2,406 matches
-
episcop și istoric german, nepot al împăratului german Heinrich al-IV-lea, devenit episcop de Freising în 1136 și care, în 1147, a luat parte la cruciadă, a scris lucrări, precum: "Cronica și istoria a două orașe", unde prezintă două cetăți (cea lumească și cea a lui Dumnezeu) și „Faptele împăratului Frederic”, dedicată activității lui Frederic Barbarossa (1122-1190). Suger (1081- 1151) cleric, om politic, istoric și regent al Franței, a scris o lucrare ce îi este dedicată lui Ludovic al-VI-lea (1108-1137
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Ana crescuse astfel privată de afecțiunea paternă, rezolvându-și complexul Oedip ulterior prin aderarea la Partid, pe care îl va iubi și sluji. Partidul, ca imagine paternă, vine tot pe filieră Freud: Partidul este mascat, înlocuirea lui Dumnezeu cu autoritatea lumească. După cum americanii iubesc să se autointituleze "God's own country", într-un delir de identificare, tot astfel, comunistul este fiu iubit Partidului cu autoritate metafizică. Această femeie excepțională înțelege să lucreze nu doar din datorie, ci din simț estetic, are
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
e în pământ băgat, Doar sufletul reînvie lângă acest băiat! MAMA MEA M-ai îngrijit cum ai știut mai bine, Și m-ai învățat cum să iubesc, Mamă, un singur lucru în cap îmi vine, Faptul că ești un înger lumesc. Nicicând nu m-am simțit mai frumoasă, Decât atunci când tu mă țineai în brațe Și mă legănai și îmi șopteai încetișor, Că sunt cel mai drag al tău puișor. Când am crescut mi-ai spus să învăț, Doar prin carte
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de muncitori, care dădeau bătăi de cap agenților de poliție ce aveau Atelierele sub observație. Numai că problemele reale care provocau vii nemulțumiri în rândurile angajaților nu țineau de politica externă. Ele rămâneau la nivelul lipsurilor cotidiene și chestiunilor mai lumești: bocancii netrimiși la timp de Ministerul Economiei Naționale - în ciuda faptului că sectorul C.F.R. se obișnuise cu titulatura populară de „a doua armată a țării” - și penuria de alimente, fără a omite îngrijorarea oamenilor față de răsturnarea situației de pe front, mai ales
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Curte s-ar fi observat cu oarecare părere de rău lipsa d-lor Lascar Catargiu și general Florescu în ziua proclamării regatului. În adevăr amândoi bătrânii senatori au avut bucuria senină în acea zi de-a vedea, nu pentru deșertăciunea lumească a lucrului, dar pentru importanța lui politică în vederea unor evenimente viitoare, erigerea României la rangul de regat. Însă în această bucurie senină a trebuit să cază o picătură de amărăciune: fostul colonel de vânători, actualul general Leca, a luat inițiativa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mulțumesc numai a fi în curentul frumoaselor litere; nici secretele filozofiei nu trebuie să le scape. Cunosc saloane - urmează foiletonistul - unde conversația ajunge până la etnografie și antropologie și unde se tratează despre originea vaselor luîndu-se ceaiul. Pricep foarte bine succesul lumesc al lui Schopenhauer; căci în Franța iubim paradoxul. Ne place să fim seduși, dar ceea ce ne fermecă și mai mult e de-a fi uimiți. Și ce mai pleznitori speriitoare ne scoate Schopenhauer și ce artificii scânteietoare ne face să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
însuși se aseamănă unei odăi în care strălucește bradul de Crăciun, odaie luminată, caldă, veselă, în mijlocul ninsorilor și al gheței unei nopți din decembrie". Și tocmai acest filozof al interiorului, opus esteriorului, e pentru moment acela pe care lumea, lumea lumească îl adoptă, pentru a-l discuta poate, pentru a glumi în seama lui, pentru a-l suci daca se poate, dar pentru a se ocupa de el cu toate acestea. D. Caro, care a publicat asupra pesimismului o carte atât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
e revoltător pentru orice conștiință liberă este plecarea bisericei sub autoritatea statului, esploatarea credințelor religioase pentru scopuri politice. Astfel vedem mișcîndu-se popoare întregi în urma crucei, pentru a-i asigura triumful, se zice, în realitate însă pentru a răspândi dominațiunea puterii lumești a împărăției respective. Câte puteri nu se servă de acest pretext pentru a comite neauzite nedreptăți! Ceea ce e {EminescuOpXI 330} dar important, repetăm, pentru noi este participarea eventualului moștenitor la comunitatea religioasă română, interesarea pentru spiritul și autonomia ei, conștiința
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au falsificat ideea muncii, a meritului, a înaintării, ei care au falsificat totul în țările acestea, dărâmând zi cu zi toate pietrele edificiului istoric și social al României. Singura noastră mîngăiere ar fi ca să-i vedem luîndu-și pedeapsa de la dreptatea lumească încă, căci oameni ca ei, cari nu cred în nimic pentru că n-au conștiință, nu se tem de pedeapsa cerului. [ 19 octombrie 1880] ["CU TOATE DEZMINȚIRILE... Cu toate dezmințirile categorice pe cari le dă organul de căpetenie al guvernului, știrea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
decât atât: și știința ulterioară a fost provocată de instituțiile sale ieșite din comun, fiindcă și el a simțit cu anticipație provocările ei de mai târziu. Lecția Demiurgului s-a dovedit a fi vindecabilă în ce privește îmbolnăvirea lui de lume și lumesc, în timp ce lecția privind legile universului l-a provocat cu adevărat și el nu s-a mai putut sustrage provocării. Acesta pare a fi paradoxul fundamental al lui Hyperion: este covârșit de intelect și nu de simțirea umană trezită în el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o logică detectivistice rar întâlnite, încât cartea se citește cu sufletul la gură, chiar dacă sunt dezvoltări "tehnice" nu pentru toată lumea agreabile și lipsește orice urmă de romanțare. E, totuși, vorba de Eminescu și de o perioadă tragică din existența sa lumească. Toată demonstrația converge consecuția sacrificării și mitizării. Nu intru în amănunte. Potrivit mecanismului numit de Ralea "deviere logică", efect de precaritate a inteligenței, care duce la confuzia punctelor de vedere, excepția Eminescu e pusă de adversari pe seama nebuniei. Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
esența ei, de evaluarea istoriei noastre literare: "Neizbânda criticului o pun pe seama a două cauze: pe de o parte, el a căzut în mrejele unei ideologii transnaționale, cu rădăcini în perioada kominternisto-sovietică, mreje pe care le-a acceptat din pricina beneficiilor lumești, menite să-i satisfacă un imens orgoliu personal, iar, pe de altă parte, prea marea legătură cu ethosul postmodern care l-a împiedicat să recurgă la o lectură adecvată, bunăoară, a cărții lui Harold Bloom și să înțeleagă istoria canonului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Heidegger, numește kynism rezistența la convențiile sociale nenaturale și chiar antinaturale, așa-numita atitudine de jos. În timp ce prin cinism înțelege o represiune, acea atitudine de sus, potentată. Oricum, cert e că "se observă un contrast uluitor între adâncimea tragediei lumești a poetului și o înseninare lăuntrică, rămasă o enigmă pentru toți", subliniază Theodor Codreanu, acesta fiind de părere că Mihai Eminescu, în ultimii ani scurși din propria viață, "va semăna din ce în ce mai mult cu Diogene, câinele, filozofia sa dobândind elementaritatea grosieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Caracterele lui La Bruyère; examinează definirea „omului de lume” la Voltaire și deplasarea accentului de la metafizică la sociabilitate și civilizație; relevă dialectica lui Denis Diderot în conflictul dintre „omul natural” și „omul moral”, dintre morala rațională a demnității și cea lumească a compromisului ce alcătuiește chiar o parte a conștiinței, exprimând deopotrivă relativizarea și istoricitatea valorilor; cercetează teoria faimosului „pact social” la Jean-Jacques Rousseau, prin care, în republica utopică, omul obține libertatea civilă - echivalent al independenței naturale a „bunului sălbatic” -, căreia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
sau de singurătatea lumii, dar când murim, se întâmplă des, murim singuri. Dar îmi place să cred că „invizibilii” se ocupă de trecerea noastră în altă lume. Că suntem așteptați ca la o a doua foarte importantă naștere. Ochii noștri lumești nu pot vedea de către cine și în ce fel suntem primiți în lumea fără corp. Am visat niște băieți frumoși, cu pielea plină de puf, exact ca piersicile. În aceeași zi am primit de la draga de Marta (Petreu) revista superbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
par că au toate măsurile și paza ce s-ar putea socoti ca să nu lese drumul cel adevărat care duce la sfârșitul ce-și pun înainte; în vreme când despre altă parte cei nebuni și făr-de grijă apipăie ușa nenorocirilor lumești. În scurt: acest fel este comedia lumei aceștia, și cela ce vrea să aibă zăbavă cu liniște să se puie într-un unghi mic de unde să poată cu odihnă ca să fie privitoriu și unde să nu fie nicidecum cunoscut, ca să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
școală, rebel sau cuminte, Și peste dezastre te chem și te-nvăț. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin sintaxă, Sunt frazele tale obsesii firești, Iar eu voi plăti, prin emoții, o taxă, Luându-mi licența în cele lumești. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi intangibil, Eu sunt antonimul căzut în genunchi, Rămân dependent de acordul credibil Și dorul de viață mi-l țip din rărunchi. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi metaforic, Cu ritm
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
deochi, Accepți mahmureala ca stare de dor Și-n tine, confuze, durerile mor, Tu ești predispus la eșec și păcat, În suflet se zbate un câine turbat, Când cazi, te ridici; când mori, te trezești, Îți faci idealuri din cele lumești, Așa te întorci către tine, firesc, Spre-acela ce spune nu mor, căci iubesc, Te prinzi într-o horă a jocului greu Și ești doar un om cnd te simți Dumnezeu. Eu cred în iubire, dezmăț și destin, În doza de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pe Mama ce să fac să fiu iertat și mă rugam de ea să intervină pentru mine la bătrână, când vărsam lacrimi de bucurie că eram iertat, am ajuns într-un stadiu în care eram mai rezistent, prin intermediul unor comparații lumești care m-au făcut să-mi văd delictele într-o lumină mai tolerantă. Asta nu înseamnă că nu am considerat în continuare că se află pe cea mai de sus treaptă a oamenilor aleși - căci o credeam pe cuvânt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe fiul lor Arthur, să sublineze că nu intenționau să mă ia în mijlocul familiei lor? Pentru că invitam parcă să fiu adoptat. Și existau oameni care erau foarte înclinați spre adopție. Poate că unii din ei doreau să-și îndeplinească misiunea lumească. Așa era și doamna Renling, cu modul ei de a fi anevoios și necioplit combinat cu puritatea care venea din comprimarea sinelui de dragul scopurilor ei intense. Și ea avea o misiune pe lumea asta. Exista un lucru pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
visarea lui. Însă ce te frapează la hoț este că este închis într-un glob de cristal, iar pe glob se află o cruce mare, ce pare să fie un însemn al puterii imperiale. Asta vrea să însemne că puterea lumească e cea care fură, în timp ce înțelepții ridicoli se află într-un vis perpetuu despre această lume și despre cea viitoare, și poate că, pierzând tâlcul acesteia, rămân fără nimic, nimic din cea de aici sau din următoarea, astfel că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sau din următoarea, astfel că se distinge un ton înțepător de satiră în acest obiect amuzant, și până și câmpul pictat nu are mult farmec; este un loc plat. Ei bine, Padila nu se încadra în clasa aceasta a puterii lumești în ceea ce privește hoțiile lui, și n-avea idei care vizau lumea întreagă. Nu era de fapt vocația lui să fure. Dar îi făcea plăcere că e profesionist și era pasionat de subiect. Avea tot felul de informații despre escroci, hoți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ce valori vor avea în loc? Asta e o întreprindere de mare anvergură, i-am spus. Dar, mi-a zis. Asta o să fie de-abia la finalul ccccărții. Cred că ar trebui să începem cu Aristotel care se întreabă câte bunuri lumești îți trebuiesc până să te apuci să practici virtutea. N-am citit prea mult Aristotel. Păi, ăsta e unul din llllucrurile pe care va trebui să le faci. O să te plătesc pentru asta, nu-ți fă griji. Dar vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
așa ceva împuțiților din lumea asta și li se întâmplă în schimb oamenilor drăguți? Asta nu pot să înțeleg. S-a uitat la doamna Silsburn, în căutarea unui răspuns. Doamna Silsburn i-a adresat un surâs care era în același timp lumesc, șters, și enigmatic, ca un soi de Mona Lisa de pe strapontină. — M-am întrebat și eu de multe ori, a îngânat ea ușor. După care a menționat oarecum ambiguu: Mama lui Muriel e sora mai mică a răposatului meu soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu un Dumnezeu sever și atotputernic, ci cu o zeitate mai blândă și mai maleabilă. Părintele Bernard studiase chimia la Birmingham și câștigase o centură neagră la judo. Studiase mult detestata chimie pentru a-i face pe plac tatălui său lumesc, căruia îi zdrobise inima, mai târziu, îmbrățișând cariera preoțească. Tatăl lui, care nu se împăcase niciodată cu această turnură, murise ceva mai târziu. Părintele Bernard nu putuse nici măcar să-l încredințeze lui Dumnezeu, întrucât acest canal de comunicare fusese închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]