1,094 matches
-
le operez. Prin permutări și completări de mari goluri temporale, prin răsturnări de spații și mistuiri de prăbușiri. Coborând și iar coborând, spre un niciunde, oricând la îndemână acum, când Moartea s-a îmbunat și prinde a-mi arăta calea Luminării. Am suferit de Vichi, dar suferința mea, știu acum, nu era totuși numai suferința pierderii trupului ei, a gingășiilor ei. Era suferința, aproape ca o descojire, a pierderii hotarului dintre Lumi. Acum, eu însumi coborând în text, știu că acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și tot cândva, de la acea fereastră, în târziu de noapte, priveam Bulevardul pustiu, un râu secat, cu bezna ducându-se și ea în jos. Scursoarea de timp a multilateral dezvoltatei. Un timp buhăit, răzbuzat... Scriind la cartea aceasta, coborând întru Luminare, aproape că mă simt biruit de puterea textului de a mă ordona, de a mă descrie ca pe un altul. Eu sunt doar naratul, naratorul se află mult depărtat mie, străin, stăpânindu-mi sufletul, cuvintele, orânduindu-mi trecutul după legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
depărtat mie, străin, stăpânindu-mi sufletul, cuvintele, orânduindu-mi trecutul după legi numai de el știute. Dacă o fi având vreo lege, dacă o fi cunoscând vreo lege sau dacă va fi supus vreunei legi. Naratorul, știu aceasta acum, când Luminarea mă binecuvântează, a rămas undeva în hău de timp, în acea noapte pierdută. Poate încă nici nu s-a ridicat de la masa petrecerii, urmărind absent cum pirpiria ochelaristă înaintează cu tortul în brațe. Poate cel care mă narează așteaptă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cel care, totuși, după ciudate convenții, va semna pe o copertă oarecare. Este și nu este plăcut să simți că te scalzi în ficțiunea altuia. Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceea ce doar tu singur descoperi, doar tu singur trăiești, doar tu singur iei din această Lume. Povara ta de minune și lumină din această Lume. Nici acum nu sunt pregătit. Doar că acum mă las dus în voia acestei coborâri. Luminarea care va să vină îmi duce parcă drumul. Îmi călăuzește pașii prin risipa zilelor de demult și îmi ordonează textul trăit de mine cândva, dar scris de un altul acum. Văd acum și momentul în care m-am despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea unei dimineți care n-aș fi vrut să mă mai atingă, să-mi aducă Luminarea ostoirii. Apoi mă voi duce și voi închide ușa în urma ei. Întorcându-mă, voi privi în bucătărie. Fata cu ochelari se așezase pe scaun și mânca din felia de tort pe care mi-o adusese. Nu mă va observa. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mi-am dat seama cum reușea să transmită această senzație). E un paradox ce îl însoțește pe Ioan Lăcustă în tot ce scrie: atât de apropiat cititorului, dar foarte îndepărtat prin perpetua sa ascensiune pe versantul moral al existenței. Luminare e mai puțin roman decât mărturisire, e mai puțin mărturisire decât pur act mistic. Simt această carte ca fiind profund autobiografică. Respiră prin toți porii hârtiei suferință, împăcare, remușcare, o permanentă înfruntare între Livresc și Viață, înfruntare ce nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât cu amândoi. De aș avea trei ochi aș vedea-o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea, cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari.“)... nu cred că este o simplă coincidență... autorul Luminării a fost și rămâne un textualist pursânge, un împătimit jucător „de cărți“. Iată cum își începe naratorul discursul său, pe care-l va relua, în final, în cheie oarecum tragică: „Desfunzi o sticlă de vin sau, și mai bine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în care naratorul ezită în pragul berăriei „Gambrinus“, privind cei doi orbi care-și ling urechile, scenă de film suprarealist. Pasiunea cu care naratorul bea nu este altceva decât o îmbrățișare plină de voluptate a Morții, o alunecare semi-conștientă întru Luminare, o luminare despre care acesta nu știe nimic pe moment, dar care-și promite intrarea triumfală/blândă în scenă. Ce este textul? Textul ar putea fi alunecarea în propria viață, puterea de a înregistra cu detașare amuzantă (care nu exclude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
naratorul ezită în pragul berăriei „Gambrinus“, privind cei doi orbi care-și ling urechile, scenă de film suprarealist. Pasiunea cu care naratorul bea nu este altceva decât o îmbrățișare plină de voluptate a Morții, o alunecare semi-conștientă întru Luminare, o luminare despre care acesta nu știe nimic pe moment, dar care-și promite intrarea triumfală/blândă în scenă. Ce este textul? Textul ar putea fi alunecarea în propria viață, puterea de a înregistra cu detașare amuzantă (care nu exclude uimirea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-o poveste ce te privește din ce în ce mai puțin. Imaginea naratorului privindu-se din afară este o fantomă bântuind romanul înainte și înapoi. De altfel, scena recurentă a ezitării din pragul cârciumii este mereu (cu excepția primei relatări) filmată oarecum din spatele protagonistului. Luminarea lui Simion, naratorul, nu este altceva decât coborârea în infernul textual al propriei vieți. Iubirile sale, în special cea cu Ester (un alt centru al textului), sunt ratări pe drumul către Luminare. Există ceva în afara voinței, un drum care necesită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mereu (cu excepția primei relatări) filmată oarecum din spatele protagonistului. Luminarea lui Simion, naratorul, nu este altceva decât coborârea în infernul textual al propriei vieți. Iubirile sale, în special cea cu Ester (un alt centru al textului), sunt ratări pe drumul către Luminare. Există ceva în afara voinței, un drum care necesită la fel de multă abnegație precum o viață „normală“ o cere. Vă amintiți chinurile Consulului din Sub vulcan? Scrisorile sale, de dragoste, din cârciumă, niciodată trimise? Personajul lui Ioan Lăcustă își anticipează actele ratate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Romanul lui Ioan Lăcustă aduce, pentru mine, ceva cu totul nou: problema tipului moral. Poate că vi se pare un subiect demodat, însă tocmai faptul că ne uimește problematizarea aceasta demonstrează cât de mult ne-am îndepărtat de subiect: naratorul Luminării nu judecă, dar are puterea de a spune „Am știut, de la bun început, că cineva cunoscut de mine nu are talent, dacă nu are caracter. Nu mă interesau ceilalți scriitori. Nu trăiam în preajma lor, nu le știam faptele, gândurile, viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vină că eu sesizez mai greu. Nu mi se pare însă un motiv destul de important pentru a rata ziua lui Mirciulică. De ce ar suferi el de pe urma unor neînțelegeri? Scoase un băț de chibrit și aprinse cu o expresie de mucenică luminările tortului. Îi zâmbi după aceea lui Cristescu cu aerul unei persoane bine educate care știe să primească plină de curaj orice situație. ― Nici măcar nu sânt supărată pe dumneavoastră. Vă rog să mă credeți. Știu că n-ați vrut să-mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără vârstă, sprintenă și grațioasă, ci o străină. O străină cu chipul sleit, obosită și tristă. Șopti, fluturîndu-și absentă degetele într-un ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de un verde-mineral ca otrava. ―------------------------------------ Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mergem toți, ori nici unul. ― N-ai să-mi dai dumneata lecții, tinere! În ce te privește, faci ce poftești. ― Nu trebuie să ne certăm, interveni domol Melania Lupu, nu se cuvine, și făcu semn spre odaia lui Panaitescu. Se vedeau luminările aprinse, sicriul. Sculptorul închise ostentativ ușa. ― Mă indispune! ― Să nu luăm foc, aveți grijă, domnule Matei. ― Unde dă Dumnezeu! Își reluă ideea: Nu putem continua în condițiile astea. ― Dumneata, tinere! Eu pot foarte bine! ― "Tinere"! Ia mai slăbește-mă, neică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru iarnă. 265Ca furnicele la moșoroi s-adună. 266Cel ce se scoală din somn, după ce-și freacă ochii, își aduce - aminte de ceea ce a văzut în somn. 267Adevărul, ca ochiul, cum îl legi, nu-l mai vezi. 268Adevărul ca luminarea, până nu sufli în ea nu-și pierde lumina sa, așa și adevărul, până nu-i sufli minciuni, el nu se stinge. 269Minciuna ca norul întunecă adevărul, iar buna înțelegere, ca soarele îl discopere. 270Cel ce-și ascunde adevărul său
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și iarăși de vânt se sparge. 293Omul ca umbra, îndată piere cum îi lipsește lumina. 294Omul ca un suflet, cu un mort în spinare, ce-l poartă ca pe un orbeț. 295Omul ca vremea, când veselă, când turburată. 296Omul ca luminarea, când luminează, atunci se sfârșește. 297Omul ca plosca, nu se caută pe din afară, ci ce înlăuntru are. 298Omul ca dobitocul, cel mai slab se supune la jug, cel mai tare nici cunoaște ce e jug. 299Omul cu cap ușor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
380Omul face banii și banii pe om. 381D-aia n-are ursul coadă. 382Lacomi la bogăție și săraci la minte. 383Dacă nu ți se trece vorba, nu-ți răci gura. 384Are chiag la inimă. 385Stup neretezat. 386Arc de moară. 387Scrie pe luminare pentru neuitare. 388Scrie pe gheață până dimineață. 389Tu-mprumuți nuiele, gardul se prăpădește, datoria nu putrezește. 390Cum erea, bună rea, îmi făceam treaba cu ea. 391De copii, de barbă și de coate goale să nu te plângi niciodată. 392Răsare unde nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și mai odihnitor somn, pe care îl dormiseră cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o precizie incredibilă, de parcă toate angrenajele din carne și oase și-ar fi donat Întreaga vlagă ochiului suveran. În acest port ai cărui locuitori fuseseră doborâți de o maladie teribilă, numai paznicul farului rămăsese viu, continuându-și zilnica trudă a luminării, descoperirii și ghidării. Dintr-un mizantrop, mă transformasem Într-un curios, Însă oare nu aceeași dorință de-a ști Împinge miniaturala cameră video prin ungherele trupului și azvârle naveta spațială În cosmos? Ce este, În fond, vă Întreb, microscopul decât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sex ori, cum a snopit în bătaie vreun nenorocit, care a îndrăznit să treacă pe terenul bisericii, sau lucru de ultimă oră, își fac radiouri și televiziuni cioplite din dragostea de a fi vedete. Dacă popii ar fi în fruntea luminării maselor, dacă ar lupta pentru ridicarea credincioșilor din mocirla unde i-a aruncat puterea, dacă nu ar fi atât de avari după bunurile lumești, dacă și-ar închina de adevărat viața lui Dumnezeu, nu aș avea nimic de zis pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
al stilului și frecvența procedeelor retorice, scriitoarea mizând mai mult pe discursiv decât pe sugestie, deși începuturile ei stau indiscutabil în strânsă legatură cu epoca de înflorire a poeziei noastre simboliste. Intențiile Hortensiei Papadat Bengescu merg însă mai curând spre luminarea adâncurilor inconștiente decât spre aproximarea lor prin mijloacele metaforei. Figurația e pusă în slujba demersului investigativ, introspectiv și mult mai puțin în slujba efectelor estetice. Dacă totuși textul produce impresia de estetism și artizanat stilistic, ea se datorește într-o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
spirituală este palpabil descrisă de eternul Eminescu. Cunoașteți, sper, poemul „Luceafărul”. Fiecare dintre noi (sau majoritatea) cheamă „Luceafărul”, cheamă Lumina să coboare și în el, la el. Toți dorim, conștient sau inconștient, să ne „luminăm viața” Problema este cum conștientizăm luminarea vieții noastre. Vedeți d-voastră, aici, pe pământ, avem necesități și nevoi obiective, legate de corpul nostru fizic, în concordanță cu evoluția vieții noastre. E bine să avem de toate. Numai că unii nu se mulțumesc cu necesarul și vedem
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
opiniile nici când tata i-a uimit pe învățători, în ciuda faptului că mergea, practic, la școală doar un trimestru, pe timpul iernii. În acea vreme, școala din Lisa nu era o instituție de stat. Autoritățile habsburgice nu se arătau preocupate de luminarea satelor românești. Se mulțumeau să strângă dările și să trimită jandarmii pentru păstrarea ordinei. În schimb, pe cheltuiala unui comitet de la Sibiu, al fostului Regiment grăniceresc român, se organizase o rețea de școli în satele de la poalele munților Făgărași. Acest
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]