1,582 matches
-
era exact. 353 {EminescuOpXIII 354} {EminescuOpXIII 355} S-a văzut în urmă că nu numai puterile nu primiseră Comisiunea Mixtă, dar o respinseseră. D. V. Boerescu afirmase ceva inexact, dăduse o informație lunecoasă reprezentanților României, pentru a-i face să lunece ei înșii pe terenul anteproiectului. Toate puterile s-au și rostit în favoarea Comisiunii Mixte și a intrării Austriei în această Comisiune, zicea d. Boerescu. Astfel fiind, noi am rămânea izolați daca am stărui în opiniunea emisă în sânul Comisiunii Europene
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cobora, ci levita ca un nor în lumea aceea spectrală, prin grosimea colosală a fricii, peste copacii ca niște gheme de. mațe și peste turle de gheare. Verdele stins, veninul opalescent devenea tot mai dens, urletul împietrit tot mai universal... Luneca deasupra unei mari și înfiorate planete, prin imperii de disperare ce fulguiau ca o ceață, când compactă, când rarefiată în jurul lui. Imense turnuri cu gemulețe sticlind în amurgul verde aveau pe cupolele din vârf statui cu fețele-n palme, femei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cap de dragon sub care - acum observă și fata - se desena, caligrafiat cu volute fastidioase, același M de pe toate firmele lui Monsieur Monsu. Din pungă, deasupra colțișorilor hârtiei cafenii, ieșeau tije ciudate, ca niște șuruburi foarte lungi, pe elicea cărora lunecau fluturași de metal, apoi margini fine de eprubetă, dispozitive nichelate ca niște clești sofisticați... Negresa traversă repede, țocănind pe tocurile pantofilor ei de piele de hatterie, peste care se revărsa laba lată, vânătă, a piciorului. "Acum putem merge, avem tot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Moartea, ce ținea cu-o mână hățurile cailor mascați, cu panașe de struț în frunte și acoperiți cu valtrapuri grele, iar cu cealaltă sprijinea pe genunchi un mare ornic sclipitor, de alamă plină, cu un pendul lustruit ca oglinda ce luneca lent, la dreapta și la stânga, sub un clopot de sticlă. La urmă de tot trecu carul Justiției, nu fiindcă dreptatea ar fi șchiopătat în amărâta țărișoară dunăreană (cum și începuseră să rânjească unii din gloată), ci pentru că una dintre roți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
colții curbi, înspăimîntători și limbile bifurcate de-o parte și de alta a marelui tron. Deși total încremenite, în afara unei înfiorări aproape nevăzute a solzilor de peruzea, fiarele erau fără putință de tăgadă vii, și limbile elastice, umede, șuierătoare le lunecau uneori din boturi, mirosind cu vârfurile ascuțite spătarul caprei și surtucul vizitiului. Pe tron stătea singuratică o femeie cu fața dată cu pudră de marmoră. Pudră de marmoră avea și pe piept, și pe brațele rotunde. Buclele-i erau ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apă violetă, luminat doar, stins, clar-obscur, de flăcăruia de gaz a cazanului. Copilul, pe ale cărui tâmple curg șiroaie de sudoare, își privește mirat o mânuță. A patra felie era ca un tablou olandez: zeci de patinatori în straie colorate lunecând pe gheața verde a unor iazuri. Sălcii încărcate de zăpadă pe maluri. Foarte departe, aripa neagră a unei mori de vânt. Unul după altul căzură pe podea, scoase din grosimea marelui cub, vreo sută de covoare, fiecare cu imaginea sa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păpușă mecanică (și ochii săi, care nu clipeau, se dovediră a fi de un verde mîlos), se înclină ușor, făcând ca pliurile togii sale să-și modifice curbele și punctele de catastrofă și, înălțînd către cer lira pe brațul stâng, lunecă degetele mâinii drepte pe cele șapte strune, stârnind o rumoare armonioasă. În același timp, cu aceleași mișcări rotunde și lente, de pantomimă, lăsă capul pe spate și risipi spre boltă un fragment de cântare, un parlando abia murmurat, într-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încă, dar lumina era mai posomorită, învăluind priveliștea într-o mai adâncă melancolie. Stătea să ningă. Oricât ți-ai fi rotit privirile împrejur, nu se zărea țipenie de om. Maarten își legă patinele, își luă iar traista-n spinare și lunecă mai departe pe gheața cenușie. De foarte departe se auzeau bufnituri înăbușite: cineva tăia lemne. Patină fără gânduri, cu câinele alergând după el, câteva ceasuri, simțind mai mult decât văzând cum se întunecă tot mai tare. O clipă, norii se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un bob de mazăre atârnând în scrotul ei de os, înconjurat și ocrotit de marele fluture sfenoid. Și totuși, bătrân rege orb stăpân pe hormoni și pe vise, ochiul încrustat în craniul lui Maarten îl făcea acuma să crească. Băiatul luneca pe gheața verde lăsând dâre tot mai lungi înapoi. Mușchii corpului îi deveneau mai puternici, spinarea i se lățea, păr aspru și uscat îi țâșnea la subțiori și între picioare. Ouăle lui cât cele de porumbel creșteau acum în volum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
maturitatea, și care diminuează într-o coadă tot mai îngustă, în fiecare clipă a vieții noastre sîntem secțiuni prin această ființă. Partea ei deja trecută de pelicula lumii ne populează memoria, hernie dilatată a minții, iar cea care urmează să lunece, fața noastră ascunsă, imprevizibilă, e o proiecție oarbă, o iluzie optică, așa cum mintea completează obiectele incomplet desenate. Aici, pe pelicula noastră, sîntem mereu în mișcare și transformare, glisăm dinspre naștere către moarte, dar în realitatea cu patru dimensiuni sîntem o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încep să ne refacă, altfel, schema corporală, și-ncet izvorâm, din apă și Duh, încuiați în mandorla de raze a crisalidei. Sîntem remodelați, reprogramați, dar nu ca în uter, unde creșteam linear, pe axa timpului, ci cu toate datele deodată, lunecând concentric de la haos la ordine și superordine, până când devenim altă ființă, orientată nu de-a lungul frunzei și crengii, ci perpendicular pe ele, în stare să se afunde în lumile concentrice și să le cuprindă, zburând deodată în toate părțile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ideea asta e infinit mai profundă decât poate să pară la prima vedere. Dar să vă spun ce s-a întâmplat, de fapt. A trebuit să țin cu mâinile mele trupul cald încă al mamei, ca să fie spălat, și îmi luneca printre ele ca un pește lucios care încearcă să scape înapoi în apa din care e scos. De atunci a trecut mai mult de un an, dar uneori simt încă în mâini curentul acela viu care se scurge încet din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
și răcoros. Aici, la noi, nu cred că le-ar plăcea. Și acum, din nou la culcare! Somn ușor! La grădiniță După ce au fost afară, în curte și au jucat tot felul de jocuri, s-au dat în scrânciob, au lunecat pe spinarea albă a toboganului, au încins un meci de fotbal ori s-au întrecut la șotron, copiii sunt, acum în clasă. E ora de cunoștințe despre natură. Aici învață o sumedenie de lucruri în legătură cu ceea ce este pe pământ. Nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tonatecă și schimbăcioasă, îi dă cu piciorul celui pe care-l îndrăgise pîn-acuma, toți cei cari atârnă de el și care se opintesc în urmă-i spre vârful dealului, tîrîndu-se în genunchi, ba chiar în patru [labe], îl lasă să lunece și nici unul din ei nu însoțește piciorul lui ce poticnește în jos. ZUGRAVUL Așa se-[n]tîmplă de regulă. Mii de icoane morale pot să ți arăt Care tâlcuiesc aceste repezi loviri ale norocului Mai cu tipar decât vorba. Totuși
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Însă, Înainte de plecare, m-a invitat la o cafea. Am vorbit Îndelung despre Malraux, care, ca și Lorca, era eroul său, și despre Calea regală, volumul pe care tocmai Îl tradusese. Cu sau fără legătură cu sceneta din tren, discuția lunecase spre erotism... Deosebea, pe bună dreptate, erotismul de sexualitate și Îi Închina, pe loc, un ardent elogiu. Nu, nu despre stricta „funcționalitate” era vorba, ci despre pulsația interioară profundă, misterioasă, sfidând vârstele și vulnerabilitățile. Imaginea din tren a dactilografei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu-se un eseist pătrunzător și acut, perfect orientat În literatura franceză și engleză, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pretins că nu participase la Soluția Finală hitleristă”. Precum cărturarul român, adică... „Dar nici nu l-aș schimba pe Grielescu cu extremistul Céline”, nu uită să precizeze naratorul. Descrierea lui Grielescu ca un soi de generic intelectual român (și est-european) lunecă adesea În caricatură. Neizbutind să confere personajului adâncime, fie și În carențele sale, tratându-i superficial contradicțiile, autorul pare fidel, Însă, proiectului său narativ, atribuindu-i lui Grielescu un rol minor și pitoresc, de excentrică figurație, fie ea și tenebroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
telefonul nu-și mai simțise degetele, până când se pomenise că-și apăsa obrajii cu ele. Fața îi era amorțită, ca și cum ea ar fi zăcut acolo, în noaptea geroasă de februarie. Mâinile ei, înțepenite și vinete, se încleștaseră pe volan în timp ce luneca printre rezervații. Mai întâi Winnebago, apoi vălurita Omaha. Arborii pitici de pe marginea șoselei neregulate se aplecau sub ciucurii de zăpadă. Intersecția Winnebago, terenurile pe care nativii americani din Nebraska se întâlneau la sărbătoarea Pow Wow, tribunalul tribal și unitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
S-a comis definitiv, într-un punct al vieții lui și de sus. Cine ar vrea să mai trăiască după o asemenea cădere? O sală cu mașinării, spațiul la care nu poate ajunge. Ceva țâșnește din el. Oamenii intră și lunecă departe, prea repede. Chipuri se înghesuie spre chipul lui fără gură, înghesuind în el cuvinte. Le mestecă și suflă înapoi sunetul. Cineva zice răbdare, dar nu lui. Ai răbdare, fii răbdător, asta trebuie să fie. Pot fi zile. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de vinovăție, un loc pe care niciodată nu-l crezuse posibil. Un loc care nu putea decât să-l ajute pe Mark. Merseră până la jumătatea podului. Pilonii de susținere se legănau sub picioarele lor. Brațul de nord al râului Platte luneca sub ei. Daniel îi arăta cuiburi și vizuini, vegetație invadatoare, mici schimbări în albia râului pe care ea nu le putea distinge. —Azi e multă activitate. Lișița-albastră, uite-o acolo. Rața-cu-frigare. Cufundarii au apărut mai devreme anul ăsta, din nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin în sala de așteptare, așezată pe o canapea de vinilin verde închis, genul care putea fi curățată repede cu buretele, în caz de urgență. Ochii ei păreau alergici la aer. Două femei palide ca hârtia, cu cadre de mers, lunecară pe lângă ea, o cursă desfășurată cu încetinitorul. Una dintre ele îl salută pe Weber ca și cum ar fi fost fiul ei. Karin începu să se justifice înainte ca el să se așeze lângă ea. Îmi cer scuze. Mor când îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nisipoase spre o linie de sosire vizibilă la orizont. Jucătorii accelerară, ciocnindu-se între ei pentru o poziție mai bună. Intrară într-un ultim viraj abrupt la dreapta. Una dintre mașini derapă mult în curbă și se dezechilibră. Șoferul supracompensă, lunecând înapoi pe șosea drept în mașinile tovarășilor săi. Toate cele trei mașini se uniră și zburară într-o spirală spectaculoasă. Se prăbușiră peste un șir de mașini mai lente, care se apropiau de linia de sosire. Una dintre mașini se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
peste o milă deasupra pământului. Plutesc în stoluri din ce în ce mai mari, coborând spre sud, spre următorul curent cald, apoi înălțându-se din nou. Ating optzeci de kilometri la oră, parcurg opt sute de kilometri pe zi cu mici bătăi de aripi. Seara, lunecă pe suprafața apei și se cuibăresc în apele întinse, puțin adânci, pe care și le aduc aminte din anii trecuți. Planează asupra câmpurilor secerate, dinozauri cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea surâde și clatină din cap în fața îndoielii lui. Îl atinge ușor pe umăr: așteaptă. Aici, viața e lungă. Mai lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în cuvinte. Nu mai există nici scriitorul, nici cercetătorul, nici profesorul, nici soțul, nici tatăl. El a fost azvârlit afară. N-a mai rămas decât senzația, presiunea ușoară, caldă, asupra coastelor lui. Camera e rece și ea arde toată. El lunecă în jos, pe alei limbice dosnice, cotloane care au supraviețuit când uriașul neocortex și-a croit loc printre ele ca o superautostradă. Își simte pielea lipită de mâinile ei, pielea prea albă, ca de hârtie, brațele goale ca niște gheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]