ca gloanțele egale, perfecte. Glasul: ce, de, dacă. Nu era glasul ei, nu putea fi! — Ai fost ca mine, ai fi putut fi. Când mai aveai alegere, ai fi putut fi ca mine, profesore. Ai fi avut harul. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în fața unui chioșc ce părea real, pe care scria, de necrezut, Plăcintărie, unde se vindeau, firește, înlocuitori. Bizare tartine: două felii de cauciuc numite pâine, prăjite la un simulator, între care flutura, ca o subțire limbăroșie de pisică, o foiță lucioasă lunecoasă de înlocuitor. Fostul coleg de liceu Ștefan Olaru esteînlocuit astăzi de un domn sever, înalt, atemporal. Teabordează prompt și te copleșește relaxat, cu verdictele sale precise. Din când în când, își freacă palmele uriașe una de alta, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]