12,849 matches
-
dar știa ce erau înainte de-a le auzi vocile și-și dădu seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor; scăzu, ezită buimac, apoi se lăsă în jos, scormonitor ca un cuibar de foc; lumina rece îți reteza orice mișcare; cădea sub roți, înfiorând traversele și liniile, strălucind de încordare, dezvăluind, rând pe rând și fragmentar, mădularele trenului, aruncând partea de sus a vagoanelor într-o vuitoare prăpastie neagră. Ascuns în dreptul coloanei de alimentare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
plăcerea răzbunătoare pe care ți-o dă o dorință îndelung înfrânată, focurile alimentate cu lăzi și mobilă și poate chiar și neliniștea ei pentru Tudor, toate porneau din bucuria și voința aceea generală de-a încheia socotelile. De-a se lumina așa i se părea că vor toți oamenii nu numai pe ei, de-a se vedea cum arată adică, dar de-a-și întipări în minte și cum au scăpat, și cum se află într-un ceas ca acela. Conștiința sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi va ocroti mereu, atât timp cît vor trăi. Veți fi fericiți, copii, și noi alături de voi ! Dezbrăcați-vă de tot răul , primejdia și nevoia ! Îmbrăcați haina Luminii, oricât de greu vă este, și veți vedea că totul se va lumina în voi și în jurul vostru și veți fi fericiți și împliniți! Să nu uitați niciodată că sunteți frați și să vă ajutați atât la nevoie, cît la bine , să fiți tot împreună ! Pentru toți oamenii, spun ceea ce a vrut Maria
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să mor sau să rămân o nenorocită pe viață.... Dar am avut ajutorul meu de sus, pe Împărăteasa Cerului și a Pământului, pe Maica noastră, care ma ajutat în cele mai grele momente cu tot ce a trebuit ca să mă luminez și să învăț că trebuie să lupt („O luptă-i viața, deci te luptă cu dragoste de ea, cu dor...” G.Coșbuc). și am luptat... cu ajutorul tuturor mijloacelor pe care le-am avut la îndemână (interesant de reținut este faptul
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mai necăjit decât mine. Iar replicile ca cele de mai sus sunt doar ale unor oameni care nu au ajuns încă să înțeleagă cu adevărat profundul sens al cuvintelor pe care le predică. Domnul ca să-i ajute! Maica să-i lumineze ! Prin anii’75-80, am citit „Viața de după viață” a filozofului și medicului american Raymond Moody. După ce am discutat și cu alții, inclusiv cu preotul G.S., am ajuns la concluzia că autorul are dreptate: biserica aruncă mingea medicinei și vice-versa. Am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dacă veți continua tot așa. Respectați-vă capul (patriarhul) măcar numai pentru faptul că are o vârstă iluminată și a făcut multe pentru țara aceasta și pentru biserică și rugați-vă la Cei de Sus să-l binecuvânteze, să-l lumineze ca să mai schimbe ceva, în bine, pentru toți, nu-i doriți moartea înainte de vreme. Pentru că, după el, va veni altul care trebuie să se întrebe cum se va simți el când alții mai tineri îi vor face la fel, sau
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
colț Luceafărul așteaptă. Îl vede azi, îl vede mâni Astfel dorința-i gata. El iar privind de săptămâni Îi cade dragă fata. Cobori în jos Luceafăr blând Alunecând pe-o rază Coboară-n casă și în gând și viața-mi luminează. Relația om-lume spirituală este palpabil descrisă de eternul Eminescu. Cunoașteți, sper, poemul „Luceafărul”. Fiecare dintre noi (sau majoritatea) cheamă „Luceafărul”, cheamă Lumina să coboare și în el, la el. Toți dorim, conștient sau inconștient, să ne „luminăm viața” Problema este
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și viața-mi luminează. Relația om-lume spirituală este palpabil descrisă de eternul Eminescu. Cunoașteți, sper, poemul „Luceafărul”. Fiecare dintre noi (sau majoritatea) cheamă „Luceafărul”, cheamă Lumina să coboare și în el, la el. Toți dorim, conștient sau inconștient, să ne „luminăm viața” Problema este cum conștientizăm luminarea vieții noastre. Vedeți d-voastră, aici, pe pământ, avem necesități și nevoi obiective, legate de corpul nostru fizic, în concordanță cu evoluția vieții noastre. E bine să avem de toate. Numai că unii nu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
albastrul ucigător, comparația și hiperbola, îngemănate: „Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor.” Repetiția are rolul de a potența paraverbalul (asta încerca și Homer cu „Aurora lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt.” Sau: „Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare.” Anafora, simplă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Posibil să mă înșel. Brusc, s-a întors către mine. - O cunoașteți pe debutantă? - Da, suntem colege de serviciu, de aproximativ o jumătate de an. Îmi place pictura, astfel încât astăzi sunt aici. Dumneavoastră? - Este fiica mea. Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt. Frumoși. Dar parcă triști, contrastând, pe moment, cu zâmbetul. - Sunt un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
altceva. Dar așa, în momentul în care drumurile noastre s-au intersectat, totul era mult mai complicat. Suntem prea mici în fața sorții, se pare. O priveam cum vorbea și n-am putut să nu remarc felul în care i se luminase chipul, povestind despre el. Se transforma, redevenea, într-un mod miraculos, mai tânără. Așa cum era atunci, când în viața ei exista Mihu. Nu îndrăzneam să întreb mai mult, speram ca răspunsurile la întrebări să se afle în scrisorile care mă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Nu e nimeni pe stradă și suflă un vânt rece. Mărește ritmul, strângându-și paltonul negru în jurul trupului uscățiv. Slăbise mult în ultimii ani. Nu știa de ce, nici măcar nu încercase să afle. Poate vârsta, poate gândurile. Nu mai conta. Se luminase bine de ziuă când ajunse în fața porților mari, negre, din fier forjat, ce adăposteau ... Îi adăposteau pe ceilalți. Pe cei care nu mai erau decât niște nume scrise pe tăblițe mici și în inimile celor rămași. Se apropie cu strângere
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
religia noastră, nu tu. Preotul plecase fără alte sfaturi cum procedase altă dată. Feodor rămăsese trăsnit În curtea bisericii. Se Închinase și se rugase astfel: Iartă-l, Doamne, că nu știe În ce iad mă aruncă acest slujitor al Tău. Luminează-mă să fac ceea ce se cuvine, eu nu vreau să supăr pe nimeni. Ce au alții cu mine de nu mă lasă să trăiesc atât cât mai am zile, cu singura femeie pe care am iubito În viața mea? Cum
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și surorile acesteia au chemat poliția. Nici acest lucru nu a schimbat prea mult, tratamentul inuman la care o supunea nora. Mă Întreb și eu, de unde mai avea această femeie puterea să se roage pentru iertarea, agresoarei sale. I se lumina fața când citea câte o rugăciune, povestește mai departe sora ei, de ai fi zis că este cea mai fericită femeie din lume. Durerile ei erau alinate de ardoarea cu care nu Înceta să se roage. O făcea cu multă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
primeau și câte o primă În bani și cadouri pentru copiii muncitorilor. Fermierul era singur, soția lui murise de câțiva ani dar, pe cei cu care lucra, Îi considera ca fiind marea lui familie. Apasă pe accelerație...tată! Abia se luminase de ziuă și scara troleibuzului 85 gemea de pasageri agățați pe scară. Trebuia să ai răbdare, să nu Încerci să-ți schimbi poziția, că și Începeau apostrofările. Bucureștenii erau foarte matinali, grăbiți și nervoși. O femeie În jur de patruzeci
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nu mai pot sta atâtea ore, așa cum ascultam odată toată slujba cea minunată, cea a înnoirii; de aceea acasă totul se vopsea, se spăla, se curăța, se uda strada și curtea plină cu flori, și gardul se văruia; ferestrele se luminau în strălucire argintie. O lumină vie ne învăluia urcând treptele suferinței. Săptămâna Luminată ne duce pașii, pentru a retrăi zi cu zi treaptă cu treaptă comemorarea. Adevărat a înviat! Îți răspunde fiecare creștin, după ce a numărat zilele săptămânii legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se lăfăie la înălțimi amețitoare centrale eoliene. Frumos, foarte frumos! Exemplu de ce poate face mâna omului: nu numai să distrugă ca la noi, ci să și creeze. De fapt, acesta este rostul omului pe pământ: să creeze, să înfrumusețeze, să lumineze tot ce e în el și în jurul său. După-amiază ajungem la granița cu Austria. Aici un incident urât. Nu aveam în mașină scaun de ridicat copilul pentru a-l putea lega cu centura. Un grănicer mai nervos ne amendează cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
colț Luceafărul așteaptă. Îl vede azi, îl vede mâni Astfel dorința-i gata. El iar privind de săptămâni Îi cade dragă fata. .............................................. Cobori în jos Luceafăr blând Alunecând pe-o rază Coboară-n casă și în gând Și viața-mi luminează. Relația om-lume spirituală este palpabil descrisă de eternul Eminescu. Cunoașteți, sper, poemul „Luceafărul”. Fiecare dintre noi (sau majoritatea) cheamă „Luceafărul”, cheamă Lumina să coboare și în el, la el. Toți dorim, conștient sau inconștient, să ne „luminăm viața” Problema este
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Și viața-mi luminează. Relația om-lume spirituală este palpabil descrisă de eternul Eminescu. Cunoașteți, sper, poemul „Luceafărul”. Fiecare dintre noi (sau majoritatea) cheamă „Luceafărul”, cheamă Lumina să coboare și în el, la el. Toți dorim, conștient sau inconștient, să ne „luminăm viața” Problema este cum conștientizăm luminarea vieții noastre. Vedeți d-voastră, aici, pe pământ, avem necesități și nevoi obiective, legate de corpul nostru fizic, în concordanță cu evoluția vieții noastre. E bine să avem de toate. Numai că unii nu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
privim mai departe de necesitățile sau buiecia vieții și vom constata destul de repede că ne-a sosit și ajutorul, Luceafărul, Lumina, Echilibrul, Bucuria de a trăi. Haideți, așadar, să ne rugăm: Doamne, Doamne, ceresc Tată Noi pe Tine Te rugăm Luminează a noastră minte Lucruri bune să’nvățăm! Că Tu ești stăpânul lumii Și al nostru Tată ești. Și pe toate cele bune Numai Tu le împlinești Doamnă a Luminii, bucură-Te, ceea ce ești plină de dar, Marie, Domnul este cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
această lungă paranteză: doar de dragul de a povesti un film care m-a impresionat? Răspunsul este simplu: se pare că în substanța poveștii din pelicula inspirată de romanul lui Graham Greene se află unele date ce ar putea să mi lumineze aspecte peste care bătrânul scriitor basarabean a trecut mai repede. Astfel, amintește o singură dată de faptul că Teodora frecventa biserica. Menționează și discreția ei cvasi totală în ce privește viața de familie, ca și hotărârea Profesorului R. de a nu-i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
deșteptăciunii tale. Ar trebui mai întâi să te rogi cu umilință, ca să dobândești curăția sufletului, încât să poți primi cu toată inima credința în acest Adevăr. El îți va coborâ în suflet ca o limbă de foc și îți va lumina viața alungând umbrele îndoielii și frisonul spaimei de necunoscut...” Teodora a vorbit mai mult decât altădată. Ultimele cuvinte l-au pus pe gânduri pe Domnul R. S-ar putea ca tocmai această „spaimă de necunoscut” să fi dus la inventarea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
s-a întâmplat să-i urmărească mișcându-se lent spre cimitir, pe un câmp fără hotare vizibile, purtându-și pe umeri, fiecare, sicriul. Altădată i-a văzut, fără să se mire, cum pășesc agale pe străzile unui oraș de nicăieri, luminându-și calea cu propriile capete, pe care le purteau în mâna dreaptă ca pe niște felinare. Când și-a chemat defunctul tată la telefon și l-a întrebat unde se află, ca să meargă să-l ia de acolo, a rămas
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Tomiță observă marea lui problemă și-i promise în taină că o să se repeadă el de-acasă pînă la poalele dealului să-i aducă o plăcintă. Chiar? întrebă Vlad cu ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui Vlad se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aplecă foarte reverențios să sărute mîna mamei Ilincăi. Să fii sănătos, Virgil, răspuse ea retrăgîndu-și mîna. Lasă, nu mi-o mai pupa acum, că miros toată a ceapă și tocătură. Bine te-am găsit, Virgil, răspunse și Ilinca cu fața luminată de bucurie. Ia uite la el, mamăăăă!... Dar ce eleganți sîntem azi! Te pomenești că ai venit să ne inviți la nuntă! Virgil nu mai avu timp să răspundă, căci de grup se apropiase și Vlad smulgînd sacoșa din mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]