1,455 matches
-
vorbe cu căpitanul gărzilor, îi dădu ordine precise ispravnicului în vederea găzduirii doamnei la palat, surugiilor le spuse că nu dorea să meargă în trap nebun, că se simte obosit și ar dori să doarmă pe drum. Se urcă în caleașca luxoasă, dar când să dea cu mână semnalul de pornire strigă cu putere: — Stați! Se dădu jos și o porni pe aleea pietruită spre palat. Lăsa pe dreapta în urmă cuhnia cu fumul cuptorului înălțându-se căci nu era nici o boare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trap liniștit, când nu, urmăreau cum crește umbra înaintea lor, ei mergând spre răsărit, apoi cum apare din față discul lunii ușor ciunt luminându-le calea. Luni după-amiază în chiote de surugii sosea la București prințul Ștefan în careta-i luxoasă, gonind pe Podul Mogoșoaiei. Duminica Floriilor fusese o zi însorită și foarte caldă; speriați să nu le-o ia alți pomi înainte, caișii și piersicii de prin livezi și vii s-au grăbit și au înflorit toți deodată în mulțime
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și vodă dădu să se așeze în jilțul domnesc. Gestul brutal al lui Mustafa Aga care îl împinse spre stânga jilțului îl făcu să-și revină. — Mazîl! rosti acut Mustafa. Brâncoveanu, în picioare cu pânza neagră atârnându-i peste caftanul luxos, privea nedumerit spre prietenul lui, capugiul Mustafa. Liniștea devenise densă și în nemișcarea clipei arcul sprâncenelor domnului se ridica în sus holbându-i globul ocular. Boierii, unii dintre ei îl priveau consternați, alții neputând să suporte spectacolul lăsară ochii în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe soacră-mea, visterniceasa Maria, să le ducă cineva la Snagov. — Și Constantin? După câte înțeleg, nevastă-sa Anița era la Mogoșoaia cu Dinuț. — Păi atunci să vină popa, să plecăm la drum cum se cuvine. Domnitorul mazilit se îmbrăcase luxos ca și cum ar fi trebuit să intre în divan. Pășind în sala mare a iatacului rămase descumpănit - nu mai erau decât cei trei prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și unul din ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apucat să-ți vezi visul cu ochii. Mare bucurie să-l vezi vodă pe Ștefan. Ar mai fi spus spătarul ceva ca să-și arate bucuria dar privirea veninoasă a fratelui mai mare îl îngheță. Era limpede că la gât caftanul luxos îl strângea cumplit pe stolnic. Mihai Cantacuzino crezu că greutatea trupului mătăhălos mult prea gras al fratelui mai mare îl face ursuz, dar când îi auzi în continuare șoapta simți cum i se răcește spatele. Visul meu nu-i împlinit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ostatici. Dar... Penultima chemare a muezinilor se pierduse în depărtări și orașul toropit de zăpușeala umedă părea mort. Ramadanul, postul cel sfânt, era deosebit de obositor când se întâmpla să fie în luna iunie. În palatul de proporții reduse dar foarte luxos al marelui muftiu de Istanbul, după apusul soarelui erau așteptați oaspeți importanți pentru o consfătuire secretă. De fapt după ultima chemare a muezinului, când postul de peste zi înceta și credincioșii lui Allah puteau să mănânce, în special să bea băuturi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acest titlu)? Dacă ar fi să ne raportăm la oamenii, moravurile și ambientul lor cotidian, așa cum le-a creionat Le Cler, lucrurile nu erau prea îmbucurătoare. Existau contraste de modă și comportament între Orient și Occident, cum erau bunăoară toaletele luxoase ale doamnelor care nu dădeau impresia unui prea mare bun gust, ce trenau prin praful promenadelor ori drumurilor modeste ale capitalei sau prin saloanele cu mobilier de prin părțile apusului, în care se dansa și se jucau cărți până în zori
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
deosebite de așezările rurale, unde nu existau străzi îngrijite, unde inundațiile din sezonul ploios antrenau viituri care luau gardurile șubrede din mahalale, unde prostituția era la ea acasă (la un nivel care-l deconcerta pe Le Cler), se vedeau cupeuri luxoase care tăiau majestuos aerul prăfuit sau își sfârșeau drumul impetuos în vreo gaură prea mare a cărei adâncime fusese mascată de ape43. Iar la "Șosea", toaletele fine măturau colbul subțire, stârnindu-l apoi în ochii galeși ai curtezanilor și curtezanelor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
italiene. Acestei asemănări i se datorează, probabil, gluma proastă a câtorva turiști complezenți sau a câtorva geografi naivi ce au îndrăznit să compare Bucureștiul cu Madridul, cu Neapole și chiar cu Veneția. Adevărul e că, în interior, mobilierul e foarte luxos; covoarele de Aubusson se iau la întrecere cu cele de Smirna; mobilele vieneze se întrec cu produsele din Paris; porțelanurile de China, Ungaria, Sèvres sunt înghesuite aici; etajerele sunt acoperite de bibelouri scumpe; există puține statuete, opere de artă și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
decât umerii lor rotunzi, mai fin și mai bogat în același timp decât talia lor. Omagiul just adus atâtor perfecțiuni ne va permite să fim imparțiali, dacă vom avea de adăugat și umbre acestui tablou. Dacă toaletele sunt mai degrabă luxoase decât de bun-gust, această observație se aplică mai ales femeilor care se îndreaptă spre maturitate; tinerele femei se îmbracă în general cu o distincție și o eleganță ce poartă amprenta pariziană. Ce pas imens a făcut sexul frumos și ce
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Vom naviga spre Franța, unde s-a născut ca bărbat în ultima viață anterioară, și a trăit actuala ta soție. Nu termină de vorbit că am și ajuns la Marsilia-bijuteria Mediteranei. Ne-am oprit în cimitirul orașului. Eram în fața unui luxos monument funerar, care reprezenta un înger cu aripile desfășurate, de o frumusețe nepământeană. Pe uriața lespede de marmură neagră a cavoului scria: CONTELE MARIO BENVENUTI *1825+1921 MAGICIAN ȘI PREOT Născut într-o familie de vechi nobili, catolici fanatici și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în oraș? "Un om mort seamănă cu un animal mort", gândeam. Văzusem cai morți cu dinții rânjiți. O luai tot la dreapta. Pe marele bulevard pe care ieșii, printre blocuri, zării în depărtare reclama Jawohl. Mersesem în cerc. Un restaurant luxos era deschis, se vedeau prin geam oameni stând la mese, rași, eleganți, cu cravatele la gât... Intrai înăuntru și căldura mă învălui. Tremuram. Trecui printre mese, intrai la toaletă... apoi mă uitai în oglindă o clipă, să mă recunosc, să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
UNU NOAPTEA, TABĂRA A, PLINĂ DE ACTIVITATE, ERA LUMINATĂ SLAB. ÎN SEMIOBSCURITATE, MARIN ȘI DELINDY FURĂ CONDUȘI SPRE UN AVION, CARE ÎN EXTERIOR NU SE DEOSEBEA CU NIMIC DE ALTE AVIOANE DESTINATE TRUPELOR AEROPURTATE. ÎNSĂ ÎN INTERIOR ERA AMENAJAT EXTREM DE LUXOS. AVEA UN DORMITOR, UN BIROU ȘI O CAMERĂ SPECIALĂ REZERVATĂ UNEI ORDONANȚE ȘI ALTOR MEMBRI AI ECHIPAJULUI. AVIONUL ZBURĂ SPRE SUD, SPRE LOCUL UNDE FUSESE STABILITĂ BAZA ATACULUI. CUPLUL DORMI TOT TIMPUL CĂLĂTORIEI ȘI LA MAI MULT DE DOUĂ ORE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mă-nfrunți temerară? Eu, pe când te-am învins, știi cumcă goală eram. - Cum poți s-omori-un Colibri, diamant frumos de aer? Nu e frumos și strălucit, n-ai milă de-a lui vaier? - De ce mai flutură și el sclipind o aripă luxoasă? Natura mea, amicul meu, e ternă, serioasă. Anii fug - cu ei viața - cu ea totul. Azi suntem, iară mâne cinis et umbra: Să-ncununăm a plăcerilor dulci trecătoare Cupă de aur. {EminescuOpIV 508} Cine-a făcut din trestii mai ÎNTÎI
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Marea provocare a artei rămâne inefabilul. Cartea care nu - și propune să schimbe lumea este un rebut, o blasfemie. Debutanților le stă bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Parcă prea mult sifon toarnă criticii contemporani în creațiile lor. Unii și - au consumat geniul modelând o oală, ori cioplind un fluier
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În Tătărași erau două bariere: una se numea Bariera Salhana, așezată pe strada Dorojincă, și cea de a doua se chema Bariera Lăculești, așezată pe ulița Fântânilor. În timp ce tu enumerai barierele, eu mă jucam cu imaginația. Ici vedeam un rădvan luxos, colo harabale învârfonate cu mărfuri aduse de peste mări și țări, dincolo care grele, trase de câteva perechi de boi, încărcate cu grâne destinate corăbiilor din portul Galaților... Era și firesc ca imaginația să nu stea degeaba, fiindcă nu în zadar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și cere-ți banii înapoi. Muie. Din acel moment relația noastră s-a transformat în cuplu. Am făcut totul ca să facem rost de bani. Am servit într-o cârciumă, am spălat vase, bineînțeles după ce ne-am mutat din hotelul ăla luxos cu ventilator în tavan în cel în care nu am crezut vreodată că vom locui. Nici o stea. Un pat, un dulap zidit, o măsuță cu un lighean și toaleta, bineînțeles, pe hol. Eram singurii albi din hotel. Atunci am hotărât
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Umblând hai-hui prin Sinaia, nu insinuez că vilele răsărite peste tot ca ciupercile m-au lăsat complet rece. Totuși, nu mi-am dorit cu ardoare să am și eu una. Am trăit, săptămâni sau luni, în locuri cu mult mai luxoase decât oricare dintre ele. Nu mi s-a părut că am atins atunci punctul astral al vieții mele, așa cum mi se pare când, uneori, scriu ceva care-mi place. Cât despre scriitorii bogați, mărturisesc că aș vrea să am banii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
hora lor intră și socri mici, foarte veseli și cu o mulțumire vădită, toți se învârteau zâmbind în jurul mirilor care dansau în cercul format de ei. La revărsatul zorilor, când lumina era încă tulburie, Ionuț, împreună cu Ioana urcară în luxoasa mașină primită în dar de la părinții lui și porniră într-un scurt voiaj în stațiunea Sovata, fiind cea mai apropriată. El nu-și permitea să lipsească prea mult pentru a nu lăsa grija fermei doar pe umerii tatălui său. Această
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Întâmplat, Raymondo? — Porcării ca de obicei. Încă-i vânez pe puțoii ăia din Comitetul Sunrise. S-ar presupune că sunt furnizori de cannabis. I-o afurisită de pierdere de vreme, dar ce poți să-i faci? Orice-n afară de chestiile luxoase-s o pierdere de vreme pentru puțoiu ăsta. Dar Îi Înțeleg punctul de vedere. Ce rost are să fii D.S. dacă nu poți avea acces la niște droguri mai acătări? — Ascultă Robbo, șoptește el, am luat niște benzedrină. O să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lipsei de igienă, boala ce reflecta degradarea și imoralitatea... Tuberculoza nu era însă ca marile epidemii ale trecutului. Bolnavii erau diferiți, în funcție de ... condițiile socio-economice și de stilul de viață: bogații puteau merge să se trateze în țări însorite, în sanatorii luxoase, organizate ca microsocietăți cu obiceiuri specifice: cură de aer, alimentație rațională, cu norme stricte, cu ritualuri și practici de sociabilitate (ruptura cu exteriorul nu era completă, unele așezăminte spitalicești aveau acorduri cu universitățile pentru ca internații să-și poată continua studiile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
sau „De ce nu ai calculator ori DVD?” etc. Nu ne lăudăm. Să-i lăsăm pe ceilalți să o facă. Deci, nu vom spune: „Părinții mei mi-au cumpărat o mașină foarte scumpă” sau „Hainele mele sunt cumpărate din cele mai luxoase magazine” sau „E clar că sunt cel mai bun din clasă!”, nici „Sunt cea mai frumoasă fată din școală!”. În funcție de persoanele cu care vorbim e bine să respectăm următoarele reguli: Cu părinții putem și trebuie să discutăm orice problemă legată
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
Tate de Artă Modernă de pe Bankside§§§§. Moda. Ca și în volumele precedente, vom urmări evoluția modei pe cele două coordonate: moda vestimentară și moda capilară. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, costumul devine tot mai luxos, armonizîndu-se cu încărcatele interioare victoriene. Femeile poartă rochii de crinolină (rochii malakof) susținute de cercuri metalice legate între ele de panglici aparente. Acest tip de rochie a fost lansat la Paris de couturier-ul de origine engleză Charles Frederic Worth care
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
vasul este azi un muzeu și hotel plutitor ancorat în rada portului californian Long Beach unde a devenit un simbol al orașului. Linia maritimă Cunard a comandat un al doilea transatlantic de pasageri, Queen Mary 2, mai mare și mai luxos decît primul. La 12 ianuarie 2004, vasul a pornit în prima sa călătorie pe mare de la șantierul naval din Southampton la New York. Vasul poate transporta 2.650 de pasageri și 1.253 de membri ai echipajului. §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ Sir Arthur John Bigge
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a polentei i-a asigurat o viață îmbelșugată pe mesele italienești. Cum s-a întâmplat acest lucru? Deși este un fel de mâncare strict regional, polenta a stârnit interesul marilor bucătari italieni, aceștia oferindu-i o nouă existență, una cosmopolită, luxoasă și plină de inventivitate: există polenta cu homar sau cu icre negre! Dar nu numai italienii au reinventat gastronomic mămăliga; unii mari bucătari francezi, precum Jacques Maximin, au readus-o în prim-plan prin rețete ingenioase, cum ar fi „cuibul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]