14,805 matches
-
Uitarea se produce fără dorința sau voința noastră. Uitare Uitarea este benefică în unele cazuri și dăunătoare în multe altele. Risc Cei ce cred prea mult în fidelitatea memoriei riscă să fie dezamăgiți. Tristețe Și cele mai senine și mai luminoase zile sunt înnegurate pentru un suflet trist. Bucurie Adevărata bucurie pentru om este aceea care iradiază din sufletul său. Sfat Nu aștepta dărnicie de la avar și clemență de la tiran. Frustrare Frustrarea afectivă pe care o trăiesc copiii orfani ori abandonați
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
specific, personalitatea umană este produsul mai multor școli (școala familiei, școala instituțională, școala vieții) precum și al autoeducației. Liniște Cel cu conștiința curată Nu are a se teme niciodată. Priviri Persoanele cu priviri tainice, alunecoase au ceva de ascuns. Privire Privirea luminoasă, deschisă este expresia sufletului curat. Cinstea Cinstea este o trăsătură de caracter demnă de...toată cinstea. Rugăciune Rugăciunea este izbăvitoare atunci când pornește din adâncul sufletului. Meteahnă Nu există om fără să aibă măcar o meteahnă. Victime Victime ale alcoolismului devin
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mai greu de suportat decât pedeapsa. Prețuire Mama și Patria sunt două lucruri sfinte care trebuie respectate și prețuite oriunde și oricând. Grav Cel ce nu-și iubește mama și țara natală nu are nimic sfânt. Gânduri Gândurile omului sunt luminoase sau înnegurate după cum îi este starea sufletească din momentul respectiv. Culori Bucuria și tristețea sunt cele două stări sufletești care colorează viața psihică a omului. Manifestare Modul de exteriorizare a trăirilor psihice ale individului este determinat de temperamentul său. Diademă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Nu adânci suferința unui suflet amărât. Ușurează-i-o dacă îți stă în putință! Sănătate Pentru sănătatea psihică nu transforma orice necaz într-o dramă. Trai În multe situații stă în puterea noastră de a ne face traiul întunecat sau luminos. Împovărare Prăpăstioșii și veșnicii nemulțumiți își împovărează viața cu pericole și dificultăți imaginare. Îndemn Tratează neajunsurile și întâmplările neplăcute ale vieții la valoarea și importanța lor reale, pentru a avea un trai echilibrat. Culori Modul de a vedea viața în
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
a răspuns când am bătut la ușă era scund, încovoiat de artrită, cu ochelarii alunecându-i pe nas și un păr cărunt și hirsut, îndeajuns de lung pentru a-i atinge gulerul, într-un chip nu tocmai elegant. Doar ochii luminoși l-ar fi distins într-o mulțime și zâmbetul care îi lumina acum fața: ŤOh, sunt atât de hoppy să te vădť". Nu sunt fragmente dintr-un roman al cărui erou se numește Eliade, ci câteva tușe ale imaginii omului
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
Alexandru Bucur De ce se întâmplă, toate câte se întâmplă? Pe scurt: în primul rând fiindcă trăim în "fascinanta și eterna" Românie. Fiindcă "revolta din "89" ne-a surprins cu construcția socialismului luminos încă neterminată. Fiindcă "Lumea lui Caragiale" a redevenit actuală: dezordinea de bazar a unei puteri generată de alăturări întâmplătoare conduce la un "talmeș-balmeș" care generează și existența, cât și formele de exprimare (M. Iorgulescu, Eseu despre lumea lui Caragiale, 1988
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
este această gîlceavă a pictorului cu scriitorul, din care se conturează, în cele din urmă, statutul primului autor al cărții lui Gheorghe Crăciun: formulez ce văd. Acesta relatează numai ceea ce se circumscrie cîmpului său de vedere; realitatea este o pînză luminoasă pe care ochiul percepe nu doar elementele acesteia, ci și "prezentul interior" al eului: Vlad Ștefan scrie o proză care se naște din performanța privirii sale. Una dintre narațiunile care îi aparțin se intitulează Cal pe deal lîngă satul Nereju
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
plătit în viitor la nivelul speranțelor sale. În locul unei evoluții firești, Chivu a fost atras în plasa gândirii de tip mafiot, pentru care nici o afacere nu poate fi rentabilă dacă nu are duhoarea respingătoare a unui "tun". Un singur aspect luminos în toată această murdară afacere: canalul de televiziune Boom va transmite preferențial, și în sezonul viitor, meciurile lui AS Roma! Meciuri la care mă voi uita de dragul lui Totti, De Rossi, Mancini, Perotta sau Tavano, și abia în al unsprezecelea
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
rezistenții și luptătorii anticomuniști au apărut ca ciupercile după ploaie, atribuindu-și acte eroice despre care nu a știut nimeni vreodată, adevărații disidenți au șocat prin bunul lor simț nevindicativ, prin asumarea trecutului cu un zâmbet trist și prin privirea luminoasă ațintită spre viitor. Nu un martir al temnițelor comuniste precum Corneliu Coposu, ci un zelos susținător al regimului abia lichidat, Silviu Brucan, a avut ideea mascaradei judiciare de la Târgoviște. În ceea ce-l privește pe seniorul politicii românești din primii ani
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
nepăsător iar când sfârșea în cele din urmă în mare, adormea mâhnit și fără nici un chef să sfideze cu discu-i roșu noaptea spuzită cu stele, stele aprinse și fericite în învolburarea lor, prinse laolaltă într-o plasă deasă de insecte luminoase. Nimic nu se clintea în afara pământului însuși care-și schimba decorul în fiecare dimineață. M-am gândit să-i scriu tatei o scrisoare. Aici oamenii mor și nu știu cum mor. N-am văzut niciodată o asemenea ploaie. La ce serveau scrisorile
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
cerea, iar și iar, Le Temps des cerises: ..."cerises d'amour /aux robes vermeilles /tombant sur la mousse /en gouttes de sang..." Terence traducea pentru vecinii săi; înlocuind "cireșe" cu "rodii", era aproape un catren de Omar Khayam. Această melancolie luminoasă îi vrăjea pe beluci. Saadik venea întruna să ne umple paharele, arătându-ne de la cine venea tratația: moșnegi curăței care se înclinau, la masa lor, cu mâna pe inimă. Se pornise un pic de vânt; armeanca se așezase ștergându-și
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
speculară în durată, în cauzalități și conexiuni. Să-i urmărim cîteva aspecte. începutul e chiar numele auctorial întors pe față și pe dos ca o mînecă, cu contribuția (imaginară) a Adrianei Babeți, care-l interoghează pe eseist, alintîndu-se ("Luco, ești luminos, așa cum îți spune numele? Sau întunecos?"), ca și a fratelui mai mic, care obișnuia a-și anexa numele de familie obiectelor, în registru hipocoristic: "Măsuța Pițu, Blidișor Pițu, Știobuleț Pițu, Calendar Pițu, Scăunel Pițu". Ba îl aplica și organelor corpului
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
până în ziua de azi n-a făcut decât să le prelungească, în armonioase polifonii, inconfundabilul ton fundamental. Mi-a plăcut, ani de zile, să citez, cu diverse ocazii, multe dintre versurile acelui ciclu de neuitat și, mai ales, unul de luminos ecou platonician: "Odată am știut să zbor, odată, / Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte". Îl reiau acum fiindcă îmi pare că, dincolo de încărcătura emoțională a momentului evocator, concentrează ceva esențial pentru definirea particularului sentiment al lumii pe care întreaga
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
fiică, ar vrea să fie eutanasiat. Fără prea multele complicații etice, inutile, ale actului medical... Ca să nu închei pe această notă neagră cronica la o carte "cu de toate", imprevizibilă de la prima la ultima filă, să citez un pasaj mai luminos, o scenă foarte nostimă relatată de fostul figurant-șef de pe scena Teatrului de Operetă. Suntem pe vremea lui Ion Dacian: "Vine într-o zi la mine casierița teatrului, o persoană foarte drăguță și serviabilă, și-mi spune că a obținut
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
de lângă noi cu clipe de farmec și alint, cu gesturi care ne împiedică să fim singuri. Și poate că mai e nevoie de poveste și pentru altceva. Ficținea ne ordonează, instituie o ierarhie a sentimentelor trăite, armonizează umbrele cu fulgurațiile luminoase, separă semnificantul din zgura derizorie." (p. 233) Romanul lui Daniel Drăgan Umbra Marelui Protector este o carte bine scrisă, extrasă din stricta noastră contemporaneitate. Chiar dacă unele teme și personaje dau, uneori, o senzație de déja lu, romanul se citește cu
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
și rănit aproape organic de tot ceea ce este agitație măruntă și simplă gesticulație suficientă sieși, pictorul, profesorul, observatorul și judecătorul Ion Lazăr nu înțelege spațiul artei ca pe un simplu poligon de încercare, ci ca pe un punct concentrat și luminos în care ființa umană își descarcă energiile necheltuite încă după marele act al Creației și în care privitorul de rînd se edifică inițiatic și se împărtășește mistic. ION Nicodim: creator de spectacole vizuale, fără prejudecăți în ceea ce privește expresia, tehnica sau genul
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
savantului, cu tot ce a avut ea sublim (generozitatea lui Eliade, despre care scrie la un moment dat și Virgil Ierunca, ține deja de domeniul legendei), dar și șovăielnic. Una peste alta, Paul Barbăneagră îi face istoricului religiilor un portret luminos, admirativ, care corectează multe dintre locurile comune care continuă să circule pe seama sa. Astfel, în pofida a ceea ce se spune despre el, Eliade venea la biserică și era profund credincios. Problema era că el nu putea să pledeze public pentru religia
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
suflu cinematografiei iraniene. Războiul, cealată temă a regizorului, ne aduce mai aproape de o umanitate chinuită, dar și de una ignorată într-un fel în care inocența și cruzimea se regăsesc în momente de o frumusețe inexplicabilă. Lumea lui Ghobadi este luminoasă într-un fel unic, aproape fără speranță, ca un ceas care va bate numai anumite ore ale unei copilării blocate într-un limb al ororii.
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
postul meu din Covasna. Era de preferat să nu mă gândesc la asta. Aveam scutece, ceai de anason, iar afară începuse să se încălzească neașteptat în acel miez de decembrie 1989. Pentru câteva luni, puteam să întorc spatele acelui viitor luminos de care îmi era atât de frică." (pp. 137-138). Cu O zi din viața Alinei Viktorovna, contribuția Alinei Radu, ne întoarcem de la etapa biografică a tinerei mame la cea, proaspătă și simpatică, a elevei de liceu în anii '80. Textul
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
Lucru firesc, în opinia președintelui, întrucât "nici unul dintre ei n-a uitat, nu poate să uite câte armate de spini și hârtoape, cât de lung hățiș înverșunat și câte întunecimi au stat proptă în calea aceasta care azi se deschide luminoasă și tot mai făgăduitoare pe viitor". Toate acestea și încă altele le-am putut afla din ziarul "România", oficios al Ministerului de Interne și condus, grație acestuia, de Cezar Petrescu. Alte ziare n-au avut atunci timp și spațiu pentru
Din activitatea S.S.R. by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8194_a_9519]
-
de facturi complet diferite, atrag atenția asupra unor veritabile talente prozastice, insuficient exploatate până acum. Reconfirmări avem la Adriana Bittel (Servus, Reghina), Mariana Codruț (într-un dialog cu Gertrud B.: " Atunci am învățat să renunț"), Sanda Cordoș ( Din umbra viitorului luminos) și Doina Ruști (Ginecologii mei). Texte bune scriu Anamaria Beligan (Halatul Veronicăi), Nora Iuga (Scrisoare către un prieten), Simona Popescu (HoRor! Cool!), precum și - încă două surprize - Mihaela Ursa (O poveste de fată) și Otilia Vieru-Baraboi (A-ha). Proiectul coordonatorilor se
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
Rod al unei conștiințe exasperate de evoluțiile post-decembriste ale socialului românesc, volumul își de-pă-șește, prin unitatea viziunii și prin reala sa li-te--raritate, condiția dată, aceea rapsodică, fragmentară. Ceea ce reușește să coaguleze este un întreg, o prismă descompunând și recompunând spectrul luminos, prin alternanța fărâmelor coloristice (adesea cu tentă sumbră) și a sintezelor cultural-filosofice, ce iluminează în chip neașteptat contextul, adesea derizoriu. Unitatea viziunii, permanența unor criterii îl deconspiră pe cărturar, ca și pe "ortodoxul practicant" (după propria-i mărturie). Din amănunte
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
și rănit aproape organic de tot ceea ce este agitație măruntă și simplă gesticulație suficientă sieși, pictorul, profesorul, observatorul și judecătorul Ion Lazăr nu înțelege spațiul artei ca pe un simplu poligon de încercare, ci ca pe un punct concentrat și luminos în care ființa umană își descarcă energiile necheltuite încă după marele act al Creației și în care privitorul de rînd se edifică inițiatic și se împărtășește mistic. Indiferent dacă este vorba de creația propriu-zisă, de arta restaurării, de pictori, de
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
sens și cu o singură morală, lipsite de ambiguități și de tropi spectaculoși, exersate într-o prozodie cât se poate de facilă, dotate cu personaje exemplare. Asta sunt, în mod tacit, Cânticele mârlănești. Cu singura deosebire că scenariul pozitiv și luminos al catastrofelor estetice semnate de Eugen Frunză, Dan Deșliu sau A. Toma se dă de trei ori peste cap, devenind cu adevărat lugubru. Conservând - voluntar și malițios - stilul epocii, Florin Bican restabilește una după alta datele morale ale perioadei proletcultiste
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
și care are propriul său rol dramaturgic. Kieslowski nu folosește culoare într-un sens estetizant, somptuos ca la, spre exemplu, Peter Greenaway, ci într-un sens muzical, impresionist. Culoarea prezentă nu pe pînză, sau reificată în obiect, ci ca efect luminos, vivant, vibrant răspunde în ecou emoțiilor: tenta albastră a asfaltului șoselei, reflexul albăstriu al lămpii pe chipul Juliei, hîrtia albastră în care e învelită acadeaua cu care se joacă Anna cu puțin înainte de accident, reflexul apei în bazinul în care
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]