573,328 matches
-
limbile pământului a fost o ușurare și o binefacere pentru toți. după unii chiar asta ar fi fericirea după unii zic după unii - e noapte cu palmele-mi mătur cifrele de pe pleoape și cu patru ochi văd vocala imensă a lunii.
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
ar fi ăla un „arbore" bonsai? Unde mai pui că cine știe ce răuvoitor ar putea ironiza că chiar țara noastră e una bonsai... FLASH 1 lumină puternică de scurtă durată însă de cum încremenește devine vădit materială și de lungă durată - o lună și ceva de vară floarea soarelui-flash. 2 nu pentru prima oară scriu atât de scurtisim - chestiune obișnuită deja la care pot adăuga doar că poezia e mereu imprevizibilă poate plictisi dacă îi pretinzi să fie mai mult decât fastuoasa reprezentație
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
penumbra odăii: O roșie jucărie de tîrg. Si pare fierbinte Sub razele reci. Mîna îmi îngheață. Cînd o cuprind Mi se aburește răsuflarea. Stalactite la marginea cîmpiei Valuri de gheață Ghețari Si eu implorînd Piatra fierbinte în razele reci ale lunii Cu chiciura în gene Cu gura lipită de cenușiul înghețat. Semne Umbroase, genele tale bat aripi Peste obrajii mei Laolaltă - semnele faste - în umbra mîinii mele Altă umbră Bucuria Sfidează Viețile noastre Semnele faste Sunt așezate Nu ne vom pierde
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
mai găsesc o poartă Ce se-ngustează tot mai mult Pînă ce corpul meu șerpesc mă lasă Prinsă-ntre orizonturi ce se strîng Pe pielea mea, întocmai ca o plasă. Cu gura lipită de cenușiul înghețat Piatra strălucește în lumina lunii Chipul Său necunoscut Revolta La auzul greierilor în șanț Ai trei gropi umbroase Acoperite cu crengi Si iarbă Unde cîntă greierii Locuința ta e pe un mal alb E pe un abur lăptos Visat pe o icoană Din care se
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
Vladimir Streinu În primăvara anului 1970, cu câteva luni înainte de dispariția sa, Vladimir Streinu încredința Editurii Eminescu dreptul de a publica o parte din poeziile sale, scrise între anii 1921-1930 și 1950-1970. Ritm Imanent, apărut în 1971, a fost alcătuit de mine, conform unei liste selective de titluri, hotărâtă
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
prea mult soare, Durerile să ni se înfrățească Si să plângem stele căzătoare. 1922 Texte Texte jos, deasupra texte, Numai viață, ce mai este! Noaptea-așterne text de stele Cu majuscule-ntre ele Si pe-o margine de zare Stă pecete luna mare. Cadru-și scrie textul verde, Ci-nțelesul i se pierde Ca o fugă, e și nu e, Prin hugeac, de ciută șue Si tot litere-nflorate, Ca-n bucoavne ferecate, Valurile universe, Iute scrise, iute șterse. Autorul cărții Lume
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
stă pieziș, trîntit pe-o rînă, în dîmb Sau, poate, foișorul ce-am durat, Ca vechiul turn din Pisa, cată strîmb? 1955 Noul Saturn Inima cedrilor sacri nici ea Nu e mai prinsă ca inima mea. Ceasul și ziua și luna și anul, Cercuri pe ape, ce nu-și văd limanul, Hore pun și mișcătoarele inele Limpezi în jurul inimii mele. Umbra, ca limbă de ceas, îmi dă raotă, Roată cu spițe de noapte-ncheiată. Scrînciobul naltelor reci constelații Suie și cade-n
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
regi bătrîni ai unui nevero s i m i l nord. Sburliți în scuții limpezi, acestor aprigi timpi Le-am da simbolul, floare dințată fără milă, Ne-am închina în taină la stelele cu ghimpi Si-ariciului de raze al lunii lui Undrilă. 1951
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
cu omul. Cîrtița cu cheiță Frumoasă ca un pahar îngrijorat la colțul mesei ea are două feluri de mers, niciunul pentru mine, rasă, tatuată și îngustă-n șolduri cum e literatura scrisă la parter și publicată un etaj mai sus luna mică își plimbă pe cer juponul cu spițe, cîteva stele zgîriate cad în cutia milei la ziuă, am noroc să descopăr un gram de cianură sub podea așa cum copiii se roagă unui tată plecat să le aducă o cîrtiță cu
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe ceva ce crește înăuntrul unui substantiv pe care-l luminează Luna născută din ovare de pămînt - femeia despre care scriu. Hamleta - distrugătorul ei este chiar Hamlet, un prinț ce joacă rolul unui biciclist căzut în aceeași buclă în care locuiesc un rege și un biet om. Un cîine care latră toată
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
Petru Cârdu L-am văzut pe Cioran pe bicicleta blindată huruie între două claruri de lună violete înainte - înapoi pedalează spre Dumnezeu în care ar vrea să creadă dar numai ca un exilat în singurătatea nopții Am zărit mâna celui care așterne clarul de lună în tabloul lui Francis Bacon de pe Dealul Vârșețului cât timp serviciile
Bicicleta Cioran by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/6351_a_7676]
-
văzut pe Cioran pe bicicleta blindată huruie între două claruri de lună violete înainte - înapoi pedalează spre Dumnezeu în care ar vrea să creadă dar numai ca un exilat în singurătatea nopții Am zărit mâna celui care așterne clarul de lună în tabloul lui Francis Bacon de pe Dealul Vârșețului cât timp serviciile secrete ale primăverii nu-l iau în urmărire generală l-am văzut pe Cioran pe bicicleta blindată Încearcă să învârtească străzile ca pe niște pedale lipind afișe pe rugăciunile
Bicicleta Cioran by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/6351_a_7676]
-
Încearcă să învârtească străzile ca pe niște pedale lipind afișe pe rugăciunile către Dumnezeu încetinește trecerea timpului prin fulgere și tunete Aleargă între doi copii nenăscuți în realitatea spumegând urmărindu-și propriul umblet de la potop până sub clarul violet de lună
Bicicleta Cioran by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/6351_a_7676]
-
genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă auzul moale prins în placenta unei limbi mult mai mari degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul cu lumina lunii cu tot. fiecare ascunde în fond ceva în sîngele său o piramidă tulbure cu vîrful îngropat ori transparentă înveșmîntînd o grămăjoară albă de oase. ceva ce-ți iese în cele din urmă pe piele ca o cerneală simpatică, pe degetul
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
cum să mă deschid voluptuoasa că o lalea la soare, în timp ce înăuntrul meu plesnesc una cîte una nebunele negre, mustoase. Apoi vine și se lipește de mine, seducătoare, pasionala, hrănindu-mi ridurile vorace. Dansăm împreună. Dansul ciumăfaielor sub clar de luna. *** Mi-am dorit dintotdeauna să fiu altcineva, să mă trezesc dimineața, să mă uit în oglindă și să nu mai fiu eu, ca să scap de privirea hăituita a mamei, de privirea ei de animal care nu pricepe nimic din ce
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
context A domnițelor S-a dovedit a fi O pură întâmplare. După un dans nebun, Venise furtuna; Clopotele au bătut a prăpăd, Apoi fulgerele s-au îndepărtat. Muzica era La fel de zgomotoasă... Domnițele, Atunci, S-au și trezit Ascunse după razele lunii... Tocmai plecată să-și cumpere Nestemate. D Lestine iterare Peste râuri de argint Peste râuri de argint Am construit poduri Zburătoare De argint Cărări, Drumuri de argint Am rânduit În întreg ținutul. De argint Chiar în mileniul Acesta, Am sădit
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
melcii-paji Prin coridoare strimte, odăi întortocheate Și îți suflau în roua paloarea din obraji Elfi cu trompete-nguste sub flamurile lațe. Iar eu, purtat de-o mîna de-azur, cerșeam întruna Să-ți mingii sînii proaspeți și mai rotunti că luna...
Ca un răsfăț anume era trezitul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6666_a_7991]
-
cu mușchii-ncordați și cu venele îndârjite, iar volanul din mâinile lui părea un tufiș în flăcări. - Am fost abandonați, a spus, surâzător și pierdut și m-am gândit că portbagajul e plin cu nitroglicerină. - Am fost abandonați, și nici luna nu o să se mai arate pentru multă vreme. Poem lui Gabriel Daliș se va vedea cu timpul - nasul, bărbia, pomeții, umflate nesănătos, aceeași paloare tot mai vizibilă cu fiecare iarnă, mâna osoasă bâjbâind în căutarea unui perete seara, mirat că
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești, văzând pământul ca un sâmbure, eu rodeam sfoara, și degeaba. tot legat de piciorul mortului
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
trecut și a chemat, trecând? înrădăcinați cum suntem în terra firma departe de laolaltă aruncăm între noi firul îl întindem umbra lungă a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin de otrava care ne-a hrănit când foamea ne-a ajuns cu adevărat din urmă. Carnea
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
a triangulării cade în pământ nedesțelenit Scriere citire Vorbeam cândva aceeași limbă încăpeam în respirarea unui singur cuvânt luna plină de semințe ne hrănea cum a hrănit in illo tempore limba primului poet. Pe urmă am văzut fața cealaltă a lunii pântecul plin de otrava care ne-a hrănit când foamea ne-a ajuns cu adevărat din urmă. Carnea literelor, lumină umbră noi am cunoscut-o într-o limbă pe care o vorbeam ca pe apă atunci dar ea apoi nu
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
suprapămîntene tzone e ceasul de aur cu ore de aur cu minute de aur și cu secunde de aur care ține în viață poezia română tzone e poetul care se spală pe mîini și pe față numai cu apă de lună și care bea ori de cîte ori i se-ntîmplă să moară apă de lună tzone nu e celan tzone nu e foarță zis și șerban nu e popescu zis și cristian tzone e un vulcan activ și foarte periculos pentru
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
și cu secunde de aur care ține în viață poezia română tzone e poetul care se spală pe mîini și pe față numai cu apă de lună și care bea ori de cîte ori i se-ntîmplă să moară apă de lună tzone nu e celan tzone nu e foarță zis și șerban nu e popescu zis și cristian tzone e un vulcan activ și foarte periculos pentru limba română de ieri și de azi dar mai ales de azi și de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
gura de carne a limbii române tzone e numele care nu are nevoie de laudă dreaptă sau strîmbă de gură românească aproape ori departe de el ca să înflorească și să strălucească tzone e poezia română care crește înaltă pînă la lună direct de pe străfundul mării negre cum crește iarba verde pe cîmpia română așa crește poezia lui tzone de pe lună pînă pe dedesubtul mării negre tzone nu e tzara tzone nu e vinea tzone este țara lui tzara și a lui
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
gură românească aproape ori departe de el ca să înflorească și să strălucească tzone e poezia română care crește înaltă pînă la lună direct de pe străfundul mării negre cum crește iarba verde pe cîmpia română așa crește poezia lui tzone de pe lună pînă pe dedesubtul mării negre tzone nu e tzara tzone nu e vinea tzone este țara lui tzara și a lui vinea mai degrabă din cer decît de pe pămînt tzone este poezia supremă din țara lui tzara și a lui
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]